Lucian Croitoru

Dragă Augustin, așa cum am agreat, în această secțiune reiau expunerea argumentelor care dau suport ideii că ordinea spontană este permanent covârșitor preponderentă în ordinea socială din societățile occidentale[119]. Astfel, al doilea argument referitor la tendința de creștere a caracterului de piață al economiilor occidentale, privește necesitatea constantă a elementelor structurii complexe de a acționa pentru a diminua sau înlătura efectele negative ale intervențiilor în ordinea socială a pieței. Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Referitor la independența politicii monetare, mulți studenți știu că ea este de dată relative recentă, dar acest lucru nu este pe deplin adevărat dacă nu precizăm că există mai multe moduri în care independența a fost acordată băncilor centrale. Foto: Lucian Alecu / Shutterstock Editorial / Profimedia

Dragă Augustin, primele exemple pe care le voi utiliza pentru a ilustra cum se modifică tradiția de reguli sunt din secolul al XVI-lea și din ultimele șapte opt decenii. Deși pare surprinzător, secolul al XVI-lea este comparabil din perspectiva progresului cu secolul nostru; schimbările economice au fost rapide și au avut loc multe inovații, s-au inițiat multe întreprinderi și au avut loc multe investiții. Foto: Inquam Photos / Marin Raica

Dragă Augustin, acum, după ce în precedentele trei secțiuni am amintit unele propoziții relevante din teoria Hayekiană, pot începe să discut argumentele ce susțin ideea că, în pofida multor intervenții în economie, caracterul de piață al economiilor occidentale este tot mai solid, iar prosperitatea și solidaritatea continuă să crească, deși ambele rămân permanent sub potențial. Foto: Inquam Photos/Octav Ganea

Dragă Augustin, fiind rezultatul unui proces cultural evolutiv selectiv și, în consecință, natural, sistemul de reguli abstracte învățate (tradiția de reguli abstracte de bună conduită și credințe morale) nu poate avea un scop al său. Ea contribuie la formarea ordinii în care libertatea de acțiune poate exista. Foto: Inquam Photos / George Călin

Dragă Augustin, toate acele propoziții ce, în opinia mea, sunt necesare pentru a susține ideea că ordinea spontană este mereu covârșitor preponderentă în Occident și pe care le voi aminti pe scurt aici sunt prezente în teoria hayekiană. Vei înțelege din această secțiune și din următoarea cum noi oamenii ne-am achiziționat mintea și ce mecanism am descoperit pentru ca societatea să poată avea capacitatea de a rămâne sistematic rațională. Ponderea preponderent covârșitoare a ordinii spontane în societatea occidentală este o condiție necesară pentru ca această capacitate să persiste. Foto: Sergiy Artsaba / Panthermedia / Profimedia

„Dragă Augustin, trăiești într-o lume în care intervențiile statului în economie s-au înmulțit în societatea occidentală, în special după criza din 2008, chiar și în forme pe care le consideram uitate. Schimbările sunt de așa natură încât The Economist[1] a scris că „ordinea internațională liberală se destramă încet…dezintegrarea vechii ordini este vizibilă peste tot...” Foto: Bongkarn Thanyakij / Alamy / Alamy / Profimedia

Liberalii (organizați în partide sau nu) care tac atunci când aud despre posibilele evoluții menționate, au o problemă: nu arată că această combinație definită prin (i) și (ii) are potențialul de a fi nocivă pentru România și liberalism, mai ales prin aceea că dacă ar avea loc în realitate, evoluțiile menționate ar putea să reducă puterea economică a sectorului privat relativ la puterea politică. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Traversăm o perioadă în care democrațiile sunt prost conduse; 2. Concret, aceasta înseamnă o reducere a libertății economice (și implicit a puterii economice a sectorului privat); 3. Cu cât va crește mai mult ponderea veniturilor bugetare în PIB, cu atât mai mult se vor accentua inegalitățile; 4. Pentru că, în general în țările dezvoltate, impozitele sunt prea mari și pentru că cheltuielile bugetare din ariile sensibile social sunt greu de redus, există o presiune pentru creșterea datoriilor publice. O încercare de creștere a cotelor standard ale impozitelor ar destabiliza anticipațiile fiscale. Foto: Inquam Photos / George Călin

Cum ar putea fi caracterizate măsurile fiscale ce sunt discutate de ceva timp? Ce reflectă ele în relația cu sectorul privat, cu libera întreprindere? Sunt relativ prietenoase sau mai degrabă agresive? Reflectă mai degrabă respect și aprobare față de libera întreprindere sau dezaprobare și dispreț? Dacă ne uităm la nivelul ratelor de impozitare, nu am putea spune că sistemul nu este prietenos, atât cât pot fi impozitele de prietenoase cu libera întreprindere, sau că reflectă dezaprobare sau dispreț față de aceasta din urmă. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea