Liana Popa

Seria cu păduri și parcuri din București și împrejurimi îmi este cea mai dragă deoarece prin ea îmi propun ceva simplu, dar nu așa ușor de făcut... ca mai toate lucrurile simple: să ne facă să vedem lucrurile la care ne uităm. Copacii roz, alb, verzi, galbeni, nu-știu-ce-culoare-e-asta din parcul de lângă noi. Ciupercile prinse mai mereu în joaca de-a v-ați ascunselea. Covorul de frunze pe care călcăm nepăsători, obișnuiți cu modelul lui, văzut și revăzut de atâtea ori, dar pe care, dacă ne-ar ruga cineva să-l descriem, habar nu am avea ce să-i spunem.