Homeschooling-ul pe înțelesul tuturor. Am fost o zi la Ruxandra, care de un an și jumătate își educă acasă cei trei copii: „Mersul la școală înseamnă să intri pe o pistă de bob”

Cei trei frați fac singuri Tiramisu după rețetă

În Casa Experimentelor, Ruxandra le vorbește copiilor ei, cu vârste cuprinse între 5 și 10 ani, despre electromagnetism și Faraday. Trecând de la un experiment la altul, ajung la o problemă de logică, inventată pe vremea lui Carol cel Mare de călugărul Alcuin. 

„Mi-a picat fisa - Alcuin a fost secretarul lui Carol cel Mare și am început cu ei o discuție despre Apusul Europei în Evul Mediu timpuriu”, descrie Ruxandra una dintre lecțiile pe care le face cu copiii săi, pe care îi educă de un an și jumătate în sistem homeschooling. Pe cel mic nu l-a dus niciodată la grădiniță. Pe cei mari i-a retras de la școală și a început să facă din tot ceea ce văd și trăiesc împreună o lecție.

„Când citim, facem și istorie, pentru că plasăm în timp evenimentele, facem legături cu alte cărți, facem și geografie, facem legături cu viața noastră actuală, după care ne gândim că am putea face legătura și cu un muzeu - eu, de pildă, am lucrat ca educator muzeal la Muzeul de Artă Națională”, spune ea.

Primul an de homeschooling, cel mai dificil

Când cel mic se joacă cu mașinuțele, o hartă pusă pe covor e un bun prilej de a învăța geografia României. Când construiește castele de lemn, poate lua drept model o imagine cu un castru roman dintr-o carte de istorie antică. Ruxandra și-a retras copiii de la o școală privată cu predare în limba germană, când fetița era în clasa I, iar băiatul cel mare în clasa a III-a. Pentru că ea a absolvit Politehnica în limba germană și Istoria Artei, iar soțul său silvicultura au simțit amândoi că le pot oferi de ei înșiși o educație copiilor lor. Primul an de homeschooling este cel mai greu: e anul în care un părinte vede, de fapt, dacă este potrivit pentru a fi profesorul copilului său. Există și cazuri în care homeschooling-ul nu este o alternativă bună, iar părintele își poate strica relația cu copilul dacă insistă prea mult. La ei însă a mers. Le predau matematică, română, istorie, geografie, științele naturii, germană, dimineața, iar după amiaza copiii se duc la cursuri de engleză, pian, înot sau arte.

Cât de galanți erau cu adevărat cavalerii? O lecție despre Evul Mediu

În timpul lecțiilor de istorie, Ruxandra încearcă să îi facă să vadă evenimentele petrecute din mai multe perspective, să le arate cât de tare pot să difere viziunile asupra acelorași fapte în funcție de cel care le relatează.

În interiorul cetății medievale Biertan

„Noi mergem pe structura de homeschooling: clasa I, Antichitatea, a doua, Evul Mediu, a treia, Istoria Modernă, a patra, Contemporană. Se reiau, dar mai în profunzime în gimnaziu și mult mai în profunzime în liceu. La Evul Mediu, îl citeam pe Gombrich care îi prezintă pe cavaleri cu aură: buni, drepți, curajoși, galanți. Și le-am zis: Bun, așa prezintă Gombrich. Ioachim, băiatul cel mare, mi-a zis: Normal, că e din Vestul Europei. Le-am citit apoi din Alexiada Anei Comnena (n.r. prințesa bizantină care îi zugrăvește pe cavalerii occidentali drept niște ticăloși lacomi și nestatornici, așa cum i-a cunoscut ea personal). Și aici le-am explicat că Ana Comnena este sursa primară, iar Ernst Gombrich - sursa secundară.  Aha, mi-au zis. Depinde de cum simți, cum vezi și cum vrei să prezinți. Exact, asta este istoria”, spune Ruxandra. Povestește că în această vară, copiii au fost în Sicilia unde l-au recunoscut pe ciclopul Polifem pe un mozaic din Vila Casale și au făcut legătura între ce au învățat despre Antichitate și Evul Mediu cu vestigiile istorice.

În ceea ce privește scrisul, are o abordare tradițională: le spune mereu copiilor ei să scrie de mână pentru a-și însuși toate normele gramaticale. Uneori, când vine vorba de literatură, pleacă chiar de la un text din manualul de școală generală. Însă de fiecare dată adaugă și alte ingrediente.

O lecție de română

„Era un text scurt, haios, de Mircea Sântimbreanu. Și în manual erau date, pentru exemplificare, la trăsăturile de caracter, zodiile. Eu le-am zis că zodiile astea sunt o prostioară, din punctul meu de vedere, și hai să facem niște fișe. Vara asta au citit toată colecția pentru copii de la Editura Trei despre cine au fost Albert Einstein, Pablo Picasso, Leonardo da Vinci, Marco Polo etc. Le-am zis: Voi ați citit astea, facem o fișă și scrieți trăsături de caracter pe care le-au avut trei personalități care v-au plăcut. Și așa au făcut. Și am zis: Hai să vă citesc și eu despre o personalitate Aristina Pop Săileanu, care a făcut parte din lotul Pop-Oniga, rezistența din Munții Țibleșului, anii ‘50. Și le-am citit cum a fost rezistența în munți, e genial cum și-au dat seama copiii despre ce a însemnat comunismul”, povestește Ruxandra.

Cât de importantă este ordinea

Unul dintre lucrurile pe care și le dorește pentru copiii săi este să învețe latina, care i-ar ajuta să își ordoneze gândirea.

În timpul vernisajului unei expoziții

Părinții încearcă să le demonstreze prin experiența lor personală de antreprenor, cu deadline-uri, costuri și clienți, de ce este important acest lucru. „Când ajungi să fii antreprenor, trebuie să fii foarte organizat: ce clienți ai, în ce timpi. Îmi zice fiu-meu: Păi tu lucrezi pe calculator. Da, dar Excell-ului ăluia eu îi dau structura. Asta vreau și de la tine, nu îmi calcula problema, dar vreau să văd o structură ordonată. Din care să se înțeleagă cum ai gândit. Ordinea trebuie să existe, eu vreau să văd pe caiet, cum ai împărțit, cum aduni”, spune Ruxandra, care la matematică a ales, până acum, să meargă pe structura manualelor din sistemul clasic de învățământ. 

Este însă dezamăgită de felul în care arată manualul de clasa a cincea: „ În manualul de a patra, mai ai niște imagini, niște probleme cu prăjituri. Într-a cincea, clar vorbim numai de numere naturale, se dă, se face, scris mărunt, mult, cam cum era în liceu. Mie nu mi se pare că un copil se schimbă atât de mult între clasa a patra și a cincea. M-am înscris pe un grup de homeschooleri și am găsit o cartea foarte mișto, aștept acum să îmi vină. O carte de mate, care îți acoperă tot gimnaziul, făcută de un profesor care a luat notițele celor mai isteți de la ei din clasă. Sunt notițe de copil, bineînțeles verificate de profesor și publicate tocmai ca copiii să înțeleagă. Și sunt desenate cu culori, după cum își iau copiii notițe. La noi, de exemplu, copiii nu sunt învățați să își ia notițe”, spune ea.

„Dacă e obosit de la școală, ce să-l mai iau eu seara să-i citesc despre normanzi și cum se luptau?”

Ruxandra spune că nu își forțează copiii să învețe. Când îi vede că sunt obosiți iese cu ei la o înghețată. Îi scoate la o plimbare cu bicicleta. Petrec mult timp în aer liber: vara merg pe munte și fac mountain-biking, iarna schiază de la mic la mare. Diminețile, îi lasă întotdeauna să-și facă somnul de care au nevoie și îi lasă să se trezească singuri. 

Dacă, după ce s-au trezit, mai citesc în pat, nu îi deranjează. Începe să lucreze cu ei atunci când copiii sunt odihniți și pregătiți.

Este poate unul dintre cele mai importante motive pentru care a decis să nu-i mai ducă la școală: faptul că elevii se întorc de acolo mereu obosiți, tracasați, fără chef de nimic. „Dacă e obosit, ce să-l mai iau eu seara să-i citesc despre normanzi și cum se luptau? Unde să mai stea să citească? Ca să citească are nevoie de o anumită liniște, de un anumit timp, de o anumită stare. De aia vor să fie lăsați în pace. Mersul la școală înseamnă, de fapt, să intri pe o pistă de bob. Prietenii îmi spun: Lucrurile mișto oricum le face cu tine acasă. Da, le face, dacă mai are disponibilitate”, crede Ruxandra.

Un curs de fotografie

Chiar dacă sunt școliți acasă, copiii ei au parte de socializare. Îi văd alergând și jucându-se în parcul Ioanid, în care ne-am întâlnit. O fetiță care intră în parc vine glonț la Ruxandra să o întrebe unde este băiatul cel mic. Cel mare se joacă într-un grup mare de copii. 

Câteva puștoaice se uită după fetița mijlocie, care a rămas acasă să lucreze la matematică. Se joacă cu copiii, se întâlnesc la cursuri cu ceilalți copii, îmi spune mama lor. În acest an, băiatul cel mare i-a cerut să îl ducă la școală. „Vrea de fapt să se joace cu băieții, nu știu dacă își dorește cu adevărat să renunțe la homeschooling. Toți prietenii săi îi spun că vor să facă și ei homeschooling. Mi-a cerut să îl înscriu la școală sau să îl dau la fotbal sau la rugby. Dacă își dorește cu adevărat să meargă la școală, îl voi duce la școală. Fetița mijlocie nu vrea la școală”, spune Ruxandra.

Copiii care învață în România în sistem homeschooling sunt înscriși în SUA sau Marea Britanie într-o școală de tip umbrelă pentru homeschooling. La 18 ani, pot da bacalaureatul internațional, cu ajutorul căruia se pot înscrie mai departe la facultate. 

Cum să-l comemorezi pe Caragiale într-un fel memorabil

Prietena Ruxandrei, al cărei copil se joacă cot la cot cu ai ei, povestește puțin despre calitățile de profesoară ale acesteia. „Ruxandra este dascălul preferat. Nu doar al copiilor ei, ci și al copilului nostru. Îmi amintesc de cum umbla prin parc cu un centimetru, alături de învătăceii ei, îmbratișând copaci de diferite mărimi, ca să-i învețe diametrul. Apoi, prima amintire despre homeschoolingul marca Ruxandra este grozavă. Auzi, știi ca azi se implinesc nu-mai-știu câți ani de la moartea lui Caragiale, îmi spune? Bine, ea știa, eu -nu. Am fost cu ai mei la statuia lui de pe Maria Rosetti si i-am rugat să o priveasca si să mi spună ce le transmite figura lui. Râdea cu bucurie de răspunsul haios al fiicei ei, dar eu încă mă gândeam la ce idee minunată a avut pentru a marca un eveniment atât de ruginit pentru elevii români.”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp