În aceste zile a apărut, în revista Dilema veche, un „dosar (ce ironic!) Eugen Barbu”. Faptul în sine că impozanți și agreați critici literari, care dau tonul canonului literar românesc, se înjugă la analizarea savant-obiectivistă a unei canalii morale este stupefiant. Dar stai, nu ar trebui să ne ferim de moralism în lectura scriitorilor? Nu deosebim noi de la iluminism încoace între fapte și valori, între biografie și operă? Discuție nesfârșită și imposibil de sfârșit!

Închipuiți-vă că o mare revistă culturală din Germania i-ar fi dedicat, la treizeci de ani de la sfârșitul Războiului Mondial, un număr lui Hermann Göring, în care crema criticii de artă ar fi amintit doar în treacăt de cariera politică odioasă a criminalului de război ca să se concentreze apoi pe latura de pasionat colecționar, de meloman și de animator al scenei de operă, de promotor al unui tip aparte de istoriografie a celui căruia îi plăcea să i se spună „der Eiserne” . Foto - Muzeul Național de Istorie a României