Cristian Tudor Popescu

Ar fi păcat ca tocmai acum, când e la maximum ca jucătoare, să fie ultimul ei an în tenis!

Președintele Dan ne spune să fim calmi-calmi, că păstrează el echilibrul, cum l-a tot păstrat. Asta îmi creează în minte o imagine: N. Dan, care ține în mâini cu dificultate o bară de echilibru pentru acrobați pe sârmă, mult mai mare și mai grea decât el, mergând cu pași lenți și târșiți pe o linie ca pișatul boului, trasă cu creta pe asfalt.

Moțiunea trece, Bolojan rămâne! Rămâne în mintea și sufletul românilor care au așa ceva.

Două sunt lungmetrajele pe care le recomand din actuala ediție a premiilor Gopo: „Clasat” și „Kontinental`25”.

Nu voi menționa rezolvitori ai ultimelor probleme, deoarece sunt mulți și buni. Este, probabil, cea mai bogată sesiune cu întrebări-răspunsuri de până acum. Mare bucurie și uimire: au depistat fragmentul din Solarisul lui Stanislaw Lem, o carte veche, atât de dragă mie din fragedă pruncie. Pentru mine, semnificația excerptului este efortul rațiunii umane de a rezolva o problemă insolvabilă de milenii: Se poate elabora un test prin care să decidem dacă realitatea există independent sau doar în mintea noastră?

Președintele Dan declară că are încredere în ce debitează Grindeanu, cum că nu va guverna cu AUR, deoarece „Președintele PSD e un om serios, care are zeci de mii de oameni în spate”. Din nou o zicere prezidențială care crapă obrazul.

Nu-mi aduceam aminte care era semnalul de apel al stației automate, a sateloidului, dar l-am găsit în tabelul ce atârna deasupra pupitrului principal. Am lansat apelul în alfabetul Morse și, după opt secunde, mi-a venit răspunsul. Sateloidul, sau mai curînd creierul său electronic, a răspuns printr-un semnal repetat ritmic.

Bolojan, Ciucu, Fritz, precum și analiști economici și politici serioși îi tot spun lui Grindeanu că, în cazul ruperii actualei coaliții, urmarea nu poate fi decât și mai rea, chiar catastrofală, pentru români și România. Dânșii n-au priceput un lucru: pe actualul staroste PSD îl doare tot în organul genital, ca și pe predecesorul său, de răul României. El nu are nevoie de un sector privat bine dezvoltat, de oameni care să se susțină prin muncă cinstită și să-și plătească dările, de fonduri UE greu de dijmuit, ci de atârnători de stat – adică de mărinimia otrăvită și coruptă a PSD.

Greu de privit modul „șobolănoș”, din colț în colț, în care N. Dan se ferește să răspundă la întrebarea insistentă a protestatarului Ceaușescu: „Îl susțineți pe Ilie Bolojan?”.

Acompaniați de PSD, AUR și canalizarea României, adică CîNîNî, Marș tv, Cloaca cu puii de aur, oamenii strigă că nu se mai ajung cu banii de mâncare. Ar fi bună, însă, o cercetare jurnalistică postpascală prin tomberoane și unitățile de sortare a gunoiului.