Odată ajuns la locul de întâlnire, pe o ploaie ușoară și după lăsarea întunericului, așa cum cere tradiția lor, am fost întâmpinat de un domn de origine franceză, care a învățat repede cum se pronunță numele meu și mi-a găsit un loc în sală. Când a aflat că sunt „nemartor” și că am venit acolo în urma unei invitații la ușă, s-a mirat și s-a luminat la față, începând să mă prezinte celor din jur, iar alții au venit din proprie inițiativă la mine, văzând o prezență necunoscută printre ei.

Este deja foarte clar că toată Europa se confruntă cu un val extremist de dreapta. Îl avem și noi în forma AUR-SOS-Călin Georgescu. Sunt multe motive pentru care acest val ar trebui să ne sperie, de la iliberalism și amputarea instituțiilor, la tendințe anti-democratice și normalizarea violenței politice. Toate, subiecte importante și deloc de neglijat, fără îndoială, dar nu despre ele vreau să vorbesc astăzi. Există un alt aspect, mai puțin explorat, care pe mine mă sperie la extrema dreaptă: mișcarea este, pur și simplu, grotescă.