La 20 de ani, moartea este, în principal, o noțiune. La 30 de ani, aveam impresia că am timp. La 40, începi să observi că părinții îmbătrânesc sau mor și că frate-tău ăla mic a albit. Iar la 50, oamenii pe care i-ai cunoscut încep să apară, din când în când, pe cruci
Nu mergem, de regulă, la mormântul unui om oarecare. Nu știm unde este, nu știm cum îl cheamă, sau dacă a fost un om bun, dacă a avut umor, dacă era gelos, dacă gătea bine, dacă îi plăcea Bach sau muzica proastă, dacă își suna mama în fiecare duminică.
Citește mai mult