Sari la continut
alt

Roxana Lozneanucheck icon

Roxana Lozneanu are o experiență de 10 ani ca jurnalist de radio și presă scrisă, iar din 2003 a devenit comunicator. Este licențiată în Jurnalism la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC) din cadrul Universității București , iar în 2003 a beneficiat de o bursă în cadrul programului Visiting Fellows al Freedom House și JTI (SUA). A fost corporatistă, într-o companie multinațională, iar din 2008 lucrează în domeniul public.


Articole publicate check icon

Parlamentari 2025

Când liderii resping gesturile simbolice, ignoră adesea un adevăr fundamental: în politică, percepția modelează realitatea. O reducere salarială în semn de solidaritate cu cei afectați de austeritate nu va echilibra bugetul. Dar poate recalibra încrederea. Iar în vremuri de nemulțumire publică, încrederea este cea mai subevaluată monedă. Foto: Profimedia

Citește mai mult

Ilie Bolojan Cotroceni - Credit: Lucian Alecu / Alamy / Profimedia

Declarațiile domnului Ilie Bolojan, potrivit cărora angajaților din Guvern „le e greu să explice la ce lucrează” sau, în cazul profesorilor, că „nu este o tragedie să predai 20 de ore”, trădează o atitudine reducționistă. foto Profimedia

Citește mai mult

ăngry birds 3

În acest film, porcii nu sunt neapărat răi. Sunt doar eficienți. Au o ingeniozitate leneșă, o poftă de viață fără morală. Au înțeles că lumea nu e condusă de păsările care trudesc, ci de cele care își construiesc ziduri. Nu ziduri de idei, ci de cărămizi. Dar păsările nu cedează. Se regenerează în furie. Devin proiectile cu ideal. Poate tocmai de aceea sunt simpatice. Nu pentru justețea lor, ci pentru încăpățânarea lor. Nu pentru că știu ce e meritul, ci pentru că încă mai cred în el.

Citește mai mult

Româncă steguleț

Era o Românie în care adevărul nu conta, dar în care se mima, cu zel pedagogic, exactitatea. Minciuna nu era doar acceptată: era structură. Era o lume care se încăpățâna să creadă în utopie, deși avea toate dovezile palpabile că trăiește într-o parodie. România acelor ani era, dacă-mi îngăduiți expresia, un fel de garsonieră de bloc comunist în care Dumnezeu fusese dat afară cu forța și uitat. Inquam Photos / Octav Ganea

Citește mai mult

Taxi-

„Să știți că gustul merelor nu mai e ce-a fost. Toate-s roșii, dar nu mai au gust”, îmi explică taximetristul, văzându-mă cu punga de mere. Aveți grijă să nu murdăriți bancheta”, adaugă el. „Și merele astea… nici nu mai sunt românești, doamnă. Sunt din Polonia, Turcia, Columbia... sau de unde le mai aduc ăștia. Și-s toate la fel, lucioase, tari, ca din plastic. Nici viermi nu mai găsești în ele. Nici viermii nu le mai vor!”

Citește mai mult