Cristina Stănciulescu

Gabriel Păun este activistul de mediu care a schimbat cu adevărat fața verde a României prin lupta (de multe ori la propriu) împotriva mafiei pădurilor, a defrișărilor ilegale, masive, distrugătoare.

Am vorbit cu domnul Horia-Roman Patapievici despre gândire, raportare la timp și despre educație. Am vorbit și despre viitor, deși și trecutul ocupă o parte bună din interviu.

O compar cu un motor care se strică dacă stă. Nu se oprește niciodată pentru că, pur și simplu, nu poate!

„Creăm locuri de muncă, aducem aici mulți străini, folosim Micloșoara ca o fereastră deschisă către România adevărată și sper că facem parte și noi, ca familie și istorie, din motivele de mândrie pentru comunitatea locală”, spune Tibor Kalnoky.

De unde vine ura? Că nu sunt ca tine, că nu ești ca mine? Bine, dar asta nu e nou, firește că știm cu toții că nu suntem la fel... (Tineri la miting anti Călin Georgescu, în Piața Victoriei/ Foto: Daniel Mihailescu/ AFP / Profimedia)

Cel mai prost, în cazul acesta, au ieșit jurnaliștii prăpăstioși care nu-și fac treaba cum trebuie și care se poartă ca niște păpuși stricate ale unui spectacol prost montat și ieftin. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Pe Heather Morris o cunoaștem de la „Tatuatorul de la Auschwitz” încoace. Este povestitoarea prin excelență a istoriilor ascunse și dureroase pe care le-au suferit oamenii în lagăre sau război. Poveștile ei sunt adevărate, bazate pe multă documentare, sunt scrise limpede și ușor, în așa fel încât lectura lor nu apasă.

Am ajuns la Brașov, la dr. Valeriu Bronescu, medic primar otorinolaringologie- ORL, într-o stare de oboseală și spaimă, pentru că nu mai respiram bine, apneea mă chinuia și mă trezea de câteva ori din somn în timpul nopții, luptând pentru o gură de aer pe care o trăgeam cu putere și disperare, simțind că mor prin sufocare.

Să vă spun cum am ajuns la regizorul iranian Oktay Baraheni. Tiff, Cluj, căldură mare. Ieșeam din hotelul unde eram cazată și, împreună cu prietenii Diana Popescu și Dragoș Vasile, intram în cinematograful Victoria, urmând să vedem filmul „The Old Bachelor”, „Bătrânul burlac”, scris și regizat de Oktay Baraheni. 192 de minute. „Enorm”- ne-am zis. Dar, pentru că aveam un Inspiratiff abia la ora 4 după amiază și era doar 12 la prânz, ne-am spus că nu e nicio problemă și, că, în fond, dacă nu ne va plăcea, vom ieși din sală. Foto: cristinastanciulescu.ro

„Sigur, am cunoștințe, am colegii cu care mă înțeleg foarte bine, dar prieteni apropiați am foarte puțini. Am fost educat să fiu foarte atent la anturajul în care intru, sau cu care stau, ce prieteni îmi fac, să am mereu grijă. Dar, în același timp, să fiu și deschis, să nu mă închid în mine sau să stau doar cu familia. Mi s-a spus însă să fiu atent. În lume poți întâlni tot felul de oameni.”