Inginerul agronom Szocs Jozsef are 70 de ani și se mișcă precum un titirez prin halele „uzinei de cartofi” pe care a înființat-o în satul Cernat din Covasna. Fiul său Szocs Szabolcs are 43 de ani și lucrează în fermă de la 15 ani. A început ca motostivuitorist și a ajuns să se ocupe de gestionarea Vegeterra, o cooperativă în care i-a atras și pe alți producători locali. Nepotul familiei are doar 8 ani și viitorul pentru el încă nu e scris. „Nu știm ce va fi în 10-15 ani, poate IT-ist”, zâmbește tatăl. Bunicul știe însă ce moștenire lasă: „Un fermier olandez a făcut asta în 3-4 generații. Noi am făcut-o în doar 15 ani cu fonduri europene și înzestrare tehnică”, îmi spune cu mândrie, în timp ce mă conduce prin fermă.
Vegeterra este o cooperativă care reunește mai mulți producători locali care și-au unit forțele ca să-și vândă legumele către Lidl. Familia Szocs lucrează 580 de hectare și a construit depozite pentru 4000 de tone de cartofi.
În Covasna sunt 11.400 hectare de culturi de cartofi, 3560 de fermieri și 9500 de parcele. Aceste cifre arată marea problemă a agriculturii noastre: cultura e foarte fărâmițată. Familia Szocs a cumpărat sau aluat în arendă 100 de parcele, pentru că agricultura performantă nu se poate face pe suprafețe mici.
„Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”
Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”. Sigur, pe vremea CAP-ului din comuna Sânzieni, în care a început agricultura ca inginer agronom, „era mai ușor”. „Acum provocările sunt mai mari, riscurile sunt la fel”, însă libertatea pe care ți-o dă „lucrul tău” e neprețuită. Dl. Szocs senior știe că agricultura modernă nu mai are nimic de-a face cu datul cu sapa. „Trebuie să ții pasul cu noul. E învechit să zici că tu le știi pe toate”. Iar marea schimbare și marea șansă a producătorilor din România au fost fondurile europene: „Fără Europa, toată România era pe nicăieri”. Ferma a obținut până acum 3,2 milioane de euro bani europeni pentru tractoare și utilaje de sortare și ambalare.
„Parteneriatul cu Lidl ne dă o mare stabilitate”
60-70 la sută din producția de cartofi de consum a fermei se duce către supermarketurile Lidl. A contat mult în acest parteneriat faptul că legumele erau acreditate Global G.A.P., ceea ce reprezintă o garanție a produselor agricole și a bunei practici agricole. Chiar și așa, fermierii îmi spun că „cei de la Lidl fac prin sondaj teste în laboratoarele lor”, cartoful fiind testat în ceea ce privește valorile pesticidelor, nitriților și nitraților.
Reprezentanții retailerului au venit în vizită „de audit” de 2 ori în fermă ca să vadă care sunt condițiile de prelucrare și de depozitare. Pentru că lumea „cumpără cu ochii”, fermierii știu că nu pot trimite pe rafturi cartofi loviți sau neconformi cu standardele de calitate. De aceea, când e secetă, sunt nevoiți să irige terenurile și la recoltare, pentru a nu vătăma legumele.
Parteneriatul cu Lidl i-a ajutat pe producători să scape de grija pieței de desfacere. „Ne dă o mare stabilitate”.
Brand și mândrie locală: cel mai bun cartof e cel de Covasna
Fermierii sunt foarte mândri de cartoful lor despre care spun că e cel mai bun și mai gustos din țară. Înțeleg că sunt într-o competiție la distanță cu Dâmbovița, o altă zonă legumicolă importantă a țării, însă covăsnenii spun că au un sol bogat în potasiu care contribuie la calitatea produsului lor. „Cartoful de Covasna? Toată lumea îl caută. E mai bun decât în Dâmbovița. De fapt cei mai buni cartofi sunt în ordinea asta: cei din Covasna, Harghita, Brașov și Suceava”, îmi spune cu mândrie locală inginerul agronom Ioan Moroianu. Îi mărturisesc că în București prin piețe mulți vând „cartofi de Covasna”, deși nu-i produc aici. E un semn al puterii brandului, îmi zice.
Sigur, pe piața românească sunt mulți cartofi importați din Franța și Germania, însă inginerul spune că au un gust „mai fad” decât cartofii românești, chiar dacă au un aspect mai comercial. „Orice cartof produs în România e aproape ecologic”, explică inginerul, care adaugă că în țara noastră nu sunt omologate pesticidele care se folosesc intensiv în agricultura vest-europeană.
Agricultura cu cap „nu e ca la CAP”
„Oamenii îmi mănâncă nervii. Zic 10 că vin la muncă, se prezintă 3. Le dai ochelari de protecție și mănuși, până la prânz le pierd”, râde dl. Szocs Szabolcs când îl întreb cât de greu se mai găsesc oameni dispuși să lucreze în agricultură. Cu toate astea, ferma angajează câteva zeci de localnici cu contract permanent. În privința asociaților din cooperativă, fermierul spune că avantajele au fost evidente de la bun început pentru toată lumea, chiar dacă inițial „părea că suntem la CAP și e totul la comun”: pe de-o parte au putut accesa fonduri europene pentru utilaje, pe de altă parte au vândut producția la comun către marii retaileri, la aceeași calitate.
„Trebuie să mâncăm”
Motto-ul dlui Szocs Jozsef este „Trebuie să producem”. Iar dl. Szocs Szabolcs adaugă imediat: „Trebuie să mâncăm”. Industria hranei nu are cum să moară. Sigur, e multă muncă, zilieri se găsesc greu, ești dependent de ploi, irigațiile sunt costisitoare, dar în final este o mulțumire a lucrului bine făcut și o mândrie a unei moșteniri culturale care se transmite din generație în generație.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.