Printre gunoaie, cărămizi căzute și bucăți de tencuială desprinse de pe zidurile crăpate, fără acoperiș și fără geamuri la ferestre, cu scânduri rupte în loc de uși, c-un ochi plânge, c-un altul parcă-începe-a râde, vestitul Han Solacolu – clădirea care chiar dacă arată jalnic, îți face inima să tresară numai la gândul frumuseții ei de-odinioară. (Foto: Alberto Groșescu)