Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Steli de la multinațională și visul unui băiețel care n-a ieșit niciodată din satul lui: „Să merg în excursie la Slobozia”

În 2011, Steli Andrei, o tânără care lucrează la o companie multinațională, ajungea în satul Buești din județul Ialomița. Era o serbare la grădiniță, iar ea adusese dulciuri și jucării pentru copii. Însă nu doar de dulciuri și jucării aveau nevoie cei mici. A decis să le ofere mai mult: o parte din propria viață. 

Este investiția ei personală în viitorul unor copii care trăiesc în mediul rural în Ialomița. Copii care, în multe cazuri, nu au avut niciodată ocazia să iasă din satul lor. Copii cărora le deschide o lume.

În zilele și orele în care nu se ocupă de jobul ei full-time din București, Steli Andrei strânge fonduri, ambalează paleți întregi de rechizite, aranjează mobilier în săli de clasă, organizează ateliere și excursii pentru copii. Iar uneori are victorii care îi dau energia să continue.

În Buești, cei mai mulți părinți muncesc cu ziua, iar singurele lor venituri sigure sunt alocația copiilor și ajutorul venit de la primărie. Copiii sunt îmbrăcați sărăcăcios și cel mai adesea nu au nimic de mâncare în ghiozdanul pe care îl duc în spate în drum spre grădiniță ori spre școală. 

„Instituțiile de învățământ nu au materiale didactice, nu au bibliotecă. Accesul la informaţie şi tehnologie este limitat. Puţini ştiu că în şcoli au fost înfiinţate laboratoare de informatică, însă am întâlnit situaţii în care, în momentul în care porneau toate calculatoarele, cădea sistemul de electricitate. În aceste condiţii ne-am dat seama că dulciurile şi jucăriile pe care copiii le primesc de două ori pe an nu produc schimbări. Este nevoie de ceva mai mult de atât”, crede Steli Andrei. A vrut să le poată oferi un ajutor constant copiilor din zonă, să creeze o strategie prin care să poată schimba ceva în viața lor. Așa că, în ianuarie 2013, a înființat alături de două prietene Asociația Erudit.

Într-o zi , profesorii de la o școală din Ialomița au sunat-o și i-au spus că doi dintre elevii buni nu vor da examenul de Evaluare Națională. Părinții nu îi înscriseseră, fiindcă, spuneau ei, oricum nu și-ar fi permis să îi țină în liceu. Asociația a reușit să îi sprijine să își continue studiile, plătindu-i unuia cazarea la internat, iar altuia contravaloarea transportului. Singura condiție a fost aceea ca elevii să aibă în continuare rezultate bune la școală. Astăzi sunt în clasa a XI-a. Și au.

„Pe fată am cunoscut-o când era clasa a VIII-a. Ne-a spus atunci foarte hotărâtă că vrea să plece de acolo, să facă mai mult decât au făcut ai ei și să reușească. Ambiția ei ne-a uimit”, spune Steli Andrei, membru fondator al Asociației Erudit

„L-am întrebat pe un copil unde vrea să meargă în excursie. Ne-a spus că la Slobozia”

De-a lungul timpului, Erudit a colaborat pe proiecte punctuale cu şase grădiniţe, şapte şcoli primare si şase şcoli gimnaziale din mediul rural din judeţul Ialomiţa. Cei cu care lucrează însă permanent sunt 53 de copii de grădiniță, 99 de elevi de şcoală primară şi 90 de elevi de școală gimnazială, din Buești, Albești și Marsilieni. În fiecare an, le oferă copiilor din aceste sate câte un pachet cu rechizite. Înainte de Crăciun face ateliere de creație pentru cei mici. Organizează excursii la finalul anului școlar pentru copiii care au rezultate bune la învățătură. Unii dintre ei nu au ieșit niciodată din satul în care s-au născut. „Când l-am întrebat pe un elev de clasă primară unde vrea să meargă în excursia premianților, mi-a spus că la Slobozia. E la 20 de kilometri de satul lui. Mulți copii nu au ieșit niciodată din satul lor”, spune Steli Andrei.

Au pregătit într-o singură zi aproape o mie de pachete cu rechizite în patru persoane

Anul trecut au reusit sa doteze şcolile din Buesti, Albeşti şi Marsilieni cu table magnetice, panouri pentru afişarea lucrărilor, catedre, scaune, dulapuri. În fiecare clasă, au instalat câte un calculator care să îi ajute pe profesori în procesul de predare. A reușit să strângă peste 2.500 de cărți pentru copiii din aceste localități. Totul în timpul ei liber, pe care a decis să îl împartă cu ceilalți. La finalul unei zile de weekend, după care urmează o nouă zi de serviciu. „Am trăit momente extreme când a trebuit să pregătim, într-o singură zi, 960 de pachete cu rechizite, 4 persoane. Am început la 9 dimineaţa şi am terminat la 10 seara. Am "ambalat" mai mult de 8 paleţi de caiete, pixuri, culori, truse de geometrie etc.. De câte ori luăm o pauză, încercam să glumim ca să nu ne apuce plânsul. Dar am reusit”, povestește fondatoarea Erudit. Dar, câteodată, nu toate pachetele de rechizite își găsesc destinatarii. Anul trecut, în octombrie, din 30 de copii dintr-o clasă a șaptea, lipseau 7 copii. Părinții îi opriseră, ca să muncească la câmp.

Sunt nevoiți să muncească de mici, nu au haine, nu au mâncare. Acestea sunt realităţile lor, dar ei visează frumos și sunt isteţi. Obligația noastră este să îi ajutăm pe cât putem să își îndeplinească prin educație aceste vise

Aproape toate proiectele asociației Erudit se desfășoară pe bază de voluntariat. Familia, prietenii, colegii sau foștii colegi de școală sau de serviciu își oferă, de câte ori pot, ajutorul. Ar fi însă nevoie de mai mulți oameni. 

„Unii au devenit membri ai Asociaţiei şi ne ajută achitând lunar o cotizaţie de 20 de RON. Deja atunci când află de o oportunitate de sponsorizare pentru vreun proiect de al nostru, ne recomandă, ne sună. Multe proiecte au fost finanţate astfel. Voluntarii sunt acei oameni minunaţi, care au răspuns apelurilor noastre când a fost vorba de pregătirea pachetelor de rechizite, de organizarea atelierelor, de încărcarea unui tir cu mobilier sau de amenajarea sălii de lectură de la Buești”, spune Steli Andrei.

Însă nu de fiecare găsesc sprijin, mai ales atunci când ajutorul ar trebui să vină din partea autorităților. De curând, primăriile din două comune le-au promis că vor igieniza și zugrăvi două săli pentru ca asociația să aducă mobilier, cărți și voluntari ca să le amenajeze și să le transforme în săli de lectură prietenoase pentru copii. Când au ajuns într-una dintre localități, au văzut că primăria nu-și ținuse promisiunea, iar sala nu putea fi amenajată. 10 voluntari s-au suit cu cărți și mobilier cu tot în mașini și au făcut cale întoarsă. Steli Andrei s-a gândit dacă mai merită să continue.

A continuat însă pentru copii, convinsă fiind că nu pot retrage astăzi ajutorul oferit ieri. „Copiii sunt frumoşi, curioşi şi foarte dornici de nou. Însă, din păcate, sunt nevoiți să muncească de mici, nu au haine, nu au mâncare. Acestea sunt realităţile lor, dar ei visează frumos și sunt isteţi. Obligația noastră este să îi ajutăm pe cât putem să își îndeplinească prin educație aceste vise”, spune Steli Andrei. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O daruire pe care o inteleg ca trebuie facuta din suflet si de aceea ma aliez acestui proiect atat cat am sa pot.
    • Like 0
  • Felicitari! Cat mai multe asociatii din acestea ne trebuie in tara! Copii sunt viitorul
    • Like 0
  • Admir tot efortul si tot sprijinul oferit, dar totul e prea dramatizat. E adevarat, exista si copiii cu o situatie materiala precara, insa nu puteti generaliza. "În Buești, cei mai mulți părinți muncesc cu ziua, iar singurele lor venituri sigure sunt alocația copiilor și ajutorul venit de la primărie. Copiii sunt îmbrăcați sărăcăcios și cel mai adesea nu au nimic de mâncare în ghiozdanul pe care îl duc în spate în drum spre grădiniță ori spre școală. "
    Nu sunt de acord cu aceste afirmatii. Exista doar un astfel de caz in Buesti,sau doar cateva. Am impresia ca ,in goana dumneavoastra de a scoate in evidenta meritele doamnei Steli(pe care le recunosc), ati prezentat aceasta imagine negativa intr-un mod neverosimil, transformand locuitorii in adevarati oameni demni de mila si copiii in fiinte reduse la instinctualitate.
    • Like 0
  • Cat ,,ADEVAR,, realitatea din toate scolile din sate cred ca sunt multe exemple de dat ,este rusinos. Guvernanti,isi maresc salariile si pensile.......Oare cand putem vorbi de o ROMANIE CURATA SI ADEVARAT -EUROPEANA.
    • Like 1
  • Felicitări şi mult succes!
    • Like 0
  • Nu degeaba se spune despre voluntari ca "nu sunt platiti nu pentru ca nu ar avea valoare ci pentru ca sunt de NEPRETUIT", felicitari, toate activitatile si gesturile voaste schimba vieti.
    • Like 3
  • Sunt fericita sa citesc aceste lucruri despre Steli. Cunosc tineri , asemenea ei care desfasoara activitati de voluntariat in alte domenii. Acesti copii din sate, merita o sansa sa poata invata, sa poata continua scoala, sa iasa din satul lor. Cine abandoneaza scoala- e pierdut, ajunge sa munceasca la camp. Felicitari Steli pentru ce faci. Salvezi suflete. Dar toate aceste actiuni trebuie sustinute de autoritatile locale. Daca nu le pasa de copii, de sansa lor nu au ce cauta in acele functii.
    • Like 3
  • Nicu check icon
    Toată admirația, Steli. Fă cu convingere și din suflet ceea ce ai început să faci la Buești. Nu aștepta laude, nici articole la ziar pentru că în sine ta știi că faci bine ceea ce faci. Ți-o spun zâmbetele și recunoștința copiilor pe care îi ajuți; găsești confirmarea în satisfacția ce o obții văzând că ajutorul tău rodește într-o viață mai bună pentru ei. Acest din urmă lucru este unul dintre cele mai nobile pe care le poate îndeplini un om făță de semenii săi: să le schimbe viața în bine. Te rog continuă să te implici, iar dacă acțiunile tale de voluntariat sunt o pârghie pentru „career development” în multinaționala la care lucrezi, renunță la a mai o trece în evaluarile periodice. Astfel gestul tău e cu adevărat înnobilat de altruism și dăruire de sine.
    • Like 3


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult