Foto: Profimedia Images
Scopul unora în viață este să iasă la pensie într-o formulă specială, eventual pe la 45 de ani, cu un venit cât mai vizibil încadrabil la categoria „obscen”.
Cei cu capul pe umeri, cu bun simț și decență, cei care se bucură de viață și văd satisfacțiile în alte lucruri decât gonflarea buzunarelor cu bani necuveniți, suferă tare atunci când ies la pensie pe motive de vârstă.
Am cunoscut astfel de oameni, le-am văzut depresiile cauzate din plecarea din câmpul muncii, sentimentele de inutilitate, abandon, de „eu chiar știu ce-am învățat timp de zeci de ani, de ce nu mă mai întreabă nimeni cum au făcut cei ca noi?”.
Personal, mi-aș dori să nu ies niciodată la pensie în sensul acesta clasic. Nu sunt ipocrit, mi-ar plăcea să am zile multe cu relaxare, citit pe plajă, bicicletă și mese bune pe la restaurante neștiute din lume, dar fără să exclud munca.
Lipsa activității profesionale care să aducă recompense de toate felurile m-ar ucide în câțiva ani.
Japonia încurajează păstrarea în sistem (chiar și part time sau pentru anumite misiuni specifice) a persoanelor în vârstă. Indiferent de profesie, se consideră că au multă experiență și expertiză- că e păcat să arunci asemenea resurse pe care le aduni cu greu în jumătate de secol.
Grecia (după criză) a adoptat programe de încurajare a muncii în rândul pensionarilor. Succesul este incredibil (peste 230 de mii de pensionari erau activi pe piață în 2024).
Germania (prin cancelarul Merz) pregătește o reformă care le va permite pensionarilor să muncească fără impozitarea veniturilor de până la 2.000 de euro/ lună. Așa-numitul plan de pensii active, parte a pachetului de reforme anunțat de guvernul cancelarului Friedrich Merz, urmărește să reducă impactul îmbătrânirii populației și penuriei de forță de muncă. Guvernul german estimează un cost bugetar de aproximativ 890 de milioane de euro anual, însă instituții independente, precum Institutul IW, cred că impactul ar putea ajunge la 1,4 miliarde de euro, dacă în jur de 340.000 de persoane vor profita de scutirea fiscală.
„Piața muncii din Germania se confruntă cu provocări structurale ca urmare a schimbărilor demografice. Generația baby boomers se va pensiona treptat în următorii ani, în timp ce tot mai puțini tineri intră pe piața muncii. Acest lucru duce la o penurie de lucrători calificați în multe industrii”, se arată în proiectul de lege, potrivit Financial Times, citat de Hotnews.
La noi acesta este un subiect de neabordat.
O exprimare a premierului Bolojan, cum că trebuie să creștem vârsta de pensionare, făcând în mare parte referire la faptul că mulți ies din câmpul muncii prin fraudă și prea devreme deși sunt în putere, a stârnit un scandal imens.
Noi, în general, trăim cu scopul de a ne pensiona (cât mai tineri), ca să stăm la televizor abandonați în fotolii și pe social media să ne manipuleze diverși, să așteptăm cu mâna tremurândă o creștere de pensie de la politicieni, să stăm la cozi la oferte și să ne plângem că e rău și foarte greu.
Lipsa mișcării fizice, a activităților intelectuale, a socializării fizice are efecte devastatoare, accelerează îmbătrânirea, agravarea bolilor cronice și afectează iremediabil creierul.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Practic, fiecare angajator are propriul sistem de valori. Dar există un set de valori unanim acceptat. Sper că v-ați dat seama că am exagerat cu vârsta de 25 de ani la care individul (average) nu a avut timp suficient să dobândească experiență și să i se recunoască meritele. Dar chiar și la acea vârstă sunt destui care se fac remarcați.
E strigător la cer modul în care guvernul actual „reformează” sistemul de pensii, crescând vârsta de pensionare a plebei cu argumentul că e nevoie de mai mulți „păscători” pe „câmpul muncii”. Asta în vreme ce anumite categorii de cetățeni se pensionează la 45 de ani...
Împlinesc în curând șase decenii de trăire și încă nu fac din pensionare un scop. Am 37 de ani în care mi-am câștigat existența în „câmpul muncii” (ce sintagmă!) fără să mă gândesc că vine o vreme când nimeni nu mai are nevoie de „competențele” mele. E plină țara de „speciali” specializați în arta ducerii cu preșul a naivilor ce încă mai cred în „puterea poporului”.
Ni se „inoculează” ideea că „decrețeii” sunt „ucigașii” sistemului actual de pensii, pentru că, vezi Doamne, ce ne facem când numărul de pensionari îl depășește pe cel al plătitorilor de contribuții sociale. Ni se spune că-i musai să muncim până ne ia dracu' pentru a salva țara de la faliment...
„Analiza” unui caz particular: prietenul meu Ion (născut ca și mine în 1966) încasează pensie de 15 ani pentru că a „muncit” 20 de ani în Poliția Română. A „ieșit” la pensie cu 4500 de lei. Nu știu cât încasează în prezent.
Dincolo de părerile personale, hai să ne gândim la modul în care suntem priviți de „aleși”: ce naiba mai vor niște fraieri când noi (băieții deștepți!) le determinăm existența?
Dincolo de eticheta cu care se laudă, Ilie Bolojan nu poate fi mai bun decât „alianța pro-europeană” care îl susține. Suveraniștii lui Simion abia așteaptă să se alieze cu PSD. Vorba aia: hai să dăm mână cu mână cei cu inima hapsână!
Cam la fel se întâmplă și cu pensionarea. Fiecare are altă viziune asupra pensionării. Și ar fi profund greșit să credem că toți trebuie băgați în aceeași oală, fără să fie întrebați, ca în Coreea de Nord.
Sistemul ar trebui să dea libertate fiecărui individ să aleagă: să rămână în muncă, full time sau part time, să se pensioneze și să se dedice unor hobby-uri pe care poate le-a neglijat o viață întreagă, să descopere noi oportunități pe care poate nu le-a avut în tinerețe etc.
Orice aruncare a problemei pensiilor într-un pat al lui Procust nu poate să fie bună pentru că prea puțini indivizi vor avea exact dimensiunea acelui pat.
Pensionarea nu e un premiu, e un drept. Faptul că unii au hotărât de la sine putere că au „dreptul” să se pensioneze în floarea vârstei ar trebui să ne revolte.
Nu se întâmplă. Acceptăm cu seninătate ca niște indivizi (li se spune „speciali”!) să încaseze pensii când majoritatea cetățenilor de rând muncesc pe rupte...
Patul lui Procust s-a defectat: lungește munca pentru fraieri și scurtează vremea în care oamenii de bun simț își pot spune părerea.
Eu mă refeream la dreptul de a alege, dacă vrei și încă mai poți, atunci când sistemul îți spune să ieși la pensie, să poți continua "păscutul" în câmpul muncii. Sau nu. De la caz la caz.
“ Dragi români,
Într-o țară binecuvântată cu resurse naturale, cu un potențial uman imens și cu o istorie de luptători neobosiți, ne confruntăm astăzi cu o plagă care ne roade din interior: lenea. Da, lenea care se instalează tot mai adânc în sufletele noastre, transformând un popor mândru într-o masă inertă, dependentă de ajutoare și visuri amânate la nesfârșit. Este timpul să ne trezim! Este timpul să ne ridicăm mânecile și să muncim pentru un viitor demn, nu să ne complacem în pasivitate. Această chemare la muncă nu este doar un strigăt de alarmă, ci un apel la demnitate națională. România anului 2025, cu o rată a șomajului de aproximativ 6% în trimestrul al doilea, ascunde o realitate dureroasă: o creștere alarmantă a celor care aleg să nu muncească, preferând să trăiască din ajutoare sociale sau pe spinarea părinților. Este inacceptabil! Trebuie să repudiem această atitudine și să ne asumăm responsabilitatea colectivă !
Să începem cu tinerii noștri, generația care ar trebui să fie motorul progresului. În loc să-și construiască un viitor prin efort susținut, mulți aleg calea ușoară: ajutoarele de șomaj, traiul pe banii familiei sau chiar refuzul total de a se implica. Potrivit datelor recente, aproximativ 500.000 de tineri români între 15 și 29 de ani nici nu muncesc, nici nu studiază, trăind în inerție și dependență. Aceștia sunt așa-numiții NEET (not in education, employment or training), iar România se află în topul țărilor europene la acest capitol rușinos, cu aproape 20% din tineri în această situație. De ce? Pentru că nu mai au aspirații! Visurile lor s-au redus la scroll infinit pe rețele sociale, la jocuri video sau la așteptarea unui “miracol” care să le aducă prosperitate fără sudoare.
Repudiez cu vehemență această mentalitate!
Tineri care preferă să primească ajutoare de șomaj în loc să-și găsească un loc de muncă decent, care se plâng de salarii mici dar refuză să învețe o meserie, care blamează sistemul dar nu fac nimic să-l schimbe. Aceasta nu este libertate, ci sclavie față de propria lene! Istoria noastră ne arată că marii noștri înaintași – de la Brâncoveanu la Eminescu – au clădit prin muncă asiduă. Voi, tinerilor, sunteți moștenitorii lor, nu paraziți ai societății!
Dar problema nu se oprește la tineri. Întregul popor pare afectat de această “puturosire” accentuată. Oameni maturi care refuză joburi în domenii esențiale, preferând să stea acasă și să se plângă de lipsuri. Agricultura noastră, odată “ mândria țării “ zace în paragină pentru că nimeni nu vrea să pună mâna pe sapă. Infrastructura se dezvoltă cu țârâita, iar servicii precum turismul sau IT-ul suferă de lipsă de forță de muncă motivată. Această lipsă de aspirații vine din multiple cauze: un sistem educațional care nu inspiră, influențe externe care promovează consumul fără efort, și da, un stat care uneori tolerează pasivitatea prin ajutoare necondiționate. Dar ajunge! Trebuie să ne ridicăm și să muncim nu doar pentru supraviețuire, ci pentru excelență. Munca nu este o pedeapsă, ci calea spre împlinire. Fiecare zi fără efort este o zi pierdută pentru națiune.
Acum, să explorăm pârghiile inteligente pe care statul român le-ar putea folosi pentru a aduce oamenii la muncă. Nu vorbim doar de forță brută, ci de un mix echilibrat între stimulente voluntare și măsuri mai coercitive, adaptate la realitățile noastre. Statul are datoria să intervină, pentru că lenea individuală devine o problemă colectivă, afectând economia și viitorul copiilor noștri.
În primul rând, pârghii mai puțin forțate, bazate pe incentivare. De exemplu, în domeniul infrastructurii, statul ar putea extinde programe de formare profesională gratuită, oferind burse și stagii plătite pentru meserii precum constructori de drumuri sau ingineri de poduri. Imaginați-vă un program național “Autostrăzi pentru Viitor”, unde tinerii primesc training intensiv și apoi locuri de muncă garantate în proiecte majore, cu salarii atractive și bonusuri pentru performanță. Deja există inițiative similare, precum prime de 1.000-1.250 lei lunar pentru tinerii care se angajează și își păstrează jobul timp de doi ani. Acestea ar putea fi extinse: reducere cu 50% a taxelor pe muncă pentru prima angajare a tinerilor sub 30 de ani, făcând angajarea lor mai atractivă pentru companii. În servicii, cum ar fi turismul sau IT-ul, statul ar putea subvenționa cursuri online de limbi străine sau programare, cu parteneriate public-private. De pildă, un fond național pentru startup-uri în servicii digitale, unde tinerii primesc mentorat și finanțare inițială, condiționată de crearea de locuri de muncă.
Pentru agricultură, un sector vital dar neglijat, pârghii inteligente ar include subvenții pentru ferme familiale și programe de muncă sezonieră cu beneficii sociale. Statul ar putea crea cooperative moderne, oferind utilaje gratuite și piețe garantate pentru produse, atrăgând astfel tineri prin tehnologie (agricultură de precizie cu drone și AI). De asemenea, mamele cu cel puțin trei copii sau foștii deținuți ar putea beneficia de subvenții la angajare, integrându-i în lanțuri de producție agricolă. Aceste măsuri nu forțează, ci motivează prin oportunități reale.
Dar când voluntariatul eșuează, statul trebuie să apeleze la pârghii mai forțate, fără a încălca libertățile fundamentale. De exemplu, condiționarea ajutoarelor de șomaj de participarea la muncă comunitară: cei care primesc beneficii să fie obligați să lucreze 20-30 de ore pe săptămână în proiecte publice, precum curățarea râurilor, plantarea de copaci sau reparații în infrastructură. Aceasta nu este sclavie, ci reciprocitate socială – primești ajutor, dai înapoi societății. În agricultură, ar putea fi introduse programe de muncă obligatorie sezonieră pentru șomeri de lungă durată, cu compensații minime, similar unor modele europene. Pentru tineri NEET, statul ar putea impune înscrierea obligatorie în programe de formare, sub sancțiunea pierderii ajutoarelor familiale. Un proiect național precum “100.000 de noi locuri de muncă” ar putea integra aceste elemente, țintind sectoare strategice cu investiții publice.
În plus, educația joacă un rol cheie: reformarea curriculei școlare pentru a include module de antreprenoriat și etică a muncii, cu stagii obligatorii în companii. Statul ar putea folosi campanii media pentru a schimba mentalitatea, promovând povești de succes ale celor care au reușit prin efort.
Dragi români, această chemare la muncă este esențială pentru supraviețuirea noastră ca națiune. Nu mai putem tolera lenea care ne sărăcește sufletele și buzunarele.
Tineri, ridicați-vă din letargie!
Statul, acționați inteligent! Împreună, prin muncă onestă, vom reconstrui o Românie prosperă. Să muncim azi pentru un mâine luminos! “
PS si, oare am putea termina odata cu imbecilitatea asta ca “ ne ataca Rusia “, sau “Rusia vrea sa alature Romania fostilor sateliti….” ?
Și în mod deosebit cu nenumaratele "rezultate promițătoare" obținute de senilul trump în urma discuțiilor cu putin "putem termina odată cu imbecilitatea asta"......... .
Se vede că cei ce trăiesc din salariu nu au timp și bani ca sa atace la Curtea Constituțională aceasta lege strâmbă, precum privilegiații din justiție.
Margot, dragă, te-ai repezit în articolul ăsta ca fata mare la măritiș..
Păi e vorba de lenea tineretului, sau mai degrabă de Hamletianul "to be or not to be" pensionat și trimis acasă, la 65 (sau 45, după caz..) ?
Apropo de pensionat, a dispărut obceiul cu bastonul cadou și chermesa de adio, din epoca de aur. Era valabil, desigur, pentru cei de prin birouri (TESA..)
Mai nou, primești un șut în cur preventiv, cu câțiva ani buni înainte, astfel încât să nu devii o frână în calea productivității visate de orice antreprenor.
Ca om de presă, dl.Livadaru nu va avea angoase de genul ăsta..
Așa am aflat și eu, cu ani în urmă, cum e cu șomajul ăla și cum e să nu te mai bage nimeni în seamă după 45-50 de ani, atunci când aplici, cu un optimism plin de candoare, la diverse joburi pentru care ești calificat (și ai experiență..). Poți pescui, ca freelancer, joburi pe platforme, ca băieții ăia cu afacerea de pe Tiktok, din campanie.. Dar asta când și când, pe sume relativ mici. E pentru supraviețuire. Nicio contribuție la viitoarea pensie..
Așa a trecut mai repede șomajul (l-am prins pe ăla de 15 luni, din 2009).
După care am trecut din job în job, ca păsărica aia cu cuibul..
Iar de la ultimul mi-am dat demisia, ca să mă răcoresc și eu puțin.. Păi, nu..?
Adică da, poți fi zglobiu și la 65 de ani (dă-i în mă-sa pe nesimțiții care ies la 45..).
Nici nu mai contează cât ai pe cupon, sănătate să fie.
Bicicletă, plajă, gagici.. Și cititul poate fi opțiune, ca și șahul..
Sau poți rămâne în servicul pe care-l ai, cu normă întreagă sau redusă.
Aici însă mă gândesc că e cumva nedrept față de tinerii care abia așteaptă să prindă și ei un loc de muncă. Iar pensionarii să-i mai lase și pe alții..
Dar nu putem generaliza. Tot ce ține de cultură (și nu numai) iese din discuție.
Revin însă la necunoscuta aia de la început și la speranța de viață, care în România este destul de scăzută.. Atât de scăzută încât foarte mulți nu apucă, bieții de ei, pensia.. Sau dacă o apucă, sunt clienții cabinetelor medicale.
Iar cu bicicleta, la plajă, sau la gagici, vor merge cei care vor putea..
Ceea ce vă urez tuturor.
https://m.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/aur-anunta-ca-sesizeaza-ccr-impotriva-legii-pensiilor-private-guvernul-fura-banii-romanilor-din-pilonul-ii-si-iii-3458783
Pur și simplu țara asta este complet pe dos!
Pe același model va trece en fanfare și mărirea vârstei de pensionare, probabil până la deces, numit politicos "ieșire din sistem pe cale naturală" și vi se va îndeplini aspirația, doar că nu așa cum vă doriți!
Desigur, așa cum au găsit avum scuza convenabilă cu "aderarea la OECD* vor găsi și atunci ceva gen " aderarea la Federația Stelară" sau alte fantezii la fel de plauzibile.
Și să fim sinceri, un popor inert chiar merită să fie furat...