Dumitru Chisăliță

În urmă cu doar trei ani, România era prezentată drept una dintre cele mai ieftine țări din Uniunea Europeană la carburanți. Astăzi, conform datelor Comisiei Europene, benzina din România este peste media UE, iar țara a urcat în prima jumătate a clasamentului celor mai scumpe state membre. foto: Profimedia

In spatele discursurilor despre „România hub energetic” și „independență energetică” se ascunde o realitate mult mai puțin confortabilă, conform datelor INS publicate pentru primele 4 luni din anul 2026, România produce mai puține resurse energetice, importă cu aproape 47% mai multe gaze naturale și cu 36,7% mai multe produse petroliere. Foto: Inquam Photos,

Criza energetică nu a fost doar o explozie de prețuri. A fost un test de stat . Un test care arată limpede diferența dintre o țară care își asumă rolul de protector social și una care vehiculează ”protecția” în fața cetățenilor, dar îi lasă să se descurce singuri. foto Profimedia

Când au apărut informațiile că Iranul ar putea percepe până la 2 milioane de dolari pentru trecerea unei nave prin Strâmtoarea Hormuz, mulți au privit subiectul ca pe o nouă demonstrație de forță regională. În realitate, miza este mult mai mare, nu vorbim despre o simplă taxă maritimă, ci despre posibilitatea ca una dintre cele mai importante artere energetice ale planetei să fie transformată într-un instrument de presiune economică globală. Și chiar mai mult, deschide calea ca orice strâmtoare din lume să fie folosită ca armă geopolitică. foto Profimedia

România a exportat în aprilie energie electrică la prețuri medii de aproximativ 50 euro/MWh. În aceleași săptămâni, România importa energie în orele de vârf de seară la prețuri care au urcat până la 250 euro/MWh. Este parte a răspunsului de ce România are prețuri mari la energie. Este parte a răspunsului că nu contează cât produci, ci când produci. Deși cantitatea importată a fost doar de aproximativ două ori mai mare decât cea exportată, valoarea financiară a importurilor a fost de aproape șapte ori mai ridicată.

Regulamentul (UE) 2026/261 (26 ianuarie 2026) promite o virtute politică: „tăiem gazul rusesc”. Sună bine. Problema e că, în practică, este o piesă de inginerie normativă făcută pentru titluri și conferințe de presă, dar care poate produce efectul invers în state de la marginea rețelei – inclusiv România: instabilitate, volatilitate, panică de piață și vulnerabilități la vârf de consum. foto Profimedia

Hormuz este un nod sistemic, nu doar energetic. Importanța strâmtorii nu derivă doar din volumul tranzitat, ci mai ales de numărul mare de tipuri de produse care o traversează. Nu vorbim doar despre petrol brut sau gaze naturale lichefiate, ci despre produse petrochimice, polimeri, metale și semifabricate. Acestea sunt elementele invizibile care susțin producția globală. foto Profimedia

În dimineața de 16 aprilie 2026, șoferii din România au primit o veste rară în ultimele luni, motorina s-a ieftinit. Nu mult — 13 bani pe litru — dar suficient cât să creeze impresia unui moment de respiro. Însă această scădere nu trebuie confundată cu o schimbare de direcție. Este, mai degrabă, o pauză scurtă într-un trend care rămâne, în esență, ascendent. foto Profimedia

Recomandarea de fond este să nu se realizeze o plafonare generală a prețului la pompă, ci protecție țintită + lichiditate pentru sectoarele expuse + reducerea dependenței de motorină.

La început, semnalele sunt clare. Creșterile de preț sunt explicate prin factori temporari, perturbările sunt descrise drept excepții, iar conflictul este încadrat într-un orizont limitat. Este faza în care încă există spațiu de manevră, în care deciziile strategice ar putea reduce impactul. Dar exact în acest moment apare prima cedare a autorităților, refuzul de a accepta că situația este de durată. În locul unei evaluări lucide, se instalează un optimism calculat, nu pentru că este justificat, ci pentru că este convenabil. foto Getty Images