Lucian Croitoru

Chiar și atunci când devin vizibile pot părea neînsemnate, deoarece ele pot fi mult timp acomodate de ordinea spontană, înainte de a produce efecte atât de costisitoare pentru participanții la ordinea de ansamblu, încât, până la urmă, măcar unii dintre aceștia încep să conteste sau chiar acționează împotriva ordinii existente. . Foto: Inquam Photos / George Călin

Cum ar fi fost în decembrie 1989 să iasă Emil Bobu, membru al CC al PCR, acolit al lui Ceaușescu, și alți prieteni de-ai lor, să spună: „am înțeles mesajul trimis de oameni către noi” și să-i asigure că se vor aduna la CC al PCR să vadă cum trebuie procedat pe mai departe? Ar fi fost imposibil și oricum, de râs, pentru că era clar că întreaga lor cultură socialistă îi împiedica să înțeleagă ceva.

La primul tur de scrutin pentru alegerea președintelui României, au fost două mari surprize. Prima a fost oferită de rezultatele de facto în raport cu rezultatele estimate prin sondaje. Foto: Inquam Photos/ Marin Raica

Nu poți să dai o definiție a candidatului perfect la președinția României. Poți doar să identifici, cât de cât corect, contextul în care se află țara și să încerci să vezi care dintre candidați este mai potrivit cu acest context și cu o estimare rezonabilă a evoluției acestuia pe perioada mandatului.

Numai că politicienii și intelectualitatea de stânga au reușit să bage în cap prea multor oameni că succesul economic imens nu este rodul ordinii spontane a pieței, ci este un succes al ordinii proiectate, asociate de obicei cu guvernul, în sensul că regulile adoptate de acesta referitor la diverse aspecte conduc la excepționalul rezultat. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Impozitul pe cifra de afaceri e aberant din multe puncte de vedere, ca orice impozit excesiv, dar aici vreau să menționez că este aberant în primul rând pentru că acționează ca o amenințare adresată firmelor să nu cumva să crească prea mult creând, astfel, locuri de muncă, pentru că vor fi impozitate în plus față de alte firme. Foto: Inquam Photos/ Marin Raica

Economiile mari ale Europei încetinesc. Este rezultatul inevitabil al politicilor guvernamentale de după criza din 2008, ghidate de concepții rațional constructiviste. În loc să vadă ce erori au făcut înainte de criza din 2008 prin intervenții, economiștii, politicienii și analiștii constructiviști (îi numesc așa pentru că nu sunt neapărat numai socialiști) au considerat că trebuie să se afunde și mai tare pe calea intervențiilor în economie.

În ansamblul său, planul este o schemă de răspuns a cărei inspirație profundă este scoala de gândire raționalist constructivist, nu cea raționalist evolutivă. Foto: European Union / Xinhua News / Profimedia

După ce au apărut datele proaste referitoare la creșterea economică, un prieten economist mi-a spus că dacă cu un deficit bugetar tot mai mare, creșterea economică se sufocă, înseamnă că avem probleme majore cu activitatea economică.

Deficitul bugetar a atins de câțiva ani niveluri nesustenabile. Nu este prima dată, iar experiența ne arată că rareori ne-am angajat pe o pantă de reducere a deficitului înainte de a fi forțați de o criză sau de nevoia de a ne împrumuta de la creditori internaționali oficiali, cum ar fi FMI. Cu alte cuvinte, angajarea pe o astfel de pantă nu a fost de regulă o alegere deliberată a guvernelor, ci o adaptare inevitabilă la întreruperea aproape instantanee a unor finanțări private atunci când vreo criză internațională a dus la recesiune. Foto: Lucian Alecu/Shutterstock Editorial /Profimedia