Lucian Croitoru

Liberalii (organizați în partide sau nu) care tac atunci când aud despre posibilele evoluții menționate, au o problemă: nu arată că această combinație definită prin (i) și (ii) are potențialul de a fi nocivă pentru România și liberalism, mai ales prin aceea că dacă ar avea loc în realitate, evoluțiile menționate ar putea să reducă puterea economică a sectorului privat relativ la puterea politică. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Traversăm o perioadă în care democrațiile sunt prost conduse; 2. Concret, aceasta înseamnă o reducere a libertății economice (și implicit a puterii economice a sectorului privat); 3. Cu cât va crește mai mult ponderea veniturilor bugetare în PIB, cu atât mai mult se vor accentua inegalitățile; 4. Pentru că, în general în țările dezvoltate, impozitele sunt prea mari și pentru că cheltuielile bugetare din ariile sensibile social sunt greu de redus, există o presiune pentru creșterea datoriilor publice. O încercare de creștere a cotelor standard ale impozitelor ar destabiliza anticipațiile fiscale. Foto: Inquam Photos / George Călin

Cum ar putea fi caracterizate măsurile fiscale ce sunt discutate de ceva timp? Ce reflectă ele în relația cu sectorul privat, cu libera întreprindere? Sunt relativ prietenoase sau mai degrabă agresive? Reflectă mai degrabă respect și aprobare față de libera întreprindere sau dezaprobare și dispreț? Dacă ne uităm la nivelul ratelor de impozitare, nu am putea spune că sistemul nu este prietenos, atât cât pot fi impozitele de prietenoase cu libera întreprindere, sau că reflectă dezaprobare sau dispreț față de aceasta din urmă. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Am citit recent o serie de afirmații oficiale despre reforme în domeniul cheltuielilor publice care mi-au creat dubii despre ce se înțelege prin reforme. Despre reforme în acest domeniu discutam intens și la începutul anilor 1990. Cumva contraintuitiv, cred că atunci elita conducătoare avea un discurs mai bun referitor la această problemă. Cred că acel discurs mai bun era explicat de ceva ce, din păcate, s-a diminuat în prezent. Foto Inquam Photos

Când este vorba de ajustarea deficitelor bugetare excesive, întotdeauna trebuie pornit de la cheltuieli, prin oferirea unei perspective asupra eliminării risipei și a cheltuielilor injuste, chiar dacă măsurile imediate vor fi pe partea de venituri, printr-o mai bună colectare, prin eliminarea exceptărilor fiscale, prin lărgirea bazei de impozitare etc. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Nu știm când și nu știm exact ce o va declanșa, dar o criză financiară va veni în mod cert în vreuna din economiile mari ale lumii. Este imposibil în epoca modernă ca această criză să nu lovească și România. Așa s-a întâmplat în 1991, în 1997 și în 2008 și așa se va întâmpla și data viitoare. Acele drumuri parcurse spre acele crize ar fi trebuit să ne învețe că impactul asupra economiei noastre a fost cu atât mai mare cu cât mai mari au fost dezechilibrele noastre interne și externe. Foto: incamerastock / Alamy / Alamy / Profimedia

Societatea noastră a ajuns să aibă unele comportamente similare cu cele de dinainte de 1989, când unii ținteau la intrarea în grupurile favorizate de atunci, pentru a le fi bine în virtutea apartenenței la grup, indiferent de ce eforturi personale făceau sau indiferent dacă satisfăceau o nevoie reală sau nu. Dacă vom continua tot așa, societatea noastră va căpăta tot mai mult trăsături tribale și nu va putea progresa. Foto - Inquam Photos/ Octav Ganea

Nici introducerea impozitului progresiv pe venit nu ar ajuta, în primul rând pentru că nu ar aduce venituri suplimentare, dar și pentru că nu ar rezolva problema pe care pretinde că o poate rezolva, și anume reducerea inegalității economice. Presupunând că nu vorbim de o progresivitate agresivă, ci de una temperată, atunci impozitul progresiv îi determină pe cei cu venituri mari să intensifice eforturile pentru a câștiga și mai mult, dar nu-i stimulează să câștige mai mult pe cei cu venituri relativ mici. Acest proces, împreună cu diminuarea ritmului investițiilor ce apare de la preluarea economisirilor de la cei cu salarii mari pentru a fi redistribuite în loc să fie investite, va duce la încetinirea creșterii productivității și, mai departe, a salariilor relativ mici. Foto: Profimedia Images

Ca răspuns la criza economică din 2008 și la pandemia de Covid-19 începută în 2020, guvernele lumii și băncile centrale au utilizat masiv instrumentele de care dispun, pentru a contracara evoluțiile negative determinate de acele evenimente. (Foto: Profimedia Images)

Acum cred că este clar cum un șoc fiscal poate produce inflație și cum banca centrală trebuie să modifice regula după care stabilește mărimea instrumentului principal chiar dacă politica monetară este independentă. (Foto: Getty Images)