Urmuz este pseudonimul cu care l-a botezat Arghezi pe D.D. Demetrescu-Buzău, mare autor de literatură a absurdului. Originea cuvântului urmuz, care înseamnă bilă din sticlă, este insula Ormuz, din strâmtoarea Ormuz, Iran. De acolo, pe căi de comerț Asia-Europa, veneau în Principate șiraguri de mărgele, care se vindeau bine.

Pretindeau diverși politicieni și oameni de media cum că partidul lui Orban are o ideologie. Nu a avut și nu are. Viktor Orban a fost doar un individ care a sugrumat presa liberă, a distrus societatea civilă, a mutilat legi, a drenat fondurile UE alocate Ungariei, și-a plantat apropiații la toate nivelurile în toate domeniile, având tendința de a controla industrii întregi în stil mafiot.

Așa se face că anumite partide au intrat în Parlament cu tot felul de candidați care nici nu stiu să își scrie corect numele. Sau că un partid inexistent a trecut pragul electoral. Sau așa ne-am trezit nu cu unul, ci cu trei partide extremiste după ultimele alegeri. foto: Profimedia

Ungurilor le-au trebuit 16 ani pentru a răsturna un regim dictatorial, aservit Kremlinului. Oare la noi câți ani ar trece pentru a da jos extremiștii/suveraniștii/fasciștii dacă, ferească Dumnezeu, ar conduce România? Fiindcă ăsta este principalul pericol, odată ajunși la putere, este extrem de greu să-i mai poți răsturna democratic, deoarece schimbă legile în favoarea lor, manipulează și acaparează toate instituțiile, media și tot ce se mai poate, pentru a avea controlul total. foto Profimedia

Există un moment în fiecare an în care litoralul românesc ar trebui să dea semnalul de start: Paștele. Nu este doar o sărbătoare, ci și un test. Un test despre cât de pregătiți suntem, ca sistem, să transformăm intenția de consum a românilor într-o experiență coerentă. Anul acesta, însă, testul a fost picat într-un mod atât de vizibil, încât nici măcar nu mai poate fi ascuns în spatele unor explicații de sezon sau al unor justificări administrative. Foto: litoral în Bulgaria/ Foto Profimedia

Viktor Orban a declarat, imediat ce a aflat că a fost învins în alegeri, că își va sluji țara din opoziție. Dar crede că ungurii îl mai vor, că Ungaria mai are nevoie de slujirea lui? foto: Profimedia

„Olé-olé, olé, olé, Viktor Orban nu mai e!” – mă pregătesc să strig, ca în `89. Orban e un Ceaușescu. A împânzit mediul politic și de afaceri cu cimotiile și acoliții lui, creând o rețea de corupție la nivel de stat comparabilă cu a Ceaușeștilor. Încearcă să acopere situația economică a Ungariei, mai proastă decât a României, cu „dușmanul iestern”, UE-Ucraina. Până și un stadion a construit în comuna sa natală, aidoma lui Ceaușescu în Scornicești. Un singur lucru nu a făcut: nu a sugrumat alegerile libere; în compensație, nu va fi împușcat.

Avertisment din partea unui reprezentant al Băncii Naționale a României (BNR) privind sustenabilitatea creșterii pensiilor. Eugen Rădulescu, consilier al guvernatorului BNR, a subliniat într-o emisiune televizată că, deși pensionarii se bucură de pensii majorate, finanțarea acestora se bazează pe bani împrumutați, creând riscuri semnificative pentru anii următori. Mai mult, el a avertizat că o criză politică ar putea arunca țara într-o „criză economică dramatică”. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Prezență record la alegerile din Ungaria. Peste 77 la sută din cetățenii cu drept de vot au mers la urne. foto Profimedia

În aceste zile când întreaga lume a fotbalului îl elogiază pe Mircea Lucescu, odată cu dispariția lui, simt nevoia să aduc în atenție nu un discurs solemn, ci o întâmplare inedită, una care spune mai mult despre omul Lucescu decât o pot face toate omagiile la un loc. Este un gest care îl implică pe Florea Dumitrache, fostul său coechipier la Dinamo și la echipa națională, și pe care l-am văzut chiar înaintea unui meci amical desfășurat la București dintre Beșiktaș , echipa pe care o antrena atunci Mircea Lucescu și Rapid, fosta lui echipă.