Voluntarii care le fac copiilor din centrele de plasament un dar neprețuit: stima de sine

Înainte de Crăciun, la un centru de plasament din București au venit într-o singură zi șase Moși. 

Înainte de Paște, se întâmplă cam la fel: peste copiii rămași fără familie din toată România se revarsă pungi întregi de dulciuri, de parcă binefăcătorii de pretutindeni ar încerca să toarne peste viețile lor amare glazură de ciocolată. 

Acest tip de caritate, făcut din cele mai bune intenții, are însă o problemă: aidoma unui iepuraș de Paște construit din zahăr, lapte praf și cacao, este gol pe dinăuntru.

„Copiii vin la tine, te iau în brațe și stau lipiți minute în șir de burta ta, de parcă nu ți-ar mai da niciodată drumul”, descrie Luiza Buzea o scenă obișnuită pe care un voluntar o trăiește într-un centru de plasament. Este un dar, pe care n-ai ști sigur să spui cine îl primește și cine îl oferă. Un schimb imaterial, la capătul căruia rămâne însă ceva în urmă. Luiza are părul lung și negru, ochii catifelați și vocea blândă. Este manager de investiții, iar în unele seri din săptămână se duce să facă temele cu copiii din centrele de plasament. 

În weekend-uri, iese cu ei în oraș, la muzeu, la teatru, îi duce la cursuri de canto și de actorie. La fel ca ea, fac alți 40 de voluntari din firma la care lucrează, Metropolitan Life, care îi ajută zilnic pe copiii din patru centre de plasament din București la lecții și îi implică în programe de dezvoltare personală. Metropolitan Life susține, prin sprijin financiar și voluntari, proiectul educațional Ajungem Mari, derulat de Asociația Lindenfeld în colaborare cu United Way România. Scopul proiectului este acela de a le oferi copiilor cărora le-a fost refuzat până și dreptul lor fundamental prin naștere, dragostea și grija părintească, singura avere care i-ar putea ajuta să își clădească o viață: cunoașterea și încrederea în sine.

Adolescenta crescută în centrul de plasament care a făcut 2.000 de oameni să danseze

Fiecare dintre copiii pe care Luiza Buzea i-a cunoscut are câte un talent special. Fiecare are steaua lui, în care, cel mai adesea, nimeni, cu atât mai puțin el însuși, nu crede. Unii au talent de actori, alții cântă, alții pictează, alții sunt buni sportivi. „Am cunoscut un băiat care, la prima vedere, mi se părea că nu strălucește prin nimic. Aveam să aflu că este foarte bun la șah”, povestește tânăra. Compania le plătește copiilor diferite cursuri prin care îi ajută să își dezvolte talentele, iar uneori rezultatele sunt spectaculoase. 

„O fată de 16 ani, foarte talentată, a cântat muzică populară la Berăria H în fața a 2.000 de spectatori. Oamenii care ajung acolo nu ascultă de obicei muzică populară, dar ea i-a făcut să joace. După această experiență a spus că, indiferent, ce îi va spune oricine, ea va crede în ea și va continua pe acest drum”, spune Luiza Buzea despre fata care învață acum la o școală de cofetari-patiseri. Un băiețel care suferă de ADHD s-a dovedit, în timpul cursurilor de teatru, un actor foarte bun. Energic și dezinhibat, copilul, considerat ani de-a rândul o problemă, a dovedit că poate cuceri publicul. Un adolescent de 17 ani dintr-unul din centrele de plasament are un talent real de make-up artist și, după un curs de două luni, vrea să își facă o carieră în acest domeniu. „A primit o trusă de machiaj, are culori, pensule și le machiază pe fetele mai mari din centru. Nu este o joacă, știe să îmbine culorile și reușește să te schimbe pur și simplu”, povestește managerul de investiții. 

„A venit un băiețel și m-a luat de mână. El m-a introdus pe mine în lumea lor”

Cel mai important lucru atunci când vine vorba de copii este ca voluntarii să devină o prezență constantă în viața lor și să dezvolte cu ei un atașament sigur. Să le arate că îi văd, să le demonstreze că îi ascultă, să îi facă să simtă că ei sunt cineva și că ei contează. Acest lucru se întâmplă în timpul unor activități obișnuite, în timpul unor situații normale de viață, de care copiii au fost privați foarte multă vreme. Să îi ajuți să își facă temele. Să te joci cu ei. Să îi duci în excursii de o jumătate de zi sau o zi în afara Bucureștiului. Să mănânci împreună cu ei o pizza. Să le serbezi ziua de naștere în oraș.

Duminica trecută, Alex a împlinit 12 ani, iar Luiza i-a serbat ziua la mall împreună cu patru prieteni de-ai lui din centru. La final, a rugat-o să îi ia niște cutii de bomboane de ciocolată pe care să le ducă, atunci când se întoarce în centru, copiilor. A fost primul copil dintr-un centru de plasament pe care Luiza l-a cunoscut. „Când i-am întâlnit prima dată, ei mergeau de mână, doi câte doi, pe stradă, împreună cu coordonatorul de program. L-am întrebat ce să fac, iar el mi-a zis: Ia și tu un copil de mână și să mergem. Și a venit un băiețel și m-a luat de mână. El m-a introdus pe mine în lumea lor”, povestește tânăra. S-au împrietenit, iar de fiecare dată când pleacă, băiețelul o întreabă când mai vine. Acum se întâmplă însă ceva cu el. „S-a apucat de fumat și am încercat să vorbesc cu el, să îl întreb ce se întâmplă. Nu a vrut să vorbească și este bine să nu îi forțezi să o facă”, spune voluntara, care va încerca să îl ajute să renunțe.

Nu le poți schimba trecutul, dar le poți da o șansă la viitor

Să le respecte copiilor tăcerea a fost una dintre primele lecții pe care le-a învățat la începutul proiectului. Mama unui băiețel a murit de supradoză, iar tatăl lui este în închisoare pentru trafic de droguri. O fetiță a fost luată în grija statului, după ce a fost abuzată de către părinți. Să vorbească despre ce li s-a întâmplat este extrem de dureros pentru copii. Nimeni nu le poate schimba istoria de viață, nimeni nu le poate repara trecutul, dar oamenii cărora le pasă i-ar putea ajuta să își schimbe viitorul. Viitorul pe care îl vor avea de înfruntat singuri, atunci când vor împlini 18 ani, fără nicio susținere.

„Încercăm să le insuflăm ideea că ei singuri se pot ajuta și ei singuri se pot ridica”

„Vrem să le arătăm că la 18 ani, își pot construi singuri o viață. Noi de fapt la asta lucrăm, la stima de sine. Este neprețuită, este singura lor resursă să reușească. Programul ăsta merge foarte mult pe ideea că orice copil din România poate să fie o șansă la dezvoltarea țării. Iar noi trebuie să avem grijă de acești copii”, continuă Luiza. Una dintre căi este aceea de a le oferi copiilor, prin voluntari, modele de educație și de viață armonioasă.

„Vrem să vadă că viața poate fi bună. Încercăm să le insuflăm ideea că ei singuri se pot ajuta și ei singuri se pot ridica. Și că pot face asta prin școală, dacă învață, prin auto-dezvoltare, prin participarea la proiectele companiilor care vin la ei”, crede Luiza Buzea. Ca să îi ajute să fie pe picioarele lor după ce vor împlini 18 ani, compania a organizat pentru copiii din patru centre de plasament din București și cursuri de dezvoltare financiară. 

Copiilor de până la șapte-opt ani, le-au explicat ce înseamnă banii, le-au arătat fiecare bancnotă în parte, i-au lăsat să se joace cu monedele și le-au făcut cadou pușculițe. Cu copiii mai mari, de până la 12-13 ani, au vorbit despre idei de afaceri, despre planuri, despre cum pot fi depășite lucrurile care ar putea merge prost. Iar cu cei mai mari au discutat despre cum să își gestioneze banii și despre cât de important este să facă economii. „Unii dintre cei mari lucrează. De la o vârstă centrul nu le mai reține alocația și au alocație și ajutor social. Ei vor să cheltuiască, să își satisfacă nevoile imediate, să își ia blugi precum ceilalți, ghiozdan precum ceilalți, telefon precum ceilalți. Vor și ei să fie în rândul celorlalți copii. Însă le-am spus că banii trebuie strânși, economisiți, că vine o vreme când ai nevoie de surplusul de bani puși de o parte”, spune Luiza Buzea.

Ce înseamnă un voluntar prezent constant în viața unui copil? Ce înseamnă un curs sau un spectacol la teatru? „Din fiecare zonă, pot atrage o bucățică care să se lipească de ei. Pot să pună cărămidă peste cărămidă și peste ani să se ridice pe ea”, crede tânăra.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp