Cristina Stănciulescu

Emil Dobrovolschi, comandant de aeronavă și pilot al companiei TAROM, este un om de o factură rară: bucuros de viață, de munca sa, stăpân pe sine și, în aer, responsabil de avionul pe care îl conduce și de pasagerii de la bord, lider al echipelor sale, soț și tatăl a trei copii.

Haosul, tragismul, manipularea prin care securiștii erau identificați cu teroriștii, cuvinte spuse clar la televizor în zilele acelea de Iliescu și ai lui, toate acestea au făcut victime și, mai ales, au întreținut frica.

Laurențiu Bănescu este un actor care mi-a atras atenția de când l-am văzut în „6.9 pe scara Richer” în regia lui Nae Caranfil. Dansa, cânta, juca, era de o vitalitate extraordinară. Apoi m-a speriat în „Umbre”, m-a enervat în „Spy/Master”, unde joacă rolul unui securist antipatic. De curând l-am întâlnit la Tiff unde a venit la proiecția celui mai recent film în care joacă, „Boss” în regia lui Bogdan Mirică. Nu am ratat ocazia să bem o bere și să vorbim despre filme și nu numai. Foto de Șerban Mestecăneanu

Ce ai face dacă, într-o bună zi, copilul tău ar înceta să mai vorbească, fără ca motivul să fie unul patologic? E sănătos din toate punctele de vedere, dar nu vrea să vorbească și se afundă într-o tăcere despre care nu are habar cât zgomot va crea în jur.

De ieri dimineață de când am aflat vestea care a căzut exact ca un trăsnet în capul meu, nu-mi revin. Mă doare sufletul. Stephan Pelger nu mai este. S-a sinucis.

Tramvaiul Poeziei, eveniment ajuns la a 3-a ediție, este o invitație adresată publicului larg de a se bucura, pe 3 și pe 4 iunie, de 5 călătorii interdisciplinare în tramvaiul desenat de artistul Dan Perjovschi.

„Nu am avut machiaj și am purtat o perucă făcută din păr natural, realizată de o peruchieră extrem de talentată din Ungaria, pentru că trebuia totuși să redăm un anumit tip de coafură pe care l-a avut Elena Ceaușescu până la celebrul coc. Deci nu pot spune că am fost sau sunt prea frumoasă pentru acest personaj. Altele au fost spaimele mele legate de el.”

Pe Elena Vijulie Tănase o știți, probabil, de la televizor. Este un jurnalist pasionat de istoria recentă a acestei țări, un adevărat specialist atunci când vine vorba despre Casa Regală a României. Era foarte tânără la Revoluție, însă asta n-o împiedică să vorbească despre Europa liberă ca despre „un vechi prieten”. Elena privește cu un ochi critic prezentul, istoria în derulare, cu toate acestea nu își lasă înfrânt optimismul, chiar și atunci când vorbim despre starea țării în zilele noastre. Crede cu tărie că România se poate reconstrui „pe persoană fizică”.

Am văzut că Iuliana Tudor este plecată prin țară și că face casting pentru emisiunea „Vedeta populară” de la TVR. Așa că i-am dat un telefon și am întrebat-o dacă ar vrea să-mi dea un interviu când se întoarce. Ne-am întâlnit la masă și am vorbit despre ea, despre muzică, despre televiziune, despre multe… Are o energie pe care i-am admirat-o mereu și un fel de a vorbi care trădează dintr-o minte clară și organizată.

Lumea zice că zâmbesc mereu, dar asta vine din copilărie. Mi se spunea să nu stau tristă și să zâmbesc, că nu am motiv pentru a fi tristă; aveam voie să fiu tristă doar dacă exista un motiv bun. Ori eu nu aveam niciodată vreun motiv și atunci zâmbeam. Am avut o educație foarte bună în direcția asta. De pe atunci mă supăram, și mi se întâmplă și azi uneori, când zâmbesc cuiva și nu mi se răspunde la zâmbet. Unii nu răspund din timiditate, alții din proastă creștere, fiecare are motivele lui.