De câte ori mă întâlnesc cu artiști, am sentimentul, senzația chiar că ei sunt locuiți. Că uneori, prin gurile lor Cineva mai de sus cântă sau vorbește. Artiștii sunt ca niște frumoase ambalaje care conțin mai mult Dumnzeu decât alții, poate. Pentru că altfel nu-ți poți explica de ce pe scenă par semizei, iar atunci când coboară de pe ea, devin niște oameni ca noi toți. Și totuși atât de diferiți.