Lucian Croitoru

Se discută zilele acestea despre diferite versiuni de a calcula o rată de dobândă de referință, ce ar putea fi utilizată de bănci la calcularea ratele dobânzilor la creditele acordate clienților nebancari. Scopul acestor discuții este acela de a găsi o formă de calcul care să avantajeze clienții băncilor.

Atacurile recente au devenit foarte intense și și-au schimbat trăsăturile definitorii. Anterior, critica politicienilor a avut două caracteristici. Prima a fost aceea că partidele politice nu au plasat niciodată banca centrală în rolul de adversar central în lupta politică din anii electorali. (Foto Guliver/Getty Images)

Văd că președintele PSD Alba l-a atacat pe guvernatorul Isărescu. El a spus că Isărescu ar fi depreciat intenționat leul doar pentru ca firmele străine să câștige mai mulți bani. Las la o parte că nu Isărescu depreciază leul, ci politicile incoerente din ultimii câțiva ani, cu cireașa de pe tortul petrecerii numită ordonanța 114/2018. (Foto Guliver/Getty Images)

Pentru înțelesul politicienilor care au deschis discuția și care nu sunt economiști, scriu aici concluziile: (i) dacă vreți consiliu monetar, ca în Bulgaria, pregătiți-vă să treceți, măcar din când în când la surplus bugetar. Sunt curios cum s-ar face asta în România și dacă s-ar putea evita tăierea salariilor; (ii) cei care cred că se poate ține moneda stabilă și dobânzile mici când se promovează dezechilibre nesustenabile, se înșeală amarnic.

Pentru a plăti un impozit cât mai mic, pe lângă reducerea noilor fluxurilor de credite, băncile își vor trimite în străinătate cele mai bune active, adică vor reduce stocul de credite. (Foto Guliver/Getty Images)

Guvernul vrea să impoziteze băncile dacă rata dobânzii ROBOR depășește 1,5 la sută. De asemenea, guvernul vrea să impoziteze companiile care operează în domeniul energiei electrice și termice cu 3 la sută pe cifra de afaceri. În sfârșit, vrea să reducă comisionul de administrare a pilonului II de pensii, să permită retragerea din fond, cu o penalizare, și să impună cerințe de capital mai mari, reducându-le eficiența. (Foto: Guliver/Getty Images)

De ceva vreme autoritățile ne asigură, triumfalist-omniscient, că la viitoarea criză, consecințele vor fi mai puțin dureroase datorită reglementărilor pe care le-am dezvoltat, implicând că avem ceea ce de fapt ne lipsește prin însăși constituția noastră, și anume capacitatea de a proiecta procese și instituții economice optime. (Foto Guliver/Getty Images)

După criza din 2008, aproape peste tot în lumea occidentală, vremurile au devenit favorabile ascensiunii la putere a minților care se cred omnisciente. Nu a fost nici pe departe o revenire de la zero. (Foto: Guliver/Getty Images)

În perioada 1990-2017, cheltuielile sociale exprimate ca procent din PIB au continuat să crească, în unele țări occidentale ajungând până la aproape 20 la sută. (Foto: Guliver/Getty Images)

Dacă vedeți că a scăzut productivitatea totală a factorilor în România să nu credeți că aceasta se întâmplă pentru că a fost adus aici de către străini un capital de o calitate scăzută. Calitatea capitalului adus după 1989 este cu mult mai bună decât cea a capitalului înlocuit, indiferent de forma capitalului. (Foto: Guliver/Getty Images)