Cristian Tudor Popescu

Două femei, Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu, mai puternice și mai eficiente decât un stat. Au vrut, s-au pornit și, cu ajutorul a peste 350.000 de români și 8.000 de companii, au făcut primul Spital Național de copii pentru cancer, boli grave și traumă. La standarde, în cele mai mici detalii, occidentale. Nu „românești”. Inaugurat pe 24 noiembrie, e gata să primească pacienți. Speranța mea este ca doamnele fondatoare să păstreze un drept de veto în conducerea spitalului, adică să nu încerce și să reușească vreun guvern să-l ia în stăpânire. Republic, deci, ce-am scris după ce l-am văzut, poate ajută.

Omul acesta nu e profesor, n-a fost niciodată. E un belfer care se lăfăie în lux. Un profesor adevărat n-ar fi ținut rezervat-blocat de peste 20 de ani, de pe vremea când ajunsese primar, postul de profesor de fizică la liceul Samuel Brukenthal din Sibiu, unde n-a putut să vină titular niciun cadru tânăr, doar suplinitori. Un profesor n-ar fi putut să arate atâta nepăsare, până la dispreț, față de școală și cadrele didactice.

„Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu este niciunul pe pământ fără prihană, și drept, și temător de Dumnezeu și care să se ferească de ce este rău?”, îi spune Dumnezeu Diavolului. S-ar zice că Domnul e mândru de ce rob are, dar nu e îngăduit să gândim că El s-ar putea face vinovat de păcatul trufiei, pe care aspru îl pedepsește la oameni.

„Cum să-i dați amendă? Dumneavoastră știți cine e acest om? Cum amendați oamenii așa, fără să știți cine sunt?”.

Cred că mi s-a dus tensiunea la 18, de când am văzut știrea că USR reclamă în scris DNA la Comisia Europeană pentru dosarul achizițiilor de vaccinuri, după cum urmează:

S-o luăm în ordine ierarhică. Premierul Cîțu a făcut din vaccinare un obiectiv peste cele de sănătate, social sau economic, unul de propagandă politică personală. În primăvara lui 2021, Iohannis, cu singurul scop să scape de Orban, îi deschisese lui „Florin” perspectiva de a ajunge șeful PNL. Cîțu era premierul României, căciulă care deja îi cădea pe ochi. Orbit și mai rău de momeala lui Iohannis, a aruncat mita pentru partid în teritoriu numită programul „Anghel Saligny”, zburându-l pe ministrul Justiției, S. Ion, când acesta a refuzat să dea aviz pozitiv. A dat drumul unor discursuri heirupiste despre vaccinare, un soi de „cincinal în 4 ani și jumătate”. În realitate i-a ieșit pe jumătate, doar 5 milioane de vaccinați, față de 10, cât „trasase sarcină” atât sistemului medical, cât și populației pentru luna septembrie. Va fi mers până la a împinge o lege feroce, care interzicea angajaților să vină la muncă dacă n-au certificat verde de vaccinare.

Din florilegiul de ocări și obscenități aruncate de parlamentarul G. Simion spre adversarii săi politici, văd că se trece peste motivarea refuzului de a strânge mâna întinsă de Marcel Ciolacu: „Nu dau mâna decât cu românii!”.

Poetul Traian T. Coșovei a fost o ființă umană a cărei existență era imposibilă. Nu mi-o puteam explica. Într-o noapte, am dovedit împreună 5 sticle de vin. Dovedite, dar spovedite, căci au fost combustibilul pentru un fel de turnir poetic. El spunea o poezie de-a lui, eu îi răspundeam cu versuri din Rilke, Esenin, Lubicz Milosz, Ileana Mălăncioiu, Tennyson, Minulescu, Yeats, din câte îmi amintesc. A doua zi, când m-a lăsat mahmureala, am scris dintr-o suflare acest text:

În care Schengen vrem să tot intrăm, de vreme ce primarul Cherechereș este a nu mai știu câta persoană condamnată sau condamnabilă la ani de pușcărie cu executare care se ușchește din țară trecând prin frontierele României ca prin turnicheții de la supermarket?

Cota de insulte pe care o primesc de fiecare dată când scriu sau spun ceva este asezonată nesmintit cu constatarea acuzatoare: „Popescu ăsta are impresia că le știe pe toate, se pricepe la toate și nu greșește niciodată”. Un „maestru”, specialist în „profeții” politice beton, care nu se împlinesc nici 50%, îl „invidiază” pe CTP pentru că ar avea „convingerea intimă că tot ce spune el nu poate fi pus la îndoială”.