Am fost singurul „nemartor” al lui Iehova, la cea mai importantă sărbătoare a lor. Cum se văd lucrurile din interior, între speranță și marketing

În urmă cu o săptămână, două martore ale lui Iehova mi-au bătut la ușă și, când le-am deschis, au părut luate prin surprindere. „Ne bucurăm să vă găsim acasă”, mi-au spus și m-au invitat la Comemorarea morții lui Iisus, ceea ce aveam să aflu că este cea mai mare sărbătoare a lor. Mânat de o curiozitate care nu mă caracterizează întotdeauna, dar și de faptul că evenimentul avea loc în apropiere, la Cafeneaua Actorilor din Parcul Tineretului, m-am hotărât destul de repede că voi merge.

În cele câteva zile care au urmat, m-am „conversat” destul de mult cu ChatGPT, punându-i întrebări cu privire la Martorii lui Iehova și semnalându-i câteva paradoxuri pe care mi se părea că le descopăr despre ei. Înainte de a merge mai departe, trebuie spus că sunt un creștin-ortodox nepracticant - merg la biserică doar de Paște și, eventual, la vreo nuntă, botez sau înmormântare - așadar eram destul de relaxat că această „seară altfel” nu va mișca prea multe în mine, din punct de vedere spiritual.

Pe scurt și fără a da verdicte, Martorii lui Iehova se deosebesc de creștini-ortodocși prin faptul că: nu cred în Sfânta Treime, ci doar în Dumnezeu (Iehova), pe Iisus considerându-l fiul său „perfect”; își întemeiază credința pe o traducere anume a Bibliei; nu se închină, nu țin post, nu sărbătoresc Paștele și Crăciunul și cred că Iisus a înviat doar spiritual, nu cu trupul; se întrunesc în fiecare săptămână de două ori (joi și duminică) și o singură dată pe an pentru ceea ce urmează să vă povestesc; nu cred în iad, ci consideră că necredincioșii vor fi pur și simplu anihilați; din punct de vedere social, nu votează, nu sărbătoresc zilele de naștere și refuză transfuziile de sânge, bazându-se pe interpretarea literală a unor versete biblice.

Din lista de mai sus, sunt sigur că fiecare dintre noi, „nemartorii”, își poate alege lucruri cu care rezonează, lucruri care i se par OK, altele cu care este în dezacord, dar și lucruri pe care le dezavuează complet. Unul dintre „paradoxurile” pe care le-am identificat eu este acela că Martorii cred că toți ceilalți creștini au deviat pe o cale greșită la scurt timp după moartea apostolilor lui Iisus, asta în timp ce organizația lor a fost înființată abia în anul 1870. Cu alte cuvinte, fiecare tabără consideră că „ceilalți” s-au rupt de credința adevărată la un moment dat. Un alt paradox vizează o temă mult mai sensibilă, pe care o voi atinge marginal mai jos.

O ceremonie care amintește mai degrabă de catolici decât de ortodocși

Odată ajuns la locul de întâlnire, pe o ploaie ușoară și după lăsarea întunericului, așa cum cere tradiția lor, am fost întâmpinat de un domn de origine franceză, care a învățat repede cum se pronunță numele meu și mi-a găsit un loc în sală. Când a aflat că sunt „nemartor” și că am venit acolo în urma unei invitații la ușă, s-a mirat și s-a luminat la față, începând să mă prezinte celor din jur, iar alții au venit din proprie inițiativă la mine, văzând o prezență necunoscută printre ei.

Sala avea un pupitru, un monitor, două boxe și, din ce am numărat eu, în jur de 150 de scaune, care nu s-au ocupat toate până la începutul ceremoniei. Toți cei prezenți păreau că se cunosc între ei, salutându-se rând pe rând și glumind unii cu ceilalți, iar media de vârstă a lor se situa, estimativ, în jur de 45 de ani sau chiar peste. Am recunoscut-o și pe mama unor fetițe roșcate, cu care mă jucam eu când eram mic, în același parc. În general, aveam să deduc, cu cât membrii erau îmbrăcați mai bine - la costum sau în rochie de seară, cu atât însemna că rolul lor în cadrul organizației este mai important.

După câteva minute, îndrumat de francezul de mai sus, un alt domn la costum s-a așezat lângă mine, s-a prezentat și mi-a spus cum a ajuns el martor: a fost botezat creștin-ortodox, însă în adolescență a început să-și pună întrebări și i s-a părut că această religie răspunde mai bine la ele. „Este un om bun”, mi-a spus francezul despre el. Iar acesta a răspuns: „Bun este doar Iehova”. Un schimb de replici aparent banal, însă care arată cum se raportează ei la divinitate, în toate aspectele vieții. Apoi, acest domn m-a întrebat pe mine cu ce mă ocup. I-am spus că lucrez în marketing online, un răspuns care era adevărat în urmă cu două-trei luni și care nici nu punea în pericol demersul meu jurnalistic.

Puțin după ora stabilită și în timp ce unii dintre invitați încă mai intrau în sală și își căutau loc, a început ceremonia. Aceasta a durat o oră și, pe scurt, a avut următoarea structură: o cântare, un discurs, două rugăciuni - una pentru pâine și una pentru vin, iar la final o nouă cântare. Aceste două melodii au fost construite în mod deliberat după o structură comercială - strofă de 4 versuri, refren de 4 versuri, altă strofă, apoi din nou refrenul - iar toți cei prezenți au cântat laolaltă, urmărind cuvintele fie pe ecranul central, fie pe propriul telefon.

Ce a urmat a semănat mai mult cu o ceremonie catolică decât cu una ortodoxă: toți cei 4 vorbitori - prezentatorul, cel care a susținut discursul și cei care au rostit rugăciunile - au provenit dintre martori, nefiind fețe bisericești cu veșminte sau „puteri” speciale; referirile la actualitate au fost multiple, dintre care mă voi opri asupra câtorva în cele ce urmează; iar opulența și simbolurile bisericești au lipsit.

O controversă care pare departe de a fi rezolvată

Tânărul invitat să susțină discursul ne-a întrebat retoric dacă nu ne-am dori să trăim într-o lume fără „război” și fără „corupție”, iar tot el a oferit soluția: „speranța”. Am subliniat acest ultim cuvânt, deoarece mi s-a părut cuvântul serii, oarecum în antiteză cu „frica de Dumnezeu”, care pare să-i guverneze pe mulți dintre creștini-ortodocși. Conform Martorilor lui Iehova, după moarte se pot întâmpla 3 lucruri: majoritatea oamenilor vor „învia” și vor trăi veșnic pe un pământ transformat în paradis; un număr fix de 144.000 vor fi aleși de Iehova și vor domni în cer, alături de Iisus; iar cei care sunt considerați „iremediabil răi” nu vor ajunge în iad, ci vor fi anihilați definitiv. Practic, cel mai rău lucru care se poate întâmpla după moarte este să nu mai exiști - adică exact ceea ce „pățește” orice om, în lipsa religiei.

În continuare, s-a vorbit despre cum Adam și Eva aveau o viață perfectă, însă nu au ascultat de Iehova și au introdus moartea și boala în genele lor, dar și despre Iisus, care și-a dat viața sa perfectă pentru a anula aceste pedepse. Așadar, până la un punct, o poveste similară creștinismului, pe care o cunosc, dar cu care nu rezonez, explicațiile mele pentru lumea din jur având mai degrabă legătură cu Big Bangul și cu Darwin. În schimb, mult mai interesant mi s-a părut când tânărul a vorbit despre „suveranitatea... divină”. Nu știu dacă al doilea cuvânt era neapărat scris pe foaia lui, însă a ținut să-l adauge, parcă pentru a reaminti tuturor să nu se încreadă în „guru” autoproclamați aici pe pământ.

La un moment dat, o fetiță de nici doi ani a început să gângurească și să se plimbe prin sală, atrăgând priviri din partea martorilor și fiind scoasă la aer de părinții ei, să se liniștească. Aici, atingem ceea ce eu am identificat ca fiind cel mai sensibil punct al acestei construcții religioase. Copiii martorilor lui Iehova nu sunt considerați și ei „martori” prin naștere, ci se pot boteza la vârsta adolescenței, după ce demonstrează că știu răspunsul unor întrebări doctrinare. Această aparentă libertate de alegere nu prea funcționează în practică, întrucât copiii sunt crescuți de mici în acest spirit și e greu de crezut că se pot îndepărta de el când cresc, fără consecințe. Mai mult decât atât, întrucât martorii refuză transfuziile de sânge, se poate ajunge la situații dramatice în ceea ce-i privește pe copiii lor, uneori fiind nevoie ca medicii sau chiar autoritățile să intervină pentru protejarea celor mici.

De altfel, în timpul discursului, tânărul i-a întrebat pe cei prezenți ce ar face dacă o persoană care, în trecut, și-a riscat viața pentru ei, ar fi acum în spital și ar avea nevoie la rândul său de ajutor. Pentru o secundă, m-am gândit că asist la un moment istoric și oratorul ridică una dintre cele mai mari probleme spre dezbatere. Răspunsul său a fost, însă, dezamăgitor: nu este suficient să dăm un telefon sau să le trimitem un mesaj de încurajare, ci trebuie să fim prezenți la spital și poate chiar să le aducem ceva ce au nevoie. Niciun cuvânt despre o posibilă donare de organe sau de sânge.

Un studiu de caz din punctul de vedere al marketing-ului

Revenind la domnul de lângă mine, acesta mi-a spus că, pe lângă înlocuirea lui „Dumnezeu” cu „Iehova” (pe care el îl consideră numele real al creatorului), un alt lucru pe care l-au făcut martorii a fost să înlocuiască termenii considerați învechiți, precum „duhovnicesc”, cu echivalentul modern - „spiritual”. Apoi, în timp ce de la pupitru se intonau versete, acesta le căuta în timp real în aplicația martorilor, cu aceeași rapiditate și dibăcie cu care eu trimit mesaje, GIF-uri și vocaluri pe WhatsApp, de exemplu.

Mai târziu, s-a ajuns la momentul rugăciunilor pentru pâine și vin, în timpul cărora o farfurie cu pâine nedospită și un pahar cu vin roșu au circulat, din mână în mână, prin sală. „Acum urmează să mă ridic eu”, mi-a spus domnul de lângă mine înainte de rugăciunea pentru vin, pe care el a fost invitat să o rostească de la pupitru. A fost momentul care mi-a confirmat bănuiala: acesta nu fusese trimis chiar întâmplător lângă mine - un „nemartor”, ci probabil așezat special pentru a mă convinge să mă alătur organizației. La final, acesta s-a oferit să mă ajute cu studiul interactiv al Bibliei, dar i-am spus că „mă mai gândesc”.

De altfel, în încheierea evenimentului, și prezentatorul a folosit aceeași formulă - „studiul interactiv al Bibliei”, în ceea ce eu am identificat ca fiind singurul „call to action” al serii, pe lângă îndemnul la reflecție. Ca fost om de marketing, nu am cum să nu remarc cât de bine stau martorii la acest capitol: au o singură sursă de informații centralizate - site-ul JW și aplicația aferentă - unde Biblia lor se găsește tradusă în peste 1.000 de limbi. Fiecare dintre membri poate oferi informații celorlalți, dar și „nemartorilor”, și fiecare trebuie să propovăduiască mesajul lui Iehova. Iar strategia de a merge din casă în casă și din apartament în apartament, deși pe bună dreptate considerată intruzivă de multă lume, este utilă și chiar necesară în religia lor, pentru a aduna cât mai mulți adepți.

O religie cu bune și cu rele - „nemartorii” pot alege ce consideră

Scopul acestui articol nu este de a da verdicte și de a face propagandă religioasă, ci de a oferi acces publicului larg la evenimente și informații mai puțin cunoscute. Îmi dau seama că eu am fost prezent într-o postură privilegiată la martorii lui Iehova - ca simplu observator și având certitudinea că nu „voi trece” la această religie, iar alte persoane pot fi deranjate de simpla lor existență, printre care și creștini-ortodocșii practicanți. Cu toate acestea, m-a încercat un sentiment de mândrie când tânărul care susținea discursul a menționat că organizația, care este interzisă în numeroase țări, este recunoscută și funcționează legal în România. Este același sentiment pe care l-am avut când am văzut o familie de israelieni în aeroport, imediat după atacurile de acum câțiva ani, sau când văd femei și copii ucraineni în autobuz ori pe stradă. Pentru mine, acestea sunt semne că suntem o țară sigură, pro-europeană și un „refugiu” pentru alții, în timp ce mulți dintre ai noștri pleacă.

Pe lângă cele enumerate mai sus, martorii lui Iehova cred în valoarea egală dintre bărbați și femei, însă fiecare cu roluri specifice, nu interzic vaccinarea, dar interzic avortul și condamnă sinuciderea. Cum am spus și mai înainte, unele dintre aceste lucruri le găsesc logice și de bun-simț, altele contravin cu totul sistemului meu de valori - așa cred că se întâmplă și cu restul cititorilor. Un alt punct sensibil este excluderea, care presupune îndepărtarea membrilor care comit „păcate grave” (adulter, hoție, beție, droguri, renunțarea la credință) și întreruperea aproape totală a legăturilor sociale cu aceștia. Excluderea se poate aplica și între membrii aceleiași familii, chiar și sub același acoperiș, ceea ce duce la denaturarea relațiilor dintre aceștia.

Conform „discuțiilor” cu ChatGPT, martorii lui Iehova sunt, însă, foarte apreciați de angajatori, atât pentru onestitatea și hărnicia lor, cât și pentru respectul față de autoritate și disponibilitatea de sărbători. La fel, ei sunt văzuți drept cetățeni corecți, care respectă legea, își plătesc taxele, nu consumă droguri și consumă alcool doar cu moderație. În societate, ei tind să se izoleze în mijlocul comunității lor și să limiteze interacțiunile cu „ceilalți” la strictul necesar și, bineînțeles, la predică. În timpul ceremoniei, într-unul dintre cele mai solemne momente, din bucătăria cafenelei se auzeau râsete, gălăgie, farfurii și tacâmuri care se trânteau. Domnul de origine franceză a mers pentru câteva secunde la ei și zgomotele au încetat - cel puțin temporar.

Ca o ultimă informație, martorii lui Iehova nu prea merg la facultate, preferând să își folosească timpul pentru activitatea de misionariat. Acest lucru este, pe de-o parte, ușor tautologic (scopul religiei lor este să promoveze religia lor), iar, pe de altă parte, poate explica de ce aceștia cred în continuare în teoria sfârșitului lumii, deși „predicțiile” organizației în acest sens, pentru anii 1914, 1925 sau 1975, s-au dovedit evident false. Totuși, ca să revin la „cuvântul serii”, există speranțe ca, pe viitor, martorii să-și nuanțeze anumite poziții radicale, așa cum s-a întâmplat în privința abuzului asupra minorilor (până în 2020, trebuiau să existe minimum 2 martori oculari pentru a lua în calcul o asemenea acuzație, lucru evident imposibil).

În ceea ce mă privește, până de curând nu știam foarte multe despre martorii lui Iehova, cu excepția insistenței lor, revistelor „Turnul de veghe”, pe care țin minte că le-am văzut împărțite în copilărie, și imaginii lor îndoielnice, dacă nu chiar negative, la nivelul societății. Datorită experienței de mai sus, astăzi știu mai multe lucruri, care mi-au îmbogățit într-o oarecare măsură cultura generală, însă care nu schimbă nimic esențial în structura mea - mai ales pentru că, așa cum am văzut, anumite poziții ale lor sunt paradoxale sau retrograde. Însă, cât timp ești suficient de sigur pe valorile și convingerile tale, e chiar recomandat să mai ieși uneori din bulă sau din zona de confort, ca să vezi și cum e dincolo.

• Conform datelor oficiale raportate de organizație pentru anul 2025, în lume există 9.205.306 martori ai lui Iehova. În România, numărul acestora este de 40.545. Organizația este interzisă în 33 de țări și teritorii, printre care Rusia, China, Coreea de Nord, dar și unele țări cu majoritate musulmană.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp