La fiecare ediție, Festivalul UNDERCLOUD își păstrează deschiderea către forme teatrale diverse, de la performance-uri radicale la concerte experimentale. Dar poate cele mai intime întâlniri sunt cele oferite de spectacolele-lectură, momentele când literatura se întâlnește cu vocea actorilor și prinde viață doar prin cuvinte și prezență.

Pe Calea Griviței, trecutul și prezentul Bucureștiului se întâlnesc la fiecare pas. Clădiri industriale, fațade vechi care poartă urmele unei alte epoci, dar și cafenele noi, ateliere și spații culturale improvizate. Strada e adesea percepută ca un coridor de tranzit între Gara de Nord și centrul orașului, dar în ultimii ani a început să capete un alt rol: cel de cartier cultural.

UNDERCLOUD a fost mereu un festival al experimentului, un loc unde teatrul își găsește noi forme și dialoghează cu alte arte. În ediția din acest an, dansul și performance-ul au un rol central, pentru că ele schimbă felul în care privim scena și modul în care trăim spațiul din jur.

Ne-am obișnuit ca lucrurile "bune", "fine", "elegante", "culturale" să se întâmple în inima Bucureștiului. În zonele prin care îți dorești să fii văzut. În aria salubră, ba chiar cu ștaif a orașului. În perimetrul sigur, decorativ, instagramabil. Dar miza nu e să pui la cale lucruri bune/ fine/ elegante/ culturale acolo unde deja a devenit tradiție ca ele să se petreacă. Acolo unde a devenit chiar previzibil. Miza e să le scoți din "zona de confort". De fapt, să extragi publicul de-acolo.

Minunea UNDERCLOUD nu are sfârșit….Dar acest lucru depinde de noi toți. (Credit foto: Bogdan Botofei)

„– Îmi caut ţara”. „– Care ţară?” „– Nu ştiu, dar o caut”.