Este o vorbă populară: „Mai bine hoț decât prost.” Nu este o glumă cinică, ci mai degrabă o concluzie pragmatică: între două rele, societățile aleg adesea „cel mai mic rău” sau răul care produce rezultate.

Bolojan, Ciucu, Fritz, precum și analiști economici și politici serioși îi tot spun lui Grindeanu că, în cazul ruperii actualei coaliții, urmarea nu poate fi decât și mai rea, chiar catastrofală, pentru români și România. Dânșii n-au priceput un lucru: pe actualul staroste PSD îl doare tot în organul genital, ca și pe predecesorul său, de răul României. El nu are nevoie de un sector privat bine dezvoltat, de oameni care să se susțină prin muncă cinstită și să-și plătească dările, de fonduri UE greu de dijmuit, ci de atârnători de stat – adică de mărinimia otrăvită și coruptă a PSD.

Satelitul se numește EMISAR și a fost lansat pe 30 martie cu o rachetă Falcon 9 (SpaceX), împreună cu alți sateliți artificiali.

Dacă observi schimbări care te îngrijorează legate de copilul tău, care par că nu trec, acela este semnalul tău de alarmă să îți pui pălăria de detectiv și să afli ce anume a declanșat un sentiment puternic și o schimbare în copilul tău — un sentiment pe care încearcă să ți-l comunice așa cum știe în momentul acela (prin furie, comportamente „urâte”). Oare se simte deconectat de tine? Oare ceva îl supără la grădiniță sau în relație cu altcineva?

Deficitul bugetar al țării este încă uriaș, chiar dacă a mai coborât de la nivelul de 9,3% din PIB, unde l-a dus iresponsabilitatea extremă a guvernului Ciolacu. Continuarea reformelor este imperios necesară, chiar dacă acestea ajung la reduceri de personal în sectorul public și la restructurarea întreprinderilor de stat cu pierderi. Dacă aceste reforme se opresc, atingerea în acest an a deficitului de 6,2% din PIB, aprobat de parlament, devine problematică, ca și continuarea finanțării deficitului de către piața financiară, internă și internațională.

Într-un moment în care antreprenoriatul nu mai înseamnă doar creștere accelerată, ci și echilibru, adaptabilitate și decizii mai conștiente, iar piața este invadată de cârți, podcasturi, traininguri și experți de toate feluri, apare o întrebare legitimă: de la cine mai înveți, cu adevărat? FOMO - The Festival of Modern Owners - vine cu un răspuns clar: de la oameni care au trecut deja prin presiune, succes, eșec, reinventare și care pot traduce aceste experiențe în idei aplicabile. Line-up-ul ediției din 2026 nu este construit doar în jurul notorietății, ci al relevanței.

S-au conturat zilele astea două blocuri mari care se vor înfrunta la viitoarele alegeri:

Recunosc că m-am speriat când am auzit comparația cu „rozătoarele”, venind la suprafață în dezbatere publică din ultimele zile. Astfel de imagini pot aluneca ușor într-o formă de dezumanizare a adversarului, iar istoria ne-a arătat unde poate duce asta: când oponentul devine animal, devine și mai ușor de „eliminat”, precum am văzut în Germania nazistă și în Rwanda, unde etnicii Tutsi erau etichetați drept „gândaci” - iar ceea ce a urmat a fost cel mai cumplit genocid din zilele noastre. foto: Profimedia

Oamenii nu văd aceste cazuri, fiindcă nimeni nu vorbește despre ele. Părinții sunt distruși și deseori nu mai pot întoarce experiența lor în conștientizare către semeni. Grupurile închise de părinți ezitanți distorsionează adevărul și chiar deseori mint cu nerușinare, prezentând cazuri de sechele ale rujeolei sau meningitei meningococice drept consecințe ale vaccinării pentru a speria și a câștiga adepți. foto: Profimedia

Aţi întȃlnit vreodată persoane (sau poate vă număraţi şi dvs. printre acestea) care au dificultăţi în a se decide să facă ceva (să aleagă o vacanţă sau un mod de a-şi petrece timpul liber, să facă o investiţie de mai mare sau mai mică dimensiune, să facă paşi spre a-şi schimba jobul sau locuinţa, etc), lăsând în final lucrurile să meargă de la sine pȃnă cȃnd opţiunile dispar sau vacanţa a trecut deja, nefolosită? foto Profimedia