Fotografii-document din arhiva Getty Images înfățișează lumea din timpul epidemiei de acum un secol. Pe străzi și în birouri, oamenii purtau măști de protecție confecționate din material textil. Autobuzele erau spălate cu dezinfectanți. autoritățile sfătuiau oamenii să țină geamurile dormitoarelor deschise, iar depozitele erau transformate în spitale pentru tratarea celor infectați.

Într-o discuție de acest gen, unii ar putea spune ca toți cei mici vor da faliment, în timp ce companiile mari și puternice vor reuși să reziste crizei cu brio. Nu credem că este chiar așa. (Foto: Profimedia Images)

O prietenă, fostă colegă din perioada când predam filosofie la liceu, m-a sunat - pentru a mai sta de vorbă - și, la un moment dat, mi-a spus ce i s-a întâmplat în urmă cu câteva zile... (Foto: Guliver Getty Images)

Pentru ei, timpul de a fi oameni nu a venit odată cu o tragedie globală, ci a fost dintotdeauna o mare certitudine. (Foto: Friedmann Vogel/ EPA-EFE/ Profimedia Images)

Și nu este vorba de vreun dictator care se pregătește să fugă, ci de faptul că întrăm intr-o nouă fază, fără precedent, de intervenție a băncilor centrale nu doar pe piață monetară, ci direct în economia reală. (Foto: Hector Retamal/ AFP/ Profimedia Images)

Pe lângă tragedia pierderilor de vieți omenești, care nu se poate compara cu nimic, cel mai rău scenariu ar fi acela în care, după o prăbușire economică de proporții, vom constata că societatea occidentală nu a învățat motivul real pentru care a fost prinsă material nepregătită pentru o pandemie și, încă odată, ca de obicei în astfel de cazuri, un eveniment extrem a fost folosit pentru a eroda libertățile. (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Facebook s-a schimbat. Prietenii postează mai multă mâncare și poante decât de obicei. Și fotografii vechi; mai ales asta. Ne refugiem în amintiri parcă am îmbătrânit toți dintr-odată. Timpul se împarte în înainte și în timpul coronavirus. Puțini zic ce va fi după; spun doar că „va fi bine" cu o convingere oarbă intr-un viitor pe care nu-l știe nimeni. (Foto: Rouzbeh Fouladi/ Zuma Press/ Profimedia Images)

Pandemie, criză, izolare, şcoală online sunt doar câteva din cuvintele pe care le auzim atât de frecvent începând cu ziua de 11 martie. Fiecare cuvânt pe care îl rostim are o putere personală, o energie, şi este asociat cu anumite stări pe care le trăim fie sub aspectul stării de bine, fie sub semnul neputinţei, îndoielii, al fricii de necunoscut, al noului şi nu în sensul optimist…. (Foto: Olivier Douliery/ AFP/ Profimedia Images)

Am înteles cu toții că încercarea prin care trecem presupune un efort colectiv colosal, că semnifică schimbarea rutinei plăcut monotonă a zilelor obișnuite. Dar izolarea asta forțată mai poate însemna și șansa reculegerii, a regăsirii de sine și a reîntâlnirii celor mai dragi dintre noi. (Foto: Oli Scarff/ AFP/ Profimedia Images)

Nu putem schimba ceea ce simțim, dar putem controla modul în care răspundem la ceea ce simțim. Interpretările noastre cognitive asupra realității pot fi adesea mult mai dramatice decât este realitatea în sine, iar asta ne îndeamnă la comportamente extreme.