GENERAȚIA B. Afacerea cu levănțică. Simona a renunțat la un job de 3.000 de euro în Franța, iar acum vinde francezilor și italienilor produse hand-made

Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.

Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.

Din pasiune pentru lavandă, după aproape 15 ani petrecuți în sudul Franței, unde câștiga 3.000 de euro pe lună, Simona Măricean, 40 de ani, s-a întors în România, în Ileanda, un sat din Sălaj, unde a înființat în primăvara anului trecut „grădina de lavandă”.

Cultura de pe cei 2.500 de metri pătrați este una experimentală, dar din toamnă vrea să cumpere teren agricol și să extindă suprafața cultivată cu lavandă, până la aproape trei hectare. Estimează că poate intra pe profit din anul al treilea, nu din primul an, așa cum se vehiculează pe net.

Face singură toată munca. Are un motocultor profesional de 13CP pe care îl mânuiește singură – „ unii bărbați au fost șocați că eu pot să mânuiesc un motocultor” - , iar în câteva luni vrea să își cumpere un tractor de mică putere, pentru a-și putea îngriji singură cultura de lavandă, după ce a constatat că în sat nu poate găsi forță de muncă.

Satul unde nimeni nu vrea să dea cu sapa. „Suntem în România și avem ajutoare sociale”

„Nu știu dacă vă vine să credeți, dar aici la țară nu găsesc forța de muncă de care aș avea nevoie. Nu pot să găsesc oameni să mă ajute. Suntem în România și avem ajutoare sociale. Și atunci de ce să vină să dea cu sapa, chit că și eu dau cu sapa, nu sunt genul de patron, eu sunt prima care lucrează. Atunci am hotărât să fac cât pot ca să fiu independentă. Mă descurc și cu tractorul, mă descurc cu toate. Visul meu e să devin autonomă, să pot să îmi întrețin lavanda cum trebuie”, ne spune Simona Măricean.

Lavanda pe care a obținut-o de pe cultura experimentală o folosește pentru a crea decorațiuni pe care le face singură, mai mult noaptea, pentru că ziua lucrează de la distanță pentru un hotel din Franța. Așa a luat naștere La Lavande.

A învăţat să coasă la maşină, să facă săpun, să toarne lumânări, să toarne forme de ceramică, să facă fel şi fel de decoraţiuni pe care le personalizează. O parte din ele au ajuns în Franța și Italia unde au fost extrem de apreciate.

„Eu nu mai vreau să plec să lucrez în Franța, să știu că sunt plătită de francezi. Eu vreau să lucrez în țara mea, unde vorbesc limba mea, unde am părinții mei, rădăcinile mele, pentru mine asta e motivația. Aș putea să plec înapoi, să câștig 3.000 de euro pe lună, dar aici știu că realizez ceva și las ceva în urma mea, o învăț pe fetița mea, fetița mea iubește lavanda. Sunt lucruri de suflet, pe mine asta mă motivează. Și banii vin dupa aceea”, ne mărturisește cultivatoarea. 

Se poate trăi din lavandă? „Garantat”, ne dă ea asigurări, dar adaugă repede: „Se poate trăi și din lavandă, nu se poate deveni milionar peste noapte, cum cred mulți, dar dacă ești pasionat și ai mult respect pentru ceea ce faci și pentru ceilalți eu consider că e o afacere frumoasă.

Inspirație din Musee de la Lavande

Simona este din Zalău, a urmat doi ani la Facultatea de Drept în București, iar apoi a plecat în străinătate. A locuit în Franța aproape 15 ani, iar întâmplarea a făcut să ajungă în sudul Franței la Avignon, în regiunea Provence, undeva la 10 kilometri de Musee de la Lavande, singurul muzeu de acest tip din lume și unde culturile cu flori mov se întind pe mii de hectare.

„Acolo era micul meu refugiu, acolo mă linișteam. Cred că liniștea aceasta mi-a rămas inimă și mi-am dat seama ce mult înseamnă să fii cu florile, este un sentiment deosebit”, povestește Simona cum a început pasiunea ei pentru lavandă. Nu are studii de specialitate în domeniul horticol și nici în domeniul artizanalului. Totul e pură pasiune. Pur și simplu a descoperit pe parcurs că orice produse artizanale încearcă să facă îi ies, iar lumea iubește ceea ce face. „La mine totul e hand made, de la A la Z”.

„E pasiune, liniște, toți cei care au o cultură de lavandă sunt fericiți”

S-a întors în România „pentru că nu poți să lucrezi 12 ore în ritm occiental, ani de zile”. Prietenii ei din Franța, patria lavandei, au ajutat-o cu informații de specialitate despre cultura lavandei.

Apoi s-a informat, a văzut că într-adevăr condițiile meteo se pretează pentru cultură. Lângă Cluj sunt multe culturi de lavandă. Aici se va organiza în septembrie chiar un festival internațional al lavandei. În total în România există circa 300 de hectare de lavandă, estimează ea. Spre comparație, în Bulgaria sunt 30.000 de hectare cultivate cu floarea mov.

Cultura experimentală pe care a înființat-o la Ileanda pe terenul luat în arendă s-a comportat foarte bine. Din toamnă, după extinderea suprafeței până la trei hectare, vrea să înceapă să facă ulei esențial de lavandă pe care să îl vândă prin propriul ei magazin online.

Despre investiția inițială în cultură spune că nu este una mare, iar profiturile vehiculate pe net, de 8.000-10.000 euro la hectarul cu lavandă, le consideră exagerate. Un profit de circa 3.000-3.500 de euro pe hectar, din al treilea an de cultură, îi pare o sumă mai aproape de realitate.

Pentru cei interesați, schema pe care a folosit-o Simona pentru varietatea aleasă de ea - Lavanda Angustifolia Blue Scent - este simplă. Distanța între plante pe rând trebuie să fie de 50 de centimetri, iar între rânduri minimum - 1,40 metri - 1,60 metri, pentru ca lucrările agricole să poată fi executate mecanizat. În total intră 12.000-14.000 de butași la hectar. Un butaș de lavandă din semințe costă 0,50 lei bucata, iar unul din tijele prelevate și puse în pământ - un leu bucata. La alte varietăți de lavandă, schema diferă.

Vorbește cu pasiune despre grădina ei. „Toți ar trebui să aibă lavandă, este o cultură extraordinară. E pasiune, liniște, toți cei care au o cultură de lavandă sunt fericiți. Trebuie să știe că este foarte mult de lucru în primul an mai ales”.

„Informațiile din alte articole că se acoperă cheltuielile de înființare din primul an sunt nefondate. Abia din anul trei se intră pe profit real. Vă rog să menționați că sunt observații personale, nu este o regulă, însă eu prefer să fiu realistă”, ne precizează cultivatoarea din Ileanda.

Își dorește să acceseze fonduri europene pentru a putea lansa o linie de produse artizanale cu lavandă. „Vreau să fac un așa-numit lanț închis, de la cultură, producție manufacturată, valorificare, eu să fac tot. Automat se vor crea locuri de muncă. Mă vad cu un magazin online, cu o suprafață de teren mai mare, cu alte culturi. Am o cultură experimentală de plante medicinale. Dar tot aici la Ileanda rămân”, încheie cultivatoarea. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp