Ștefan Colceriu

Îmi aduc aminte că, la începutul anilor 90, legitimarea UDMR ca partid etnic a creat o anumitǎ stupoare în mediile politice democratice din România care încercau să articuleze viața politică din țarǎ pe criterii ideologice. Se lansaseră atunci și funcționau, cu toată represiunea fostului partid-stat PCR devenit FSN, un partid liberal, unul creștin-democrat și unul social-democrat. (Azi, 12 aprilie, sunt organizate alegeri parlamentare în Ungaria. Viktor Orban se confruntă cu Peter Magyar/ foto: afișe electorale în Budapesta. sursa foto: Profimedia)

Copiii nu citesc pentru că, vreme de douăzeci de ani, manualele de literatură română le-au pus dinainte un împărat gol, un schelet structuralist, încă o formă fără fond. Ecoul acestei practici sistematice de tâmpire este sloganul pe care îl auzim la toate colțurile că școala trebuie să transmită competențe, nu conținuturi. Nu poți forma competențe fără conținuturi.

Închipuiți-vă că o mare revistă culturală din Germania i-ar fi dedicat, la treizeci de ani de la sfârșitul Războiului Mondial, un număr lui Hermann Göring, în care crema criticii de artă ar fi amintit doar în treacăt de cariera politică odioasă a criminalului de război ca să se concentreze apoi pe latura de pasionat colecționar, de meloman și de animator al scenei de operă, de promotor al unui tip aparte de istoriografie a celui căruia îi plăcea să i se spună „der Eiserne” . Foto - Muzeul Național de Istorie a României

Cultura română va ieși din marasmul acesta când va prețui mai mult școala decât politica de gașcă (iar mi se va reproșa că vorbesc ca un golan), când în locul antifoanelor ideologice vor vorbi amfiteatrele universitare, când urechismele sumbre și partizanatele pătimașe se vor usca și vor cădea, când norma rațională va domoli uzul, când specialiștii își vor găsi vocea publică. Când n-o să mai auzim recitatori în piețe. Când vom citi cu adevărat.. Foto: Facebook Raluca Turcan

Vlad Georgescu. Câți dintre noi și dintre cei care vin după noi mai știu chipul acestui om, ucis la cincizeci și unu de ani? Pe când pe cel al turnătorului și al ucigașului său moral, Constantin Bălăceanu-Stolnici, mort azi la o sută de ani, îl știe o țară întreagă ca pe un sfânt.

Slab ca o lamă, ușor gârbovit, cu mâini neverosimil de lungi și un aer de aparentă absență melancolică, I Fischer era omul cu cea mai acută percepție a realității din câți am cunoscut vreodată.

Cine are o oarecare disponibilitate pentru contemplarea temeiurilor știe că atașamentul doamnei Băltăceanu față de corectitudinea profesională este o subcategorie a atașamentului ei de-o viață pentru adevăr, în feluritele sale manifestări. Foto - Libertatea.ro

Tu crezi că locul tău de la catedră e cumva sacrosanct și începi să faci observații de bun simț ca să pui lucrurile la punct. Îi mai scoți pe unii la tablă. Încă nu urli. Dar a doua zi te trezești pe holurile școlii cu fiara fiarelor, Foto - Profimedia

E mai bătrânică decât tine când te decizi s-o iei în sfârșit acasă. Idila voastră nu te-a convins neapărat, dar afli de ici, de colo că e de bonton însoțirea cu una ca ea: puțin cam mofturoasă, pretențioasă, dificilă, dar de familie bună, veche, cu rude ilustre, o cunoaște toată elita lumii, are o coafură așa chic-vintage, cu cosițe și fibule, e mereu îmbrăcată în rochii maxi, poate puțin prea vaporoase pentru vârsta ei. (Foto: Inquam Photos/ George Călin)

În rândul semnatarilor inițiativei se numără nu numai reprezentanți ai cultelor creștine, ci și șeful comunității musulmane. Uimitor, pe lângă caracterul solidar al inițiativei, este și sentimentul urgenței pe care-l transmite scrisoarea. (Foto: Inquam Photos/ George Călin)