Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Festivalul independent care creează dependență

Undercloud

Ne-am obișnuit ca lucrurile "bune", "fine", "elegante", "culturale" să se întâmple în inima Bucureștiului. În zonele prin care îți dorești să fii văzut. În aria salubră, ba chiar cu ștaif a orașului. În perimetrul sigur, decorativ, instagramabil. Dar miza nu e să pui la cale lucruri bune/ fine/ elegante/ culturale acolo unde deja a devenit tradiție ca ele să se petreacă. Acolo unde a devenit chiar previzibil. Miza e să le scoți din "zona de confort". De fapt, să extragi publicul de-acolo.

Așa ceva se întâmplă, de multă vreme, o dată pe an, în jurul Căii Griviței. Un areal pe care mulți îl percep drept nesigur. Insalubru, pe alocuri. În orice caz, nu tocmai frecventabil în materie de artă. (Deși orice consumator de muzică știe că la numărul 55 există J'ai Bistrot, un loc în care muzicile din zona alternativă își au "cuibul" favorit). Zona istorică Grivița, deși foarte aproape de Piața Romană și hiperelegantul bulevard Lascăr Catargiu, e preponderent o ruină. Casele sunt vechi, interesul pentru reconsolidarea ori restaurarea lor - probabil direct proporțional cu fondurile disponibile. Peisajul nu-i tocmai vesel: mici afaceri funcționează perete în perete cu prăvălii abandonate; fațade care-au avut norocul unei zugrăveli proaspete sunt vecine cu construcții pentru care singura opțiune pare prăbușirea. Clădirile istorice cu ochi de termopan devin subit varianta fericită, pe lângă cele rămase chiar și fără geamuri. 

Un amestec atrăgător pentru turiștii pe care-i mână în luptă senzațiile tari, pentru exploratorii dispuși să colinde orice oraș pe propriul risc. Nu și pentru familiile cu copii, care-și doresc experiențe luminoase ori măcar "safe entertainment".

Și totuși... 

O dată pe an, UNDERCLOUD - Festivalul de Teatru Independent de Orice - transformă acest cartier neatrăgător pentru consumatorii precauți de cultură într-o destinație pe care devine obligatoriu s-o bifezi. Pentru că, preț de o săptămână, aici năvălesc teatrul, dansul contemporan, muzica, poezia, atelierele pentru cei mici, creativitatea fără frontiere și, mai ales, fără prejudecăți. Strada, trotuarul, curțile, ba chiar și sălile câtorva instituții din preajma Căii Griviței adăpostesc producții felurite, artiști din generații diverse, dialoguri cât se poate de deschise.

La ce să se aștepte bucureștenii care-s în urbe între 2 și 8 septembrie? La spectacole de teatru care-au ieșit din sălile clasice în care-au fost montate inițial, pentru a se juca acum outdoor. De pildă producția "Cineva are să vină", pe un text de Jon Fosse (cel mai proaspăt laureat cu Nobelul pentru Literatură) iese din Sala Arcub, unde a fost gândită, pentru a ateriza într-un spațiu Undercloud. Un experiment asumat, fiindcă echipa festivalului și-a dorit și astfel de provocări. "Poți câștiga artistic ceva ce, dacă nu încerci, nu ai de unde să știi. Se face asta doar cu spectacolele care permit, nu compromitem". E precizarea regizoarei Chris Simion-Mercurian, care e "vinovata" principală pentru faptul că UNDERCLOUD există. Și că a reușit performanța să ajungă la a 17-a ediție. Chris e și motivul pentru care, la adresa Calea Griviței nr. 53, se ridică - acum, în timp ce voi citiți rândurile astea - un nou teatru. În care a cheltuit banii obținuți după ce-a vândut casa bunicilor, ani de lupte cu birocrația, grămezi de nervi, propria sănătate. A crezut și continuă să creadă că e o investiție justificată.

La fel de justificat îi pare și efortul continuu pentru ca UNDERCLOUD să existe. Să reziste. Să bucure. Să schimbe modul în care ne raportăm la ce contează într-o comunitate. La urma urmei, să coaguleze o comunitate, să transforme conceptul de implicare în ceva palpabil. La început de septembrie, provocările, curajul, imprevizibilul, imaginația vor fi la ordinea zilei. Chiar și după lăsarea serii. O săptămână în care orice spectator are șansa de-a privi cu alți ochi, în alte decoruri, ceea ce știa - ori credea că știe - despre artă. Și orice vecin se va simți parte din ceva mai mare, mai important, mai "înalt" decât îi oferă, în mod obișnuit, cartierul. An după an, un festival independent creează un soi încântător de dependență.

Tot ce-ați vrea să știți despre ediția 2024 a Festivalului UNDERCLOUD e de găsit aici: https://www.undercloudfest.ro/

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult
Text: Diana Popescu/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon