Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Trei ani de Republica și o inovație tehnologică. Ascultă editorialele noastre și vorbește direct în browser cu inteligența artificială

E dimineață și suntem la capătul a câtorva luni bune de muncă. În cel de-al treilea an al Republicii am vrut să inovăm, să aducem viitorul acum. Pentru că, ne place sau nu, viitorul înseamnă tehnologie, inteligență artificială, algoritmi și dispozitive care vorbesc cu tine. 

Aproape de noi e dorința de a inova, de a găsi canalele potrivite pe care care să ne auziți și de asta ne pregătim pentru ce urmează.

Înainte de a vă prezenta ce aducem nou astăzi, am să vă răpesc puțin timp pentru a vă spune unde suntem.

Iată, în cifre cum arată comunitatea Republica.

În plus, cei care scriu bine și argumentat în Republica au crescut ca număr.

O altă imagine ne arată cine sunteți voi, cei care citiți, iar de astăzi și ascultați, Republica.

Vă mulțumim că ne acordați încredere, vom încerca să scriem mai bine și să vorbim mai clar.

Pentru că, de astăzi, ne puteți și asculta.

Așa arată unul dintre editorialele audio. Le veți găsi marcate distinct și, pe lângă text, o să puteți să le și ascultați. Vocea poate fi un spectacol. Dacă nu mă credeți, ascultați-l azi pe Cristian Tudor Popescu.

Toți cei care intră în Republica vor putea asculta editorialele audio.

Dar asta nu e tot, vă vorbeam de inovație. De astăzi, veți putea vedea în toate paginile Republicii și un buton de microfon, unul gri.

El este calea către dialogul cu Republica AI. Suntem pe un tărâm prea puțin bătut al tehnologiei, implementăm Inteligența artificială și comunicarea vocală direct în browser. Nu a mai făcut nimeni așa ceva până acum în media.

Pe scurt, poți vorbi cu pagina de internet, vă va răspunde înapoi sub formă de text, dar și cu voce. Puteți să căutați articole în Republica, să cereți diverse informații despre contributori și continuăm să o învățăm lucruri noi.

Imaginați-vă că sunteți în mașină, nu e mai simplu să apeși pe un buton și să ceri un editorial audio?

În acest moment, pentru a avea acces la microfon trebuie să îl cereți. Suntem într-o variantă în care testăm tehnologia și îi aducem constant îmbunătățiri. Aici puteți cere acces.

Așteptăm părerea voastră.

Sunt lucruri pe care nu le puteam face fără cei de la Google Digital News Innovation Fund, după cum vă anunțam aici. Ce vedeți azi în Republica este materializarea a ceea ce am gândit acum ceva vreme și a primit susținerea financiară a celor de la Google.

Le mulțumim și celor de la DEDEMAN, o companie românească ce susține inovația în tehnologie și care ne este alături în această construcție.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Când nici Dumnezeu nu mai are îngeri
    Studentă la Facultatea de Jurnalism, mă găseam printre miile de copii veniți din provincie în București pentru un viitor mai frumos. Era anul 2012 și mă simțeam fericită. Nici nu aveam idee cum mi se va schimba viața pe care mi-o dorisem atât de mult.
    Mă trezeam dimineața și mă duceam la școală, ca după ce se terminau cursurile să mă întâlnesc cu prietenul meu, pentru care mă și mutasem la București. Nu mă înțelegeți greșit, iubeam Bucureștiul și tot ce promitea el pe atunci, însă elevii din zona mea natală alegeau să plece la facultate la Timișoara. Era mai aproape de casă, iar viața puțin mai ieftină. Nu aveam bani, părinții mei au făcut tot ce au putut să îmi îndeplinească încă un vis, de parcă nu se chinuiseră destul. Dar era să fie de ajuns îmi spuneam.
    E prima dată când vor citi asta, așa cum e prima dată când o voi spune cu voce tare. Îmi pare rău mami, îmi pare rău tati, viața mai are pentru noi si planuri pentru care nu avem cum să ne pregătim.
    Depresia mea a început tot în același an.
    Mie nu mi se putea întâmpla asta. Plecam de la cămin după o zi încărcată și mă duceam să îl vizitez pe el. El la cămin în Tei, eu la Cămin în Crângași, acolo unde se terminau căminele din Regie. 6 seara si lumină nu prea. Afară noiembrie, iar eu înfofolită și cu laptopul pentru teme în spate, pentru ca urma să îmi petrec weekendul in Tei. Străzile goale si miros de iarnă. Pentru mine venea deja Crăciunul și abia așteptam să vad pentru prima dată luminile din București. Deocamdată doar niște lumini din spate reușeam sa disting cu vederea periferică. O ușă de mașină trântită brusc și câțiva pași grăbiți in spatele meu. Un cuțit si „intră în mașină”. Am executat comanda la foc automat. Nu mai țin minte ce am simțit. Pentru câteva secunde creierul meu a încercat sa găsească o metoda de scăpare. Nu mi-a luat mult să accept că nu am una. Țin minte mirosuri, cuvinte, detalii, nu țin minte teamă sau stare de confuzie. Ele au urmat ulterior. Știam exact ce trebuie să fac. Trebuia să ajung acasă. Ce urmează e doar un moment din viața mea lungă mi-am spus.
    Erau trei. Cel care stătea deja pe bancheta din spate a luat de la coleg ceea ce s-a dovedit a fi o foarfeca și nu un cuțit si a început să mă tundă. Vorbe urâte, amenințări, țipete. Nu și din gura mea. Eu înghețasem și nu mai simțeam nimic. Cel de la volan filma. M-am uitat o clipă către camera si i-am văzut fața, apoi am întors capul către scaun. De aici îmi mai amintesc doar câteva detalii. Dureri insuportabile, simțeam cum îmi rup încheieturile de la mâini - si mult dispreț. M-am trezit când au început să îmi lovească capul de ușa mașinii. Am simțit miros de sânge si de alcool. M-au bătut și violat amândoi. Totul a durat vreo 10 minute cred. În tot timpul ăsta mașina fusese în mișcare. Detaliile vor rămâne cu mine și la terapeutul meu care s-a luptat luni de zile ca eu sa pot spune cuvântul viol.
    „A fost vina mea, nu am luptat, nu am scos un sunet”
    M-au aruncat apoi din mașină, cu hainele rupte, mi-au aruncat si rucsacul cu laptop si toata demnitatea odată cu lucrurile mele. Scârțâit de roți și eu singura din nou pe o stradă pe care nu o mai recunoșteam. Am reușit să chem un taxi și să îmi sun prietenul să coboare să mă ia din fața căminului în care stătea. Tunsă, învinețită, m-a întrebat dacă mergem la poliție, iar eu am spus nu. M-a ajutat să mă schimb, m-a pus în pat, dar abia a doua zi a aflat tot ce se întâmplase. Reușisem ce mi-am propus. Să ajung acasă.
    A doua zi eram la școala, repetându-mi cuvintele bolduite mai sus. Nu aveam cui sa spun sau ce să mai fac. În primul rând era important să nu afle părinții mei ce mi s-a întâmplat pentru ca i-ar fi distrus.
    Luni de zile au trecut până am început să mă simt vulnerabila și acum fără un drum în viață. Coșmaruri, panica, depresie, terapie, tratamente psihiatrice. Șoc postraumatic, episod depresiv major si multe pastile.
    Flashback-urile erau cele mai urâte simptome.
    Cu terapie mi-a luat câțiva ani să scap de atacurile de panică.
    Câțiva ani mai târziu.
    Ajung – după un tratament hormonal – cu puls 180 la Spitalul Universitar de Urgență, la cardiologie. Mi-au spus că am intrat în fibrilații, așa că am nevoie de un test ca sa fim siguri că nu am niciun cheag de sânge aruncat aiurea de inima-mi care bătea ca după un maraton. După ce m-au stabilizat cu betablocante, iar testul a ieșit negativ, m-au trimis acasă. Acolo am început sa mă simt rău din nou. Dureri in piept, voma, tahicardie. Ajung înapoi la același medic. De data asta era nevoie de perfuzii și și mai multe betablocante și calmante. Până să mă ducă la etaj eram mai mult adormită. Trebuia să mi se facă un eco doppler venos. Cumva am ajuns dezbracată și singură cu cardiologul meu. După vreo ora am început să mă cam trezesc. Mâinile lui umblau pe corpul meu nestingherite de jurământul depus. Am început să îi spun că mă simt mai bine și că aș vrea să plec. Mi-am dat seama ca deja stăteam la el în poală, iar mâinile lui erau în locuri în care lași doar un ginecolog să te atingă. Am început să mă zbat, iar el a văzut că sunt deja complet trează. S-a spălat pe mâini vreo 10 minute.
    Boala nu mi-a mai dat niciun moment de respiro de atunci.
    Între timp m-am căsătorit cu același bărbat pe care îl iubeam de la 14 ani, însă după doi ani am rămas și fără el. După divorț am ajuns din nou în orașul natal, la părinți. După vreun an m-am reîndrăgostit. Traumele mele semănau mult cu traumele lui. Eu borderline, el bipolar.
    După o tentativă de suicid am ajuns în comă. Atunci părinții mei au început să se întrebe de-a binelea ce mi se întâmplă.
    Urmează să mai fac o nouă greșeală. După ce mă văzusem cu un bărbat la o cafea, mi s-a părut interesant și un om extraordinar de bun. În câteva luni îi scriu să ne vedem într-o seară, iar el mă cheamă la el acasă, să fumăm o țigară. Zis și făcut. Intru pe ușă, apuc sa spun un bună întrerupt. „Pentru asta ai venit, nu-i așa?” – rochia ridicată, eu fără cuvinte, el deja... well... știți voi. „Ce s-a întâmplat, are tati penisul prea mare?” Printre lacrimi plânse fără sunet, îl rog să nu mai spună „tati”. S-a oprit, eu am plecat, am încercat să îi mai scriu, de data asta să îl ademenesc cu sex, doar doar reușesc să înțeleg ce se întâmplase și să-l înregistrez recunoscând ce a făcut. Îi spun pe această cale că se putea termina rău pentru el.
    Sun apoi pe cineva să cer un sfat. Mi se spune: e un om cu reputație bună, tu te-ai dus la el acasă. Nu te-ar crede nimeni și nu te cred nici eu. Te-ai dus acolo știind ce urmează. Tu ai vrut-o. Apoi block pe Facebook.
    Haideți să mai facem o mică paranteză ca să vă povestesc si despre confidențialitatea doctor-pacient.
    Ajunsă la Obregia, după 7 ani în care am ținut totul secret în terapie – ședințe săptămânale de câte trei ori pe săptămână – totul se năruie. Părinții mei află de la un anumit doctor tot istoricul meu.
    Noul meu logodnic mă ajuta cu coșmarurile, ba chiar m-a prins in libera cădere de la etajul 10 după un flashback oribil. A clacat și el, iar între timp, cât el își ia viza, am rămas din nou singură. Acum e la fel de bolnav ca mine și pare ca visul ăsta teribil nu mai are un sfârșit.
    Mai mult de atât nu mai am putere să scriu, iar numele celor pe care ii cunosc din toată povestea vor rămâne confidențiale, pentru ca un om micuț nu se poate lupta cu „ți-ai căutat-o” toată viața.
    Săptămâna viitoare mă mut și încep o noua viață. Am ales Barcelona, pentru că este orașul meu preferat din Europa si mi-am găsit un job care cred că îmi va plăcea. Sper să îl găsesc pe Dumnezeu între timp. Cu el vreau să am o conversație. Doar el mai poate să mă înțeleagă.
    P.S. Iubiți-vă viața si iertați greșelile altora așa cum vă doriți să vă fie iertate ale voastre. Uneori e tot ce putem face. Privirea înainte si capul sus. Doar iubirea mai vindecă.


    • Like 0
  • BRene check icon
    E un mare zgomot in media romaneasca. Atat de mare ca nu ne mai auzim vorbind. Nu vreau sa fiu inca unul care participa la huiduielile care acopera firavele voci ale celor cativa rationali. Sper momentan sa aud aici pe unii din ei.
    • Like 0
  • Bun găsit tuturor
    • Like 0
  • Roxana check icon
    Jandarmeria, politia, procurorii, judecatorii sunt aceeasi, dar si comportamentul unui numar mare de politicieni a ramas neschimbat, pentru ca au aceeasi GANDIRE! Nu pot si nu au cum in aceste conditii sa fie altfel. In orice stat jandarmul/politistul/soldatul este un executant al ordinului dat de un comandat, iar daca dorim sa se schimbe cu adevarat ceva, atunci trebuie schimbata mentalitatea celor care conduc. Mentalitatea nu se schimba de azi pe maine, iar in momentul transformarii dictaturii in democratie, lupii si-au schimbat doar parul, naravurile le-au ramas, unii au facut un pas in spate, dar nu toti. Daca atunci au sarit sprinteni in barca democratiei, dupa 30 de ani a venit generatia a doua sau a treia tot de ei pregatita! Sa nu uitam ca Moise s-a invartit 40 de ani in desert ca sa schimbe mentalitatea de sclavi a popurului evreu!
    Si la noi apar abia acum semne ca cetatenii inteleg ce inseamna democratia, ca au si drepturi nu numai obligatii, ca institutiile statului sunt platite din banii lor si trebuie sa-i serveasca pe cei care ii platesc prin taxe si impozite. Acest lucru ar trebui sa fie valabil si pentru cei care conduc institutiile statului, salariile si beneficiile lor provenind din bugetul de stat alimentat de noi. Cand mai aud cate un politruc sau angajat la stat ca si el plateste taxe, ma apuca ameteala si-mi pierd vremea incercand sa-i explic ca venitul lui brut provine integral din bugetul alimentat de noi, cei care nu primim nimic de la stat (doar cate un ciomag pe spinare cand gresim si iesim sa cerem ceva in strada) prin impozite si taxe. Deci marele oracol Brucan a gresit (sau ni s-a transmis noua gresit) cand a afirmat ca avem nevoie de 20 de ani ca sa ne revenim! O fi fost o manipulare ca oricare alta.
    Demonstratiile sunt aceleasi si demonstrantii la fel, o scurta scanteie care din pacate ramane fara finalitate si care poate fi comemorata in fiecare an. Sper ca alegeriile sa schimbe ceva.
    Problema autoritatilor e insa grava si nu poate fi schimbata prin demonstratii, ci prin vot.
    Sa ma explic:
    1. sper sa va amintiti de demonstratia exceptionala din februarie 2017, cand toti strigau “jos mainile de pe justitie” sau “vrem o justitie independenta” si toata lumea civilizata era cu ochii pe trezirea din adormire a Romaniei. Si acum lozincile din acest punct de vedere sunt cam aceleasi. Din pacate marea masa nu stie ca justitia este independenta pana la IRESPONSABILITATE! Coruptia din magistratura (ma refer si la judecatori, dar si la procurori) nu este rezultatul constrangerii magistratilor prin legi, ci este data de privilegiile care li s-au acordat si de faptul ca ajung pe scaunele respective prin numire, fara concursuri: salarii uriase, pensii la exceptie la fel de uriase, pensionari anticipate la 45 ani prin legi speciale pe motiv de oboseala – DAR NIMENI NU VERIFICA ACTIVITATEA UNUI MAGISTRAT!. Dupa pensionare intra in avocatura si devin avoati cotati excelent pentru ca au relatii si pot influenta fostii colegi magistrati (o patesc acum la Judecatoria Cluj Napoca). Ei lucreaza de fapt o singura zi pe saptamana (poate cateodata doua zile) cand au sedinta publica si cand inainte de a incepe un dosar il frunzaresc sa vada cam care a fost ultima incheiere, iar in rest nu-i prinzi prin tribunale nici daca dai cu tunul! Acesta este motivul pentru care o sentinta nu se redacteaza conform Codului de Procedura Civila in 30 zile de la pronuntare, ci cand isi aduc ei aminte, de multe ori dupa 4-6 luni sau chiar mai mult. Daca ar respecta ei legile, ar cunoaste principiul celeritatii si dreptul la un proces echitabil intr-un interval rezonabil, atunci nu ar mai avea atatea dosare si nu s-ar mai justifica pensionarea anticipata. Daca faci presiuni mai ai ceva sanse sa vezi sentinta ceva mai repejor. Tot ei sunt protejati prin Legea 303/2004, Art.96, alin.1 si alin.6 (data pe ultima suta de metri a premierului Nastase, jurist ca si ei). In baza acestui articol MAGISTRATII NU RASPUND PENTRU FAPTELE LOR, NU POT FI TRASI LA RASPUNDERE PENTRU NICI O EROARE/TERGIVERSARE, RESPONSBIL ESTE STATUL PRIN MINISTERUL DE FINANTE! Conform alin.3 din acelasi articol statul are dreptul sa-si recupereze pagubele suportate, dar nu o mai poate face pentru ca fapta magistratilor la momentul respectiv este deja prescrisa! Stim cu totii cat dureaza un proces la CEDO, ca in tara probabil nu ai nici o sansa (ei gresesc, iar colegii lor ar trebui sa-i judece!, iar proverbul “corb la corb nu-si scoate ochii” functioneaza!). Tribunalul Bucuresti a depus recent la Curtea de Justitie Europeana – CJEU sesizarea C-397/19 pentru clarificarea si eventual anularea alin.3 din Art. 96 al Legii 303/2004. Probabil ca le-a fost frica de o eventuala sanctionare a lor de catre prietenul lor, STATUL! Am hotarat si eu in acest an sa incerc marea cu degetul si am pornit un proces de despagubiri impotriva unui complet de judecata de la Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a civila, iar in acest proces am depus o cerere catre Curtea Constitutionala (o grupare tot de relicve aservite politic prin sistemul de numire) pentru neconstitutionalitatea Art.96, alin 1. si 6. din Legea 303/2004. In fond nu pierd nimic, pot doar sa sper ca judecatorii Curtii Constitutionale, minunatii bizoni politici, vor intelege ca si noi ne cunoastem drepturile si ca dorim sa schimbam ceva, ca ne-am saturat de sistemul corupt din tara noastra. M-am adresat si presedintelului Iohannis, desi stiam ca presedintele nu mai poate sesiza bizonii de la CCR pentru nelegalitatea unor articole dintr-o lege promulgata, dar se putea adresa avocatului poporului si speram ca solicitarea lui sa aiba alta greutate la numitul avocat. Conform confirmarii primite de la cabinetul presedintelului, se pare ca asa s-a si intamplat. M-am adresat si eu avocatului poporului, dar, asa cum m-am asteptat, mi s-a explicat pe multe pagini inutile ca articolele invocate de mine nu incalca nici un drept constitutional! Ce poate sa spuna un avocat numit de presedintii celor doua camere ale parlamentului, doi politruci, care stiu foarte bine ca mai au doar un an de stat pe scaunele respective? Ce ar trebui oare sa facem ca politrucii nostri sa inteleaga ca avocatul poporului NU POATE FI NUMIT, ci TREBUIE ALES DE POPOR PRIN ALEGERI LIBERE ODATA CU ALEGERILE PREZIDENTIALE?
    Nu vreau sa mai povestesc si despre experienta CSM, alta institutie de sacali, experienta jalnica, care nu au avut nici macar curajul sa semneze “perlele” redactate de ei. Ce sa te astepti de la un judecator cu doctorat plagiat ca Netejoru sau un altul cu facultati dubioase absolvite ca Dantes. Nu mi-a placut niciodata ideea de a merge cu jalba in protap la Inalta Poarta Europeana, dar alta sansa nu am. Voi traduce tot si voi trimite tot atat la CJEU, cat si comisiilor LIBE, Greco si comisiei de la Venetia asa consultativa cum o considera bizonii nostri din CCR, presedintelui Parlamentului European si presedintelui Consiliului European. Nu stiu daca ajuta, dar mai am ceva sperante. La acest punct ar fi si mai multe de povestit, dar ramane pe alta data;
    2. Politia si jandarmeria sunt, dupa parerea mea, ciuruite de mafioti. Probabil si serviciile secrete sunt la fel, astfel incat biata Romanie o violeaza toti cum vor! Sa ne gandim la cazul Caracal. Prostul de Gheorghe Dinca a facut greseala sa o rapeasca pe biata Alexandra Maceseanu, nepoata unui politician, ca sa aflam de biata Luiza, rapita din aprilie, de care nu se stie nici acum nimic! DIICOT a intervenit ca sa faca lumina in acest caz sau ca sa-l musamalizeze elegant pentru ca se stie la nivel inalt de traficul de persoane? De la RFI am aflat cu stupoare cat de “rentabil” este traficul de persoane (profit de 5 milioane EUR/zi!), Romania fiiind una din principalele tari furnizoare ale acestui produs. Pentru mine este cutremurator, pentru mafioti este o bucurie si o nenorocire cand mai face cate un prostanac ca Gheorghe Dinca greseli ca cea cu biata Alexandra. Ma intreb si eu de ce a fost atat de revoltat politicianul Cumpanasu de tipa in gura mare “trebuie sa cada capete”? As dori sa fiu foarte bine inteleasa: am o imensa compasiune pentru cele doua tinere, Luiza si Alexandra, pentru calvarul prin care au trecut sau poate mai trec inca! N-as vrea pentru nimic in lume sa fiu in locul parintilor lor!
    Din pacate nu mai am nici un respect nici pentru politie, nici pentru parchet. Unii sunt simpli militieni (cred ca si aia aveau mai multe cunostinte juridice si mai mult caracter), iar ceilalti doar simpli parchetari. Nu-i pot numi procurori.
    Am depus in 30.05.2017 o plangere la Parchetul de pe langa Judecatoria Sector 3 impotriva primarului sector 3 (“zglobiul copil minune” al PSD), a secretarului primariei, a arhitectului sef (promovat la capitala, in fond dupa ce a nenorocit un sector de ce nu ar nenoroci o capitala intreaga, ca doar are experienta), iar cand au vazut ca nu ma las intimidata, au plimbat dosarul pe la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, pe la DNA, iar acum probabil il plimba dintr-un sertar in altul. Parchetarii sustin ca au transmis militienilor de la cercetari penale instructiuni pentru efectuarea de cercetari, iar militienii sustin ca nu au primit nici o indrumare, cercetarea urmand sa se faca la indrumarea parchetarilor. Ultimul parchetar mi-a trimis o ridicola si prima scrisoare prin care mi-a comunicat ca militeanul care s-a ocupat de caz a cerut sa fie schimbat pentru ca “L-AM INTIMIDAT!” Auzi cine e pus sa ne apere! Bietul parchetar n-a aflat insa ca prietenul nostru goagal ne da toate informatiile pe care le dorim si ca pot eu descoperii ca militeanul a fost promovat in functie la terminarea stagiului (deci ar trebui sa o lase mai moale cu intimidarile). La fel fusese promovat si parchetarul, care in presa locala, de unde s-a mutat la Bucuresti, era numit “procurorul NUP”. Din motive de sanatate n-am mai putut sa stau in ceafa lor, dar dupa concediu (acum nu gasesti pe nimeni nici la cercetari penale politie sector 3, nici la parchet), incep din nou lupta cu ei. Poate pana atunci ajunge sesizarea mea si la Curtea Constitutionala si am castig de cauza. Visez frumos, nu-i asa? Sansele sunt minime avand in vedere ca mai am o cerere depusa la CCR prin Judecatoria Cluj, iar CCR sustine ca NU O GASESTE!
    Imi cer scuze de la bun inceput fata de exceptiile din magistratura si politie care poate exista. Eu insa nu am avut norocul sa le intalnesc.
    Sunt in general o optimista, dar am inceput sa-mi pierd optimismul si sa ma gandesc cu groaza daca in biata asta tara se mai poate face ceva. Probabil ca eu nu voi mai apuca sa vad lumina si cat de cat dreptate/ordine si la noi. Tara frumoasa, pacat ca-i populata!
    Roxana Rizescu
    • Like 1
  • Roxana check icon
    Jandarmeria, politia, procurorii, judecatorii sunt aceeasi, dar si comportamentul unui numar mare de politicieni a ramas neschimbat, pentru ca au aceeasi GANDIRE! Nu pot si nu au cum in aceste conditii sa fie altfel. In orice stat jandarmul/politistul/soldatul este un executant al ordinului dat de un comandat, iar daca dorim sa se schimbe cu adevarat ceva, atunci trebuie schimbata mentalitatea celor care conduc. Mentalitatea nu se schimba de azi pe maine, iar in momentul transformarii dictaturii in democratie, lupii si-au schimbat doar parul, naravurile le-au ramas, unii au facut un pas in spate, dar nu toti. Daca atunci au sarit sprinteni in barca democratiei, dupa 30 de ani a venit generatia a doua sau a treia tot de ei pregatita! Sa nu uitam ca Moise s-a invartit 40 de ani in desert ca sa schimbe mentalitatea de sclavi a popurului evreu!
    Si la noi apar abia acum semne ca cetatenii inteleg ce inseamna democratia, ca au si drepturi nu numai obligatii, ca institutiile statului sunt platite din banii lor si trebuie sa-i serveasca pe cei care ii platesc prin taxe si impozite. Acest lucru ar trebui sa fie valabil si pentru cei care conduc institutiile statului, salariile si beneficiile lor provenind din bugetul de stat alimentat de noi. Cand mai aud cate un politruc sau angajat la stat ca si el plateste taxe, ma apuca ameteala si-mi pierd vremea incercand sa-i explic ca venitul lui brut provine integral din bugetul alimentat de noi, cei care nu primim nimic de la stat (doar cate un ciomag pe spinare cand gresim si iesim sa cerem ceva in strada) prin impozite si taxe. Deci marele oracol Brucan a gresit (sau ni s-a transmis noua gresit) cand a afirmat ca avem nevoie de 20 de ani ca sa ne revenim! O fi fost o manipulare ca oricare alta.
    Demonstratiile sunt aceleasi si demonstrantii la fel, o scurta scanteie care din pacate ramane fara finalitate si care poate fi comemorata in fiecare an. Sper ca alegeriile sa schimbe ceva.
    Problema autoritatilor e insa grava si nu poate fi schimbata prin demonstratii, ci prin vot.
    Sa ma explic:
    1. sper sa va amintiti de demonstratia exceptionala din februarie 2017, cand toti strigau “jos mainile de pe justitie” sau “vrem o justitie independenta” si toata lumea civilizata era cu ochii pe trezirea din adormire a Romaniei. Si acum lozincile din acest punct de vedere sunt cam aceleasi. Din pacate marea masa nu stie ca justitia este independenta pana la IRESPONSABILITATE! Coruptia din magistratura (ma refer si la judecatori, dar si la procurori) nu este rezultatul constrangerii magistratilor prin legi, ci este data de privilegiile care li s-au acordat si de faptul ca ajung pe scaunele respective prin numire, fara concursuri: salarii uriase, pensii la exceptie la fel de uriase, pensionari anticipate la 45 ani prin legi speciale pe motiv de oboseala – DAR NIMENI NU VERIFICA ACTIVITATEA UNUI MAGISTRAT!. Dupa pensionare intra in avocatura si devin avoati cotati excelent pentru ca au relatii si pot influenta fostii colegi magistrati (o patesc acum la Judecatoria Cluj Napoca). Ei lucreaza de fapt o singura zi pe saptamana (poate cateodata doua zile) cand au sedinta publica si cand inainte de a incepe un dosar il frunzaresc sa vada cam care a fost ultima incheiere, iar in rest nu-i prinzi prin tribunale nici daca dai cu tunul! Acesta este motivul pentru care o sentinta nu se redacteaza conform Codului de Procedura Civila in 30 zile de la pronuntare, ci cand isi aduc ei aminte, de multe ori dupa 4-6 luni sau chiar mai mult. Daca ar respecta ei legile, ar cunoaste principiul celeritatii si dreptul la un proces echitabil intr-un interval rezonabil, atunci nu ar mai avea atatea dosare si nu s-ar mai justifica pensionarea anticipata. Daca faci presiuni mai ai ceva sanse sa vezi sentinta ceva mai repejor. Tot ei sunt protejati prin Legea 303/2004, Art.96, alin.1 si alin.6 (data pe ultima suta de metri a premierului Nastase, jurist ca si ei). In baza acestui articol MAGISTRATII NU RASPUND PENTRU FAPTELE LOR, NU POT FI TRASI LA RASPUNDERE PENTRU NICI O EROARE/TERGIVERSARE, RESPONSBIL ESTE STATUL PRIN MINISTERUL DE FINANTE! Conform alin.3 din acelasi articol statul are dreptul sa-si recupereze pagubele suportate, dar nu o mai poate face pentru ca fapta magistratilor la momentul respectiv este deja prescrisa! Stim cu totii cat dureaza un proces la CEDO, ca in tara probabil nu ai nici o sansa (ei gresesc, iar colegii lor ar trebui sa-i judece!, iar proverbul “corb la corb nu-si scoate ochii” functioneaza!). Tribunalul Bucuresti a depus recent la Curtea de Justitie Europeana – CJEU sesizarea C-397/19 pentru clarificarea si eventual anularea alin.3 din Art. 96 al Legii 303/2004. Probabil ca le-a fost frica de o eventuala sanctionare a lor de catre prietenul lor, STATUL! Am hotarat si eu in acest an sa incerc marea cu degetul si am pornit un proces de despagubiri impotriva unui complet de judecata de la Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a civila, iar in acest proces am depus o cerere catre Curtea Constitutionala (o grupare tot de relicve aservite politic prin sistemul de numire) pentru neconstitutionalitatea Art.96, alin 1. si 6. din Legea 303/2004. In fond nu pierd nimic, pot doar sa sper ca judecatorii Curtii Constitutionale, minunatii bizoni politici, vor intelege ca si noi ne cunoastem drepturile si ca dorim sa schimbam ceva, ca ne-am saturat de sistemul corupt din tara noastra. M-am adresat si presedintelului Iohannis, desi stiam ca presedintele nu mai poate sesiza bizonii de la CCR pentru nelegalitatea unor articole dintr-o lege promulgata, dar se putea adresa avocatului poporului si speram ca solicitarea lui sa aiba alta greutate la numitul avocat. Conform confirmarii primite de la cabinetul presedintelului, se pare ca asa s-a si intamplat. M-am adresat si eu avocatului poporului, dar, asa cum m-am asteptat, mi s-a explicat pe multe pagini inutile ca articolele invocate de mine nu incalca nici un drept constitutional! Ce poate sa spuna un avocat numit de presedintii celor doua camere ale parlamentului, doi politruci, care stiu foarte bine ca mai au doar un an de stat pe scaunele respective? Ce ar trebui oare sa facem ca politrucii nostri sa inteleaga ca avocatul poporului NU POATE FI NUMIT, ci TREBUIE ALES DE POPOR PRIN ALEGERI LIBERE ODATA CU ALEGERILE PREZIDENTIALE?
    Nu vreau sa mai povestesc si despre experienta CSM, alta institutie de sacali, experienta jalnica, care nu au avut nici macar curajul sa semneze “perlele” redactate de ei. Ce sa te astepti de la un judecator cu doctorat plagiat ca Netejoru sau un altul cu facultati dubioase absolvite ca Dantes. Nu mi-a placut niciodata ideea de a merge cu jalba in protap la Inalta Poarta Europeana, dar alta sansa nu am. Voi traduce tot si voi trimite tot atat la CJEU, cat si comisiilor LIBE, Greco si comisiei de la Venetia asa consultativa cum o considera bizonii nostri din CCR, presedintelui Parlamentului European si presedintelui Consiliului European. Nu stiu daca ajuta, dar mai am ceva sperante. La acest punct ar fi si mai multe de povestit, dar ramane pe alta data;
    2. Politia si jandarmeria sunt, dupa parerea mea, ciuruite de mafioti. Probabil si serviciile secrete sunt la fel, astfel incat biata Romanie o violeaza toti cum vor! Sa ne gandim la cazul Caracal. Prostul de Gheorghe Dinca a facut greseala sa o rapeasca pe biata Alexandra Maceseanu, nepoata unui politician, ca sa aflam de biata Luiza, rapita din aprilie, de care nu se stie nici acum nimic! DIICOT a intervenit ca sa faca lumina in acest caz sau ca sa-l musamalizeze elegant pentru ca se stie la nivel inalt de traficul de persoane? De la RFI am aflat cu stupoare cat de “rentabil” este traficul de persoane (profit de 5 milioane EUR/zi!), Romania fiiind una din principalele tari furnizoare ale acestui produs. Pentru mine este cutremurator, pentru mafioti este o bucurie si o nenorocire cand mai face cate un prostanac ca Gheorghe Dinca greseli ca cea cu biata Alexandra. Ma intreb si eu de ce a fost atat de revoltat politicianul Cumpanasu de tipa in gura mare “trebuie sa cada capete”? As dori sa fiu foarte bine inteleasa: am o imensa compasiune pentru cele doua tinere, Luiza si Alexandra, pentru calvarul prin care au trecut sau poate mai trec inca! N-as vrea pentru nimic in lume sa fiu in locul parintilor lor!
    Din pacate nu mai am nici un respect nici pentru politie, nici pentru parchet. Unii sunt simpli militieni (cred ca si aia aveau mai multe cunostinte juridice si mai mult caracter), iar ceilalti doar simpli parchetari. Nu-i pot numi procurori.
    Am depus in 30.05.2017 o plangere la Parchetul de pe langa Judecatoria Sector 3 impotriva primarului sector 3 (“zglobiul copil minune” al PSD), a secretarului primariei, a arhitectului sef (promovat la capitala, in fond dupa ce a nenorocit un sector de ce nu ar nenoroci o capitala intreaga, ca doar are experienta), iar cand au vazut ca nu ma las intimidata, au plimbat dosarul pe la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, pe la DNA, iar acum probabil il plimba dintr-un sertar in altul. Parchetarii sustin ca au transmis militienilor de la cercetari penale instructiuni pentru efectuarea de cercetari, iar militienii sustin ca nu au primit nici o indrumare, cercetarea urmand sa se faca la indrumarea parchetarilor. Ultimul parchetar mi-a trimis o ridicola si prima scrisoare prin care mi-a comunicat ca militeanul care s-a ocupat de caz a cerut sa fie schimbat pentru ca “L-AM INTIMIDAT!” Auzi cine e pus sa ne apere! Bietul parchetar n-a aflat insa ca prietenul nostru goagal ne da toate informatiile pe care le dorim si ca pot eu descoperii ca militeanul a fost promovat in functie la terminarea stagiului (deci ar trebui sa o lase mai moale cu intimidarile). La fel fusese promovat si parchetarul, care in presa locala, de unde s-a mutat la Bucuresti, era numit “procurorul NUP”. Din motive de sanatate n-am mai putut sa stau in ceafa lor, dar dupa concediu (acum nu gasesti pe nimeni nici la cercetari penale politie sector 3, nici la parchet), incep din nou lupta cu ei. Poate pana atunci ajunge sesizarea mea si la Curtea Constitutionala si am castig de cauza. Visez frumos, nu-i asa? Sansele sunt minime avand in vedere ca mai am o cerere depusa la CCR prin Judecatoria Cluj, iar CCR sustine ca NU O GASESTE!
    Imi cer scuze de la bun inceput fata de exceptiile din magistratura si politie care poate exista. Eu insa nu am avut norocul sa le intalnesc.
    Sunt in general o optimista, dar am inceput sa-mi pierd optimismul si sa ma gandesc cu groaza daca in biata asta tara se mai poate face ceva. Probabil ca eu nu voi mai apuca sa vad lumina si cat de cat dreptate/ordine si la noi. Tara frumoasa, pacat ca-i populata!
    Roxana Rizescu
    • Like 0
  • Tocmai am observat de cata "inovatie" da dovada Republica.ro. Din senin nu mi-a mai recunoscut parola contului ca sa ma pot loga. Ok, nicio problema, o resetez.

    Dupa 3-4 incercari primesc in sfarsit un email cu un link de resetare. Il deschis si, surpriza, nu se intampla nimic - sunt pe prima pagina. Mai incerc cateva resetari. Dupa indelungi asteptari primesc in sfarsit un email cu un link care functioneaza!

    Felicitari Republica! In 2019 este greu sa trimiteti un email de resetare a unei parole.
    • Like 0
  • Când se aliază borfaşii cu incompetenţii!

    Cazul de la Caracal este, din păcate, confirmarea Casandrelor care tot avertizau din ianuarie 2017 încoace, când a început asaltul PSD-ALDE (plus UDMR, - ce s-o dăm după cireş), asupra Justiţiei, asupra tuturor instituţiilor amărâtului de stat de drept care începea să prindă consistenţă în amărâta asta de ţară. „Revoluţia borfaşilor”, cum inspirat a numit-o cineva, a măturat sub tăvălugul de zoaie şi impertinenţă a sculer-matriţerilor ajunşi legiuitori în Parlament, tot ce se cucerise cu atâta trudă şi ridicase România la rangul de campioană a luptei anti-corupţie în partea aceasta de Europă. Pe ruinele acestora, s-au ridicat zicerile scuipătoare ale unui Nicolicea, ale unui Şerban Nicolae sau cele scorţos-cu morgă ale unui Tăriceanu sau Iordache, încununate cu mieunările băloase ale lui Tudorel cel Slugărel, care au ucis orice urmă de potenţă a magistraţilor, au tăvălit în catran orice iniţiativă mai curajoasă a procurorilor, puşi la zid şi comparaţi (auzi impietate şi impertinenţă!!), cu Securitatea anilor ’50! Adăugaţi şi partizanatul neruşinat al Curţii Constituţionale, non-combatul deziluzionant al Preşedintelui Iohannis (e adevărat, mai scos din pepeni spre final) şi veţi avea cel mai ucigător cocktail de veninuri şi anesteziante asupra instituţiilor statului român.
    Când toţi magistraţii responsabili, toate instituţiile europene te avertizau că deraiezi ţara, apărea Buborel la televiziunile-trompetă şi se răţoia: „Băi, nu pricepeţi nimic, sunteţi total dezinformaţi”!
    Iar spălaţii pe creier aplaudau.
    Păi da, aşa e, guvernul ăla, al partidului pe care l-aţi votat cu două mâini, că v-a dat ulei şi găleţi şi o poveste pentru fraieri, numită „program de guvernare”, ăla n-a avut altceva în plan decât lupta constantă şi la baionetă cu Justiţia, care îi ameninţa pe ei şi numai pe ei! Nimic altceva, decât siluirea celor care îndrăzneau să-şi bage nasul în mizeriile lor! Au decapitat toate instituţiile, de la director până la femeia de serviciu, şi-au pus marionetele lor peste tot, păpuşi idioate, dar manevrabile, Nimic nu le-a putut sta în cale, de la înălţimea celor 51% din Parlament, pentru că, nu-i aşa, „ciocu’ mic, acum noi suntem la putere!”. Cei câţiva disperaţi care am ieşit pe străzi, pentru a atrage atenţia, am fost împroşcaţi cu noroi, am fost acuzaţi că suntem plătiţi de Soros, de Boros, de Toros ...lasă, că ştim noi,... din surse sigure!
    Valuri de infractori au fost sloboziţi din închisori, pentru că, vai Doamne, fac buba de la igrasie! Cum să nu prindă curaj, cum să nu li se ridice mingea la fileu că pot să-şi facă „meseria” în continuare fără frică, ba chiar şi cu neobrăzarea de a cere compensaţii băneşti pentru faptul că micul dejun era servit în celulă prea rece!
    Cetăţeanul, dă-l naibii, ca să nu zic mai explicit unde să-l dăm. Legile nu sunt pentru el, ci pentru a le uşura viaţa hoţilor, gangsterilor, şi, mai sus, a mahărilor din politică. Acolo e bătaia peştelui! Acolo ţinteau toate aberantele masacrări ale Codurilor Penale şi de Procedură! De-aia STS-ul nu a putut localiza casa bestiei! De-aia SRI-ul nu a putut ajuta la depistarea lui! De-aia trei procurori se codeau în faţa casei şi jucau „Ala-bala-portocala”, care să intre primul şi la ce oră. Fata aia a murit cu zile pentru că Tudorel a implantat un balaur deghizat în femeie la o secţie de strângere a testiculelor de procuror, ca să scuipe acela de zece ori în sân până să ia o decizie. Că dacă-şi face treaba este executat în direct la Haznaua 3 de se lasă de meserie. Cazul bietei procuroare care a smuls-o pe Sorina din ghearele unor profitori, în urletele gloatei isterice asmuţite de Gâzii şi Ciutacii de la TV e notoriu! Femeia aceea dă acum explicaţii de ce a acţionat LEGAL!
    Mai adăugaţi şi incompetenţa crasă a poiţiştilor, şi a tuturor celor puşi în ţara asta să-şi facă treaba lor, pentru care sunt plătiţi cu salarii grase şi tot mărite! Incompetenţa ridicată la rang de virtute, pentru că „N-am venit aici ca să dau socoteală” – ţaţa Viorica dixit! Incompetenţa de care te izbeşti la tot pasul, de la biroul unde trebuie să aduci adeverinţă că eşti viu, în original şi trei copii legalizate, până la Dorelul analfabet care dă cu târnăcopul în cabluri, cu mânie proletară.
    Dar despre asta mai avem (din nefericire!) şi alte ocazii să vorbim. Acum, să plângem un pic la mormântul bietelor fete ucise întâi de coaliţia borfaşilor cu incompetenţii şi apoi de o bestie cu chip de om!

    Laurenţiu GHIŢĂ
    • Like 0
  • AlexandRomania

    Deși sună nepotrivit cu momentul, vă asigur că nu e ceea ce pare. Așa cum nici evenimentul de azi nu e ce pare!
    AlexandRomania înseamnă că România e o Alexandra! Chinuită de incompetența incompetenților(!), violată în toate felurile de psihopați scelerați numiți ,,autorități” și ucisă. Însă ,,crima” va rămâne cu AN (Autor Necunoscut) și NUP pentru cei vinovați. Juridic, se vor găsi mereu chichițe ale legilor, precum găuri de șoarece prin care se vor strecura de frica răspundere. Unii se vor acoperi cu hârtii, proceduri și protocoale. Alții, de regulă ultimii din lanțul decizional și al executanților, vor plăti pentru ca șefii să-și scape pielea. Moral? Moral, niciunul dintre cei implicați n-ar trebui să doarmă fără să aibă coșmaruri la gândul că ar fi putut fi copilul lui în loc! Dar, nu se întâmplă! Și nu e vorba doar de acest caz! E vorba de toate cazurile asemănătoare care au fost tratate cu superficialitate și indolență de cei implicați, doar pentru a nu avea dureri de cap sau din frica de a se afla de incompetența lor! Iar asta se întâlnește pe toate palierele societății românești de azi! Pentru că el există de când lumea și nu se va încheia acum! Cum nu s-a încheiat în cazul Colectiv, cum nu s-a încheiat în cazul copilului ucis de câini în parc, sau al (probabil) multor altora care n-au ieșit la suprafață. Și ca să parafrazez un vers, aș spune că ,,nu-i PSD-ul singur vinovat”, așa cum se reped unii la beregată! Această plagă este de treizeci de ani, indiferent cine a fost la putere! Așa că ,,fecioarele” din opoziție să-și facă un control de virginitate, înainte de a se oripila, pentru că e și mâna lor!
    Înainte de a arunca cu zoaie în capul ăstora de acum, să-și aducă aminte că și ei au practicat aceleași metode când au fost la puterea la care bălesc să ajungă din nou! Ceea ce se întâmplă este, deci, un cumul de neasumări, de ascunderi a mizeriei sub preș și de ignoranță! Pe de altă parte, să nu ne facem că nu vedem că instituțiile statului sunt ,,admirabile, sunt sublime” dar incompetente cu desăvârșire! Lipsa de cooperare și de proceduri comune din cauza unor orgolii de ,,doctori” cu plagiate, duc la asemenea drame! Avem o grămadă de servicii ,,absorbante” de fonduri de la buget și europene, însă între ele există o imensă fractură care le face ineficiente! SRI, STS, DIICOT, MAI, nu sunt decât prescurtări ale unor ,,scurtături” de sifonare a banilor publici! Reiau ideea: nu cazul de azi, al Alexandrei și al celeilalte fete a scos la iveală asta! Ele există ca o boală mortală încă nedescoperită! Dacă e să mergem pe firul diverselor presupuneri, se spune că fata a sunat la 112 de trei ori, vorbind cumulat 20 de minute, de pe telefonul (presupusului) criminal. Dar STS a dat trei locații greșite Poliției, din cauza ,,celulei” și ,,triangulației” defectuoase a apelului. Da, probabil că e doar o intoxicare de presă, bazată pe senzațional! Dar, hai s-o luăm în calcul, ca reală! Carevasăzică, STS, spaima interceptărilor și manipulărilor, spaima aia cu care trăiești ori de câte ori vorbești la telefon, că ești ascultat când vorbești antisistem, nu a reușit să identifice locația apelului nici după trei apeluri! De ce? Operatorul era plictisit? Tocmai era o revizie tehnică în curs? Era nou angajat și n-a apucat să citească toate procedurile și atribuțiile din fișa postului? Șeful dormea și n-a îndrăznit să-l trezească?... Desigur, sunt presupuneri răutăcioase ale unui oarecare, nu-i așa?
    În momente ca acestea, când parcă toate nenorocirile se revarsă asupra noastră, pare că țara asta e o mlaștină puturoasă din care, oricât ne-am zbate să ieșim nu se poate!
    Dar stați! Vinovați nu sunt doar ,,ei”! Vinovați suntem și noi, cu toții! Pentru că acceptăm prosteala pe față, pentru că ,,merge și-așa” e lozincă, pentru că plicul cu bani și diplome cumpărate țin loc de competențe! Pentru că nu ne mai revoltă nedreptatea atâta vreme cât ,,nu mi se întâmplă mie” pentru că ,,eu sunt șmecher și toți ăilalți e fraieri”!...
    Așa ceva nu se vindecă nici prin ordonanțe de urgență nici prin demiteri la nivel înalt! Așa ceva ține de conștiința fiecăruia și atâta vreme cât ne-o vom murdări cu lucruri mici, nu vom putea realiza lucruri mărețe! Pentru că frustrările, deznădejdile și dramele refulează pe acești pereți virtuali, transformându-se în emoticoane vesele sau triste...
    Probabil, că, într-un final, după multe presiuni de tot felul, se va lămuri și acest caz! Și după ce vor fi eliminate toate acele ,,amănunte incendiare” livrate de ,,surse” ale hienelor de presă, vom afla un anume tip de adevăr care să mulțumească pe toți băgătorii în seamă! Se vor declanșa acele lupte între instituții care vor dori să arunce pisica moartă a răspunderii penale în curtea celuilalt, vor urma și alte demisii, pensionări ,,pe probleme de sănătate” și procese interminabile pentru ,,acarul Păun”... Și toate astea pentru a arunca praf în ochii opiniei publice, curioase din cale-afară și dornică de ,,sânge” care să-i ostoiască pofta maladivă de spectacol macabru...
    Dar, asta nu-i va mulțumi niciodată pe părinții acelor suflete chinuite, lăsate de izbeliște de un stat nenorocit care nu poate fi acuzat de crimă împotriva propriilor cetățeni, pentru că nu există proceduri!... Ei vor rămâne cu durerea neostoită de lacrimile și blestemele mamelor care va trebui să trăiască cu o inimă ciuntită de un criminal și un stat la fel de criminal...
    • Like 0
  • OMAGIU PENTRU SIMONA HALEP
    Sunt unul dintre"" tinerii"" pensionari ai acestei tari.
    Sunt bucuros sa pot aduce un omagiu Simonei Halep, proaspata Regina de la Wimbledon!
    Desigur ca nu am sa pot concura cu Cristian Tudor Popescu , dar sunt prea fericit ca sa tac , simt ca explodez de bucurie si ca trebuie sa pot multumi acestei tinere harnice - care si-a sacrificat cea mai mare parte a tineretii - a
    muncit din greu, pentru a atinge visul si a - l transforma in realitate.
    In Romania de astazi sunt multi tineri care viseaza sa fie asi , in diverse domenii, dar putini dovedesc , prin fapte , ca visul poate deveni realitate ! Vorba ceea: multa lume, putini oameni !
    In esenta, drumul de la vis la performanta inseamna munca si suferinta, credinta neclintita si sacrificiu - pentru a asimila si pune in practica toate cunostintele necesare realizarii visului ! Nici un copil nu se poate realiza fara munca si fara credinta, fara parinti responsabili , fara o familie care sa sustina copilul si sa - l ajute sa depaseasca momentele grele din viata, sa - l indrume .
    Simona Halep este dovada vie a unui copil care a avut , acasa, conditiile necesare sa lupte cu sistemul ticalos in care am trait si in care vom mai trai mult timp de acum inainte. Ce a facut societatea romaneasca pentru familia Halep ? Raspuns : nimic ! Familia acestui copil a luptat, cum s-a priceput si cu mijloacele banesti limitate , pentru ca Simona sa invete bine la scoala, sa aiba tot ce- i trebuie pentru a - si realiza visul: tenisul de camp de mare performanta. Aceasta familie si-a educat copilul , sa fie credincioasa, cu frica de Dumnezeu, cu respect pentru parinti si pentru munca, iar mai presus de toate i-a insuflat taria de caracter , credinta ca poate realiza orice dorinta daca munceste si nu se abate de la drumul drept in viata !
    Si cand trupul ei s-a impotrivit performantei Simona a luptat impotriva propriului corp, s - a dus la medici si le-a cerut sa o ajute sa - si micsoreze sanii care o impiedicau sa aiba viteza de reactie necesara ! Si parintii ei au facut totul pentru a o ajuta in acest scop ! Tot complicatul mecanism actual al corpului Simonei a fost modelat de oameni priceputi care au antrenat- o iar Simona nu s-a dat inapoi de la munca , zi de zi, pana cand si mintea si corpul ei s-au
    sincronizat intr-o armonie perfecta . Cand Simona a reusit sa devina din ce in ce mai bine pregatita si mental si fizic, cand toate cunostintele asimilate au trecut la un alt nivel, performanta a inceput sa vina , visul a inceput sa prinda contur si nimic nu a mai contat, a capatat constiinta posibilitatii victoriei, s-a maturizat pe toate planurile . Am urmarit- o pe Simona oriunde s-a dus si m- am bucurat pentru orice victorie a ei ! M-am suparat pe toti cei care prin comentarii facute fara nici o baza, cu rea credinta, i-au negat posibilitatile si realizarile, fara sa - i cunoasca chinurile si framantarile zilnice si am jurat ca o voi apara , pentru ca este singurul sportiv care m-a emotionat pana la lacrimi , care mi-a oferit cele mai mari satisfactii , cele mai placute clipe , atat prin comportamentul ei din viata de zi cu zi cat si prin curajul de a lupta cu oricine. Pentru mine Simona Halep este cavalerul roman care lupta in turnirurile din cele mai indepartate colturi ale lumii , avand arborata pe lance ( racheta de tenis) flamura romana , luptand cu demnitate si onoare, cu vitejie, pentru gloria sa sportiva, glorie care se rasfrange si asupra tuturor romanilor adevarati care cred in munca, dreptate si adevar. Din acest motiv Simona are fani in intreaga lume, si romani si straini , pentru ca patriotismul , sinceritatea, munca, cinstea, onoarea si profesionalismul sunt valori respectate de toti oamenii adevarati !
    Ar trebui ca politicienii sa se dea de bunavoie la o parte si sa faca loc reprezentantilor de valoare ai neamului nostru si tinerilor care au facut dovada performantei in domeniile in care lucreaza , pentru ca Romania sa poata progresa. Politicienii trebuie sa se abtina sa o foloseasca pe Simona si pe alti oameni valorosi pentru a obtine capital politic ! Asadar, politicieni, jos labele de pe sportivii si oamenii tineri de valoare ai acestei tari ! Avem nevoie de tineri ca Simona pentru a schimba tot ce este rau in societatea actuala romaneasca. Avem nevoie ca pe teritoriul tarii noastre sa traiasca si sa munceasca tot mai multi tineri bine pregatiti profesional, care isi respecta parintii si batranii si care inteleg ca fara munca si sacrificiu nu se pot schimba mentalitatile . ""Dragi"" politicieni, guvernanti, daca vreti sa nu fiti injurati si linsati de romani, adoptati legile si luati masurile care trebuie pentru ca Romania sa nu mai fie furata, pentru ca interesul national sa fie prioritar si pentru ca tinerii plecati sa munceasca in tari straine sa se intoarca la familiile lor din tara iar copii ramasi in tara, fara parinti , sa nu apuce pe cai gresite, sa fie educati si crescuti de parintii lor ! Revolutiile ca si cutremurele, se repeta sunt ciclice !
    La Multi Ani Simona Halep - cetateanul de onoare al sufletelor patriotilor romani adevarati din intreaga lume.
    Cu drag, Mihaila Gigel - pensionar, 67 ani
    • Like 0
  • Nu , nu ma mai bucur !

    Mihai Stoica , Ioan Becali , Copos chiar si Borcea in puscarie ! Uraaa am sarit in sus ca un nebun acum cativa ani cand am aflat marea veste . Eram in Arabia Saudita – Safaniya . Lucrez de 16 ani pe marile lumii in petrol si gaze .

    Stiu foarte bine ce inseamna izolarea . Sa stai intr-o camera de 15 m2 , 4-6 oameni de diferite nationalitati indieni / filipinezi / pakistanezi cu dusuri si wc-uri comune nu e o fericire . Suntem cam 350 la bord – cel putin 30 de nationalitati ( spaima Europei ) diferite si se munceste in 2 schimburi de cate 12 ore zi/noapte fara week end .Turnam teava pe fundul marii care face legatura intre platforme .

    Voiam sa simta si aceste ” talente in ale smecheriei ” ce am simtit eu si familia mea in toti anii astia desi cred ca in puscarie au conditii mai bune .

    Au urmat altii : politicieni , Gigi Becali , Nicusor Constantinescu si mai nou Mazare si Dragnea . Culmea este ca dupa ce au iesit parca mai au 3 stele in plus pe umar . Deja sunt mult mai apreciati si televizati pentru trauma nedreapta evident prin care au trecut …

    Nu , nu ma mai bucur ! Mi-am dat seama ca pe termen lung tot noi pierdem .
    Romania a pierdut cel mai mult intre 1950-1955 in inchisorile si lagarele comuniste cand toata floarea acestei tari : tarani , invatatori , preoti , academicieni , militari si ziaristi au fost decimati .
    Eram student la fizica pe Colina Universitatii in Brasov in 1996 cand a iesit Emil Constantinescu presedinte ( cu 98% a castigat votul studentilor ) . Eram cu totii super bucurosi – urma sa se schimbe ceva in bine eram pe drumul cel bun si scapasem de Ion Iliescu de comunism .
    Zilele trecute dupa ceva probleme medicale ale lui Ion Iliescu , Emil Constantinescu declara ca tot timpul a avut o prietenie buna cu Ion Iliescu si s-a tinut cont de parerea lui , era invitat in consiliul de aparare al tarii pe parcursul presedentiei sale . Domnule Constantinescu nu asta am votat 98 % dintre studentii de pe Colina Universitatii din Brasov – am votat schimbarea , drumul nou .

    Pacat ca Romania nu a avut parte de un lider adevarat .
    Fish starts to smell from the head – pestele incepe sa se strice de la cap !

    A urmat Traian Basescu – marinar de-al meu . Pentru standup comedy era foarte bun a prins zece ani la romani avea “ lipici la public “ . Ce a ramas in urma – nimic concret .O mare de haos navigata de un comandant la carma unui vas in deriva .

    Am reusit dupa atatia ani de sacrificiu sa “ ma realizez “ – sunt mandru de educatia primita in scoala romaneasca si am facut fata tuturor examenelor cu colegi canadieni , englezi , scotieni si olandezi . Sunt liderul lor .

    Super bucuros arborez la propriu in curte Steagul Romaniei si ma lovesc de neincrederea cunoscutilor : esti naiv Romania e terminata .Nu mai avem ce face s-a distrus totul .

    Ba da avem ce face ! O luam de la zero caramida cu caramida incepem sa construim . Nu mai fugim cu totii din tara ca o natie de emigranti . Daca vreau sa plang la comanda ma gandesc numai la imaginea de la Otopeni cu copii , parinti si bunici asteptand pe cei dragi plecati de cele mai multe ori la cele mai de jos munci prin lume .

    Incepem cu : ” Buna ziua ” si un zambet – prima lectie a educatiei . Clasa politica actuala nu mai are credibilitate ne trebuie un val nou dar de data asta unul real fara compromisuri .
    Gata cu mentalitatea de peste a lui Mazare : facem Mamaia sa functioneze si iarna cu cluburi si cu ’’ fetele noastre ’’ . Cea mai mare tragedie o traim cu Domna prim ministru sau personaje de genul Elena Udrea. Sa degradezi imaginea femeii romane este cel mai mare rau care s-a putut face dupa comunism .

    Trebuie investit in educatie sa dam o sansa celor care vin din urma . Ne laudam cu olimpicii nostri dar daca ei raman in occident si nu se mai intorc tot pierdem .
    Hagi este un exemplu de urmat chiar daca nu unul ideal . Da ceva innapoi – a inteles ideea . Din punct de vedere civic si uman Tudor Chirila este unul dintre exemplele de urmat . Avem valori dar sunt promovate numai nonvalorile .


    All the best ,
    Mihnea Tanef
    mihnea.tanef@yahoo.com









    • Like 2


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult
sound-bars icon