David Popovici face parte din categoria celor care fac performanțe care ne tulbură și ne bucură în aceeași mișcare. Nu doar pentru că înoată foarte repede, uneori mai repede decât toți oamenii care au înotat vreodată, dar și pentru că succesul lui ne pune într-o situație ușor incomodă, de a încerca să deslușim cum a fost posibil. Când apare un astfel de sportiv, avem tendința să-l numim „fenomen”. Cuvântul este măgulitor, dar are și calitatea de a ne scuti de o anchetă pentru a dobândi înțelegere și explicații. Pentru că un fenomen este ceva ce survine, prin urmare nu trebuie să știm cine l-a produs și în ce condiții. Îl consemnăm, eventual ne minunăm, dar nu-i cerem socoteală.

Șapte zile de vacanță pe an au ajuns inaccesibile pentru 61,4% dintre români, potrivit datelor Eurostat citate de Asociația Națională a Agențiilor de Turism. Iar problema începe să se vadă tot mai clar și în felul în care ne facem concediile: mai puține nopți, mai mult extrasezon, Early Booking, Last Minute și o vânătoare permanentă de „value for money”.

Cu mi puțin de o lună înainte de eveniment, spectacolul se apropie de sold-out, confirmând interesul publicului din România pentru una dintre cele mai ambițioase producții din cariera cunoscutului fizician britanic.

M-a entuziasmat și pe mine foarte tare vestea că cercetătorii de la Moderna-Merck au testat cu succes primul vaccin experimental personalizat, bazat pe ARN mesager, împotriva cancerului de piele. Nu e prima reușită de acest fel, am mai citit despre câteva asemănătoare în ultimii ani, cert este însă că omenirea este foarte aproape de a găsi leacul împotriva unei boli vechi de când lumea și pământul.

Dincolo de discursuri, covor roșu și rochii de gală, un concert de deschidere este întotdeauna o declarație de intenție. Așa a fost și simfonicul inaugural al celei de a XX-a ediții a Concursului Internațional George Enescu de Duminică, 23 august 2026, o ediție în căutarea excelenței: noua creație și noi generații de muzicieni reunite de moștenirea patrimoniului enescian. sursa foto Petrică Tănase

Mai bine fără 770 milioane euro, decât să avem o lege a salarizării care nu crește salariile, ba chiar le micșorează, zic sindicatele, PSD, AUR, UDMR cu trompetele lor.

Încet, dar tot mai sigur, ne îndreptăm spre dezastru. PNRR se va încheia fără ca România să beneficieze de ultimele tranșe. Demența politicienilor a ajuns la paroxism: după ce PSD a îngropat finanțele publice prin politica sa dincolo de iresponsabilă din 2024 și s-a opus cu o îndârjire sinucigașă oricărei reforme cât timp a făcut parte din guvern, acum acționează pentru a fi sigur că S&P ne va coborî în categoria țărilor „nerecomandate investițiilor”.

Dincolo de priză. În această vară, România a ajuns într-o situație fără precedent în istoria recentă: nivelul scăzut al Dunării a determinat oprirea reactoarelor nucleare de la Cernavodă. Împreună, cele două reactoare asigură în mod obișnuit aproximativ o cincime din producția de energie electrică a țării. Seceta prelungită a arătat cât de repede se poate schimba echilibrul național. Șeful guvernului a îndemnat clienții casnici să reducă voluntar consumul în orele de vârf, adică între 20 și 23, iar autoritățile au anunțat că la nevoie, marii jucători din industrie pot fi decuplați de la rețea (foto: Inquam Photos / Octav Ganea).

Scandalul „merdenele versus croissante” a depășit de mult o simplă dispută gastronomică. A devenit expresia unei frustrări sociale mai profunde: sentimentul că există o categorie de oameni care s-au obișnuit să se considere superiori celorlalți doar pentru că au bani, relații, nume de familie, acces la anumite cercuri sau un anumit statut social. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Există momente în istorie în care tăcerea încetează să mai fie neutralitate și devine complicitate. foto: Profimedia