E dimineață și suntem la capătul a câtorva luni bune de muncă. În cel de-al treilea an al Republicii am vrut să inovăm, să aducem viitorul acum. Pentru că, ne place sau nu, viitorul înseamnă tehnologie, inteligență artificială, algoritmi și dispozitive care vorbesc cu tine.
Aproape de noi e dorința de a inova, de a găsi canalele potrivite pe care care să ne auziți și de asta ne pregătim pentru ce urmează.
Înainte de a vă prezenta ce aducem nou astăzi, am să vă răpesc puțin timp pentru a vă spune unde suntem.
Iată, în cifre cum arată comunitatea Republica.
În plus, cei care scriu bine și argumentat în Republica au crescut ca număr.
O altă imagine ne arată cine sunteți voi, cei care citiți, iar de astăzi și ascultați, Republica.
Vă mulțumim că ne acordați încredere, vom încerca să scriem mai bine și să vorbim mai clar.
Pentru că, de astăzi, ne puteți și asculta.
Așa arată unul dintre editorialele audio. Le veți găsi marcate distinct și, pe lângă text, o să puteți să le și ascultați. Vocea poate fi un spectacol. Dacă nu mă credeți, ascultați-l azi pe Cristian Tudor Popescu.
Toți cei care intră în Republica vor putea asculta editorialele audio.
Dar asta nu e tot, vă vorbeam de inovație. De astăzi, veți putea vedea în toate paginile Republicii și un buton de microfon, unul gri.
El este calea către dialogul cu Republica AI. Suntem pe un tărâm prea puțin bătut al tehnologiei, implementăm Inteligența artificială și comunicarea vocală direct în browser. Nu a mai făcut nimeni așa ceva până acum în media.
Pe scurt, poți vorbi cu pagina de internet, vă va răspunde înapoi sub formă de text, dar și cu voce. Puteți să căutați articole în Republica, să cereți diverse informații despre contributori și continuăm să o învățăm lucruri noi.
Imaginați-vă că sunteți în mașină, nu e mai simplu să apeși pe un buton și să ceri un editorial audio?
În acest moment, pentru a avea acces la microfon trebuie să îl cereți. Suntem într-o variantă în care testăm tehnologia și îi aducem constant îmbunătățiri. Aici puteți cere acces.
Așteptăm părerea voastră.
Sunt lucruri pe care nu le puteam face fără cei de la Google Digital News Innovation Fund, după cum vă anunțam aici. Ce vedeți azi în Republica este materializarea a ceea ce am gândit acum ceva vreme și a primit susținerea financiară a celor de la Google.
Le mulțumim și celor de la DEDEMAN, o companie românească ce susține inovația în tehnologie și care ne este alături în această construcție.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
aduc cadouri de Craciun
Ne-am obisnuit ca la fiecare schimbare de guvern cadrul fiscal sa fie modificat pe ici pe colo in partile mai mult sau mai putin esentiale.
Este o practica nesanatoasa care vine in contradictie flagranta cu prevederile codului fiscal conform carora codul fiscal se modifica si se completeaza prin lege, care trebuie sa intre in vigoare in termen de minimum sase luni de la data publicarii in Monitorul Oficial.
Fiind insa o cutuma romaneasca adanc inradacinata este greu de renuntat la ea. Ca atare, iacata si pe final de an 2021 avem de a face cu un hocus pocus fiscal precipitat si pompieristic.
De ce hocus pocus pompieristic? In primul rand datorita freneziei cu care au fost introduse respectiv eliminate reglementari in versiunile intermediare, iar in al doilea rand datorita rapiditatii cu care s-a lucrat.
In acest sens sugestiva este declaratia ministrului finantelor care a precizat public faptul ca este extrem de obosit pentru ca a lucrat “pana la patru dimineata” la draftul modificarilor fiscale pentru a pune apoi acest material in dezbatere publica pe site-ul institutiei pentru doar cateva ore (NB: reamintim faptul ca perioada minima de dezbatere publica este de 30 de zile).
In scurta perioada cat draftul actului normativ a fost pus in dezbatere publica s-a reusit performanta rarisima de a elimina din continutul sau cea mai controversata prevedere si anume cea legata de reducerea pragului maxim de eligibilitate a microintreprinderilor de la 1 milion de euro la 500 mii euro.
Nu discutam daca eliminarea prevederii respective este o masura buna sau rea ci remarcam doar faptul ca, intr-un context favorabil, se poate renunta la masuri intempestive si se poate mentine un cadru legal predictibil. Dincolo de aceasta decizie “salvatoare” de ultim moment, noi am milita mai degraba pentru respectarea cadrului legal, a predictibilitatii prevederilor fiscale si principiilor fiscalitatii in mod consistent si continuu.
Trecand de contextul “facerii” acestei ordonante de urgenta, daca ne uitam la ansamblul actului normativ adoptat intr-adevar “de urgenta” (intr-o zi nelucratoare - sambata !!!) putem constata ca aceasta este un fel de carte de capatai a guvernarii deoarece contine modificarea unui numar record de acte normative (peste 10) de unde si numele de ordonanta trenulet.
Ordonanta contine reglementari foarte diverse incepand cu prorogari de termene, inghetarea salariilor anumitor categorii de bugetari, a rentei viagere pentru sportivi sau mentinerea indemnizatiei de hrana si a anumitor sporuri si continuand cu reglementarea regimului de TVA 5% pentru anumite locuinte sau pentru energia termica pe perioada iernii, reglementarea regimul salariului minim pe economie, care urmeaza a putea fi acordat pentru o perioada maxima de 24 de luni, reglementarea platii esalonate a drepturilor salariale castigate in instanta pe o perioada de 5 ani conform unui anumit grafic de plata, marirea plafonului cadourilor oferite angajatilor cu anumite ocazii de la 150 de lei la 300 de lei si interzicerea acordarii de bonuri cadou tertilor, reintroducerea si modificarea regimului voucherelor de vacanta, extins si pentru entitati private.
In mod surprinzator, ordonanta introduce obligativitatea platii de contributie la asigurarile sociale de sanatate pentru pensionarii ale caror pensii depasesc 4.000 lei/luna pentru suma care depaseste acest prag.
In zona restrictiva sunt introduse masuri care vizeaza intarirea disciplinei fiscale, in sensul in care se reincrimineaza faptele de incasare si neplata, ori, dupa caz, de neretinere sau neincasare, in cel mult 60 de zile de la termenul de scadenta prevazut de lege, a impozitelor si/sau contributiilor cu retinere la sursa si respectiv introducerea e-facturarii pentru produsele cu risc fiscal ridicat si a sistemului e-Transport pentru monitorizarea transportului de bunuri.
Dintre aceste numeroase modificari, multe dintre ele cadouri (asa cum mentionam in titlu) sunt cateva care ar putea fi considerate semnificative. De exemplu: cota redusa de TVA pentru locuinte si pentru energia termica, reglementarea regimului salariului minim, suspendarea aplicarii pensile speciale ale primarilor pana la 1 ianuaurie 2023, introducerea e-facturarii pentru produsele sensibile fiscal si a programului e-transport. Din punct de vedere strict fiscal noua ne-au atras atentia doua masuri si anume: (a) cota redusa de TVA pentru anumite locuinte si (b) limitatea posibilitatii de a acorda salariul minim pe economie pentru o perioada de maxim 24 de luni.
(a) Cu privire la cota redusa de TVA (5%) pentru anumite locuinte:
Persoanele fizice vor putea achizitiona in continuare locuinte cu valoarea de maxim 450.000 lei, fara TVA cu cota redusă de TVA de 5%.
Elementul de noutate consta in faptul ca, pe langa acest tip de imobile, persoanele fizice pot achizitiona cu cota redusa de 5% o singura locuinta a carei valoare este in intervalul 450.001 - 700.000 lei.
Pentru a asigura un control mai bun al procesului se introduce un Registru in care se inscriu locuintele care beneficiaza de cota redusa de TVA, urmand ca in baza acestuia, sa fie verificata indeplinirea conditiilor de aplicare a cotei de 5%.
Acest regim fiscal este menit a stimula piata constructiilor, piata care aparent este negativ afectata de evolutiile pietei din ultima vreme.
(b) Cu privire la salariul minim pe economie:
S-a decis modificarea codului muncii in sensul in care salariul de baza minim brut pe tar ava putea fi aplicat pentru o perioada de maxim 24 de luni din momentul incheierii contractului individual de munca.
Daca o persoana are deja incheiat un contract individual de munca, conform acestei ordonante nu mai poate fi incadrat cu salariul minim pe economie, salariul acestui trebuind sa fie superior celui minim.
Ordonanta nu este foarte explicita cu privire la indeplinirea conditiei de 24 de luni lucrate la acelasi angajator sau la angajatori diferiti. In opinia noastra abordarea ar trebui sa fie una prudenta luand in calcul interpretarea cea mai cuprinzatoare referitoarea la angajarea anterioara la orice loc de munca pentru maim ult de 24 de luni.
Masura este adoptata cu scopul declarat de a combate “piata gri” a fortei de munca, fenomen care a luat amploare datorita sarcinii fiscale ridicate a costului muncii.
Cu siguranta si compensarea energiei termice este una dintre masurile de larg interes si cu impact major asupra populatiei, insa nu am considerat util sa abordam aceasta tematica deoarece pe de o parte nu are un impact fiscal direct, iar pe de alta parte reglementarile impacteaza cu precadere procedurile de lucru ale furnizorilor de energie termica, nu persoanele fizice beneficiare.
Sintetizand, in acest ghiveci legislativ, putem remarca in primul rand faptul ca, in linii mari, regimul fiscal aferent anului 2022 va ramane similar cu cel aferent anului 2021. S-a rezistat tentatiei de a modifica cote de impozit si de a introduce taxe si impozite noi. Apoi se poate remarca faptul ca ponderea masurilor relativ pozitive, care sa stimuleze forta de munca si mediul de afaceri depaseste ponderea masurilor restrictive, de constrangere sau care sa impuna contributii sociale noi.
Astfel, daca s-ar fi respectat si dispozitiile legale referitoare la ritmul normal si firesc de transparenta decizionala si adoptare, cu consultarea partilor implicate, ar fi putut fi un act in afara unei critici acute. Asa insa ramane doar un act legislativ cu multe plusuri insa si cu carente procedurale masive.
Ce-ar fi daca s-ar decreta o zi a tacerii in Romania? O zi in care sa nu se vorbeasca, sa nu se scrie , sa nu se "prezinte" problemele, O zi in care sa nu se dezbata lipsa "alternativei viabile". In schimb, o zi in care fiecare, in tacere, sa incerce sa faca ceva - concret - mai bine. In domeniul in care lucreaza, acasa, in timpul liber, etc. O zi in care "expertii" in arta aratarii du degetul sa-si inlocuiasca tzatzaitul ingrijorat la o ceasca de cafea cu niste fapte concrete. O zi in care sa hotaram impreuna sa fim mai buni in ceea ce facem dar nu numai. Sa fim mai buni si unii cu altii. O zi in care sa ne ajutam si - in tacere - sa aratam ca ne pasa. O zi cand incercam sa realizam ca in viata faptele - ceea ce facem concret - ne definesc personalitatea. Si nu vorbele, sfaturile, citatele. O zi in care sa avem "Daca nu eu, cine? Daca nu acum, cand?" ca deviza.
Sa profitam de aceasta zi a tacerii si sa ne intrebam - atat la nivel personal cat si la nivel national: unde suntem? unde vrem sa ajungem - pe termen scrut, lung.
Dupa care sa trecem la fapte. Incepand de azi.
Cu multumiri,
Alin Gogan
Stockholm, Suedia
Blockchain și despre grupul genial de la Sibiu, care fac minuni. Toată stima pentru iubiții mei eroi!
In zilele acestea, daca nu te numeri printre cei cativa "fericiti" care au reusit sa profite financiar si politic de acesta criza medicala si economica atunci este destul de probabil ca nu mai esti la fel de optimist cand te gandesti la viitor, cum obisnuiai sa fii. Aici ma situez si eu. Nu as putea spune ca sunt deprimat, dar aceasta criza m-a invatat sa ma uit mai atent la lumea din jurul meu si sa stau sa judec mai adanc lucrurile. Prin acest exercitiu am descoperit si cateva idei optimiste despr viitor pe care as vrea sa le expun in continuare:
1. Din perspectiva istorica: fiecare criza profunda in societate a dus mai apoi la schimbari in bine. Spre exemplu, fara ravagiile facute de ciuma bubonica, de pojar, de tuberculoza si altele, nu s-ar fi dezvoltat asa repede cercetarea medicala si infrastructura tratarii bolnavilor. Un alt exemplu de criza profunda in societate, dar de alta natura, a fost revolutia industriala. Chiar daca acum o vedem ca pe un lucru extraordinar, generator de progres si necesar, la vremea aceea era departe de a fi perceputa astfel de oameni. Inceputa la sfârșitul secolului al XVIII-lea și în primele decenii ale secolului al XIX-lea in Anglia, revolutia industriala a avut efecte devastatoare in randul paturilor cu venituri mici si chiar medii in societatea engleza si apoi peste tot in lume. Se schimbau peste noaspte lucruri care erau la fel de sute de ani. Munca de jos, grea si repetitiva a omului era inlocuita treptat de masini. S-au produs adevarate drame, mii de oameni murind efectiv de foame, au fost revolte (cea a tesatorilor, de exemplu, care au spart cu topoarele si au dat foc primelor razboiaie automate de tesut) dar progresul nu a putut fi oprit. S-au schimbat modurile de raportare sociala intre indivizi si intre indivizi si stat, s-au nascut noi sisteme politice care dainuie si azi si, in general s-a imbunatatit substantial calitatea vietii pentru oamenii de rand. Din nefericire, aceste procese dureaza mult si au multe victime, dar rezultatul este bun, in final.
2. Din perspectiva individului. Chiar daca a devenit un clieseu, nu inseamna ca nu este adevarat: orice criza are si oportunitati neintalnite sau mai greu accesibile in conditii normale. Trebuie sa fim atenti si pregatiti pentru a le identifica. In aceste momente, cred eu, ca-si spune cuvantul bagajul de cunostinte pe care l-am acumulat, caracterul, tenacitatea si talentul pe care-l avem in diferite domenii. Si putin noroc. Daca stam deprimati si ne gandim cu groaza la ce o sa vina sigur vom rata toate oportunitatile, multe sau putine. In ceea ce ma priveste, eu nu am fost nevoit sa ma "reinventez" dar a trebuit sa stau mult sa ma gandesc cum sa rezolv multe situatii inedite si cum sa identific noi oportunitati aparute in activitatea mea profesionala. In cazul meu, teoria a fost usoara, practica a fost cu sudoare si nopti cu somn putin. Cred ca un rol important il are gandirea pozitiva si tenacitatea. Un mare bonus ar fi ca, la sfarsitul acestei perioade dificile, esti un individ mai capabil decat ai fost cu ceva vreme in urma, vorba aceea: ce nu te omoara te face mai puternic.
3. Din perspectiva securitatii financiare viitoare, desi acum lucrurile nu arata roz, eu cred ca pe termen scurt si mediu (1-3 ani) lucrurile se vor imbunatati, in special pentru cei care sunt dispusi sa-si creasca nivelul de educatie. Chiar daca ceea ce am spus acum pare aiurea pt cineva care tocmai si-a pierdut slujba si nu are perspectiva imediata a unui loc de munca, tot este adevarat si as vrea sa va arat de ce.
In primul rand exista sectoare economice care acum iau avant. Sa ne uitam de pilda la energiile regenerabile, unde peste tot in Europa se creaza noi capacitati de productie si stocare. Acest sector are mare nevoie de forta de munca calificata. Un alt sector cu deficit de personal este cel al telecomunicatiilor deoarece odata cu explozia traficului online trebuie instalate si mentinute noi retele de transmisie si imbunatatite cele noi.
Sa nu uitam si de industria auto, care chiar daca este lovita de criza, isi face planuri optimiste privind masinile electrice in contextul bonusurilor eco acordate de diferite state. De altfel, masinile electrice au o crestere constanta a vanzarilor si in 2019 si in 2020.
Lucrarile publice de infrastrucura este un domeniu promovat de guvernele responsabile si care ajuta foarte mult la atenuarea efectelor economice negative ale unei crize.
Nu in ultimul rand, prezenta in mediul online. Odata cu accentuarea acestei nevoi se vor crea o multime de job-uri care asigura suportul acestor activitati.
Deci oportunitati sunt, poate unele nu imediat, dar este important ca noi, ca indivizi sa fim pregatiti sa le putem identifica si accesa.
Lumea nu va mai fi cum a fost si daca nu intelegem asta nu ne vom descurca nici maine nici peste 10 ani.
Studentă la Facultatea de Jurnalism, mă găseam printre miile de copii veniți din provincie în București pentru un viitor mai frumos. Era anul 2012 și mă simțeam fericită. Nici nu aveam idee cum mi se va schimba viața pe care mi-o dorisem atât de mult.
Mă trezeam dimineața și mă duceam la școală, ca după ce se terminau cursurile să mă întâlnesc cu prietenul meu, pentru care mă și mutasem la București. Nu mă înțelegeți greșit, iubeam Bucureștiul și tot ce promitea el pe atunci, însă elevii din zona mea natală alegeau să plece la facultate la Timișoara. Era mai aproape de casă, iar viața puțin mai ieftină. Nu aveam bani, părinții mei au făcut tot ce au putut să îmi îndeplinească încă un vis, de parcă nu se chinuiseră destul. Dar era să fie de ajuns îmi spuneam.
E prima dată când vor citi asta, așa cum e prima dată când o voi spune cu voce tare. Îmi pare rău mami, îmi pare rău tati, viața mai are pentru noi si planuri pentru care nu avem cum să ne pregătim.
Depresia mea a început tot în același an.
Mie nu mi se putea întâmpla asta. Plecam de la cămin după o zi încărcată și mă duceam să îl vizitez pe el. El la cămin în Tei, eu la Cămin în Crângași, acolo unde se terminau căminele din Regie. 6 seara si lumină nu prea. Afară noiembrie, iar eu înfofolită și cu laptopul pentru teme în spate, pentru ca urma să îmi petrec weekendul in Tei. Străzile goale si miros de iarnă. Pentru mine venea deja Crăciunul și abia așteptam să vad pentru prima dată luminile din București. Deocamdată doar niște lumini din spate reușeam sa disting cu vederea periferică. O ușă de mașină trântită brusc și câțiva pași grăbiți in spatele meu. Un cuțit si „intră în mașină”. Am executat comanda la foc automat. Nu mai țin minte ce am simțit. Pentru câteva secunde creierul meu a încercat sa găsească o metoda de scăpare. Nu mi-a luat mult să accept că nu am una. Țin minte mirosuri, cuvinte, detalii, nu țin minte teamă sau stare de confuzie. Ele au urmat ulterior. Știam exact ce trebuie să fac. Trebuia să ajung acasă. Ce urmează e doar un moment din viața mea lungă mi-am spus.
Erau trei. Cel care stătea deja pe bancheta din spate a luat de la coleg ceea ce s-a dovedit a fi o foarfeca și nu un cuțit si a început să mă tundă. Vorbe urâte, amenințări, țipete. Nu și din gura mea. Eu înghețasem și nu mai simțeam nimic. Cel de la volan filma. M-am uitat o clipă către camera si i-am văzut fața, apoi am întors capul către scaun. De aici îmi mai amintesc doar câteva detalii. Dureri insuportabile, simțeam cum îmi rup încheieturile de la mâini - si mult dispreț. M-am trezit când au început să îmi lovească capul de ușa mașinii. Am simțit miros de sânge si de alcool. M-au bătut și violat amândoi. Totul a durat vreo 10 minute cred. În tot timpul ăsta mașina fusese în mișcare. Detaliile vor rămâne cu mine și la terapeutul meu care s-a luptat luni de zile ca eu sa pot spune cuvântul viol.
„A fost vina mea, nu am luptat, nu am scos un sunet”
M-au aruncat apoi din mașină, cu hainele rupte, mi-au aruncat si rucsacul cu laptop si toata demnitatea odată cu lucrurile mele. Scârțâit de roți și eu singura din nou pe o stradă pe care nu o mai recunoșteam. Am reușit să chem un taxi și să îmi sun prietenul să coboare să mă ia din fața căminului în care stătea. Tunsă, învinețită, m-a întrebat dacă mergem la poliție, iar eu am spus nu. M-a ajutat să mă schimb, m-a pus în pat, dar abia a doua zi a aflat tot ce se întâmplase. Reușisem ce mi-am propus. Să ajung acasă.
A doua zi eram la școala, repetându-mi cuvintele bolduite mai sus. Nu aveam cui sa spun sau ce să mai fac. În primul rând era important să nu afle părinții mei ce mi s-a întâmplat pentru ca i-ar fi distrus.
Luni de zile au trecut până am început să mă simt vulnerabila și acum fără un drum în viață. Coșmaruri, panica, depresie, terapie, tratamente psihiatrice. Șoc postraumatic, episod depresiv major si multe pastile.
Flashback-urile erau cele mai urâte simptome.
Cu terapie mi-a luat câțiva ani să scap de atacurile de panică.
Câțiva ani mai târziu.
Ajung – după un tratament hormonal – cu puls 180 la Spitalul Universitar de Urgență, la cardiologie. Mi-au spus că am intrat în fibrilații, așa că am nevoie de un test ca sa fim siguri că nu am niciun cheag de sânge aruncat aiurea de inima-mi care bătea ca după un maraton. După ce m-au stabilizat cu betablocante, iar testul a ieșit negativ, m-au trimis acasă. Acolo am început sa mă simt rău din nou. Dureri in piept, voma, tahicardie. Ajung înapoi la același medic. De data asta era nevoie de perfuzii și și mai multe betablocante și calmante. Până să mă ducă la etaj eram mai mult adormită. Trebuia să mi se facă un eco doppler venos. Cumva am ajuns dezbracată și singură cu cardiologul meu. După vreo ora am început să mă cam trezesc. Mâinile lui umblau pe corpul meu nestingherite de jurământul depus. Am început să îi spun că mă simt mai bine și că aș vrea să plec. Mi-am dat seama ca deja stăteam la el în poală, iar mâinile lui erau în locuri în care lași doar un ginecolog să te atingă. Am început să mă zbat, iar el a văzut că sunt deja complet trează. S-a spălat pe mâini vreo 10 minute.
Boala nu mi-a mai dat niciun moment de respiro de atunci.
Între timp m-am căsătorit cu același bărbat pe care îl iubeam de la 14 ani, însă după doi ani am rămas și fără el. După divorț am ajuns din nou în orașul natal, la părinți. După vreun an m-am reîndrăgostit. Traumele mele semănau mult cu traumele lui. Eu borderline, el bipolar.
După o tentativă de suicid am ajuns în comă. Atunci părinții mei au început să se întrebe de-a binelea ce mi se întâmplă.
Urmează să mai fac o nouă greșeală. După ce mă văzusem cu un bărbat la o cafea, mi s-a părut interesant și un om extraordinar de bun. În câteva luni îi scriu să ne vedem într-o seară, iar el mă cheamă la el acasă, să fumăm o țigară. Zis și făcut. Intru pe ușă, apuc sa spun un bună întrerupt. „Pentru asta ai venit, nu-i așa?” – rochia ridicată, eu fără cuvinte, el deja... well... știți voi. „Ce s-a întâmplat, are tati penisul prea mare?” Printre lacrimi plânse fără sunet, îl rog să nu mai spună „tati”. S-a oprit, eu am plecat, am încercat să îi mai scriu, de data asta să îl ademenesc cu sex, doar doar reușesc să înțeleg ce se întâmplase și să-l înregistrez recunoscând ce a făcut. Îi spun pe această cale că se putea termina rău pentru el.
Sun apoi pe cineva să cer un sfat. Mi se spune: e un om cu reputație bună, tu te-ai dus la el acasă. Nu te-ar crede nimeni și nu te cred nici eu. Te-ai dus acolo știind ce urmează. Tu ai vrut-o. Apoi block pe Facebook.
Haideți să mai facem o mică paranteză ca să vă povestesc si despre confidențialitatea doctor-pacient.
Ajunsă la Obregia, după 7 ani în care am ținut totul secret în terapie – ședințe săptămânale de câte trei ori pe săptămână – totul se năruie. Părinții mei află de la un anumit doctor tot istoricul meu.
Noul meu logodnic mă ajuta cu coșmarurile, ba chiar m-a prins in libera cădere de la etajul 10 după un flashback oribil. A clacat și el, iar între timp, cât el își ia viza, am rămas din nou singură. Acum e la fel de bolnav ca mine și pare ca visul ăsta teribil nu mai are un sfârșit.
Mai mult de atât nu mai am putere să scriu, iar numele celor pe care ii cunosc din toată povestea vor rămâne confidențiale, pentru ca un om micuț nu se poate lupta cu „ți-ai căutat-o” toată viața.
Săptămâna viitoare mă mut și încep o noua viață. Am ales Barcelona, pentru că este orașul meu preferat din Europa si mi-am găsit un job care cred că îmi va plăcea. Sper să îl găsesc pe Dumnezeu între timp. Cu el vreau să am o conversație. Doar el mai poate să mă înțeleagă.
P.S. Iubiți-vă viața si iertați greșelile altora așa cum vă doriți să vă fie iertate ale voastre. Uneori e tot ce putem face. Privirea înainte si capul sus. Doar iubirea mai vindecă.
Si la noi apar abia acum semne ca cetatenii inteleg ce inseamna democratia, ca au si drepturi nu numai obligatii, ca institutiile statului sunt platite din banii lor si trebuie sa-i serveasca pe cei care ii platesc prin taxe si impozite. Acest lucru ar trebui sa fie valabil si pentru cei care conduc institutiile statului, salariile si beneficiile lor provenind din bugetul de stat alimentat de noi. Cand mai aud cate un politruc sau angajat la stat ca si el plateste taxe, ma apuca ameteala si-mi pierd vremea incercand sa-i explic ca venitul lui brut provine integral din bugetul alimentat de noi, cei care nu primim nimic de la stat (doar cate un ciomag pe spinare cand gresim si iesim sa cerem ceva in strada) prin impozite si taxe. Deci marele oracol Brucan a gresit (sau ni s-a transmis noua gresit) cand a afirmat ca avem nevoie de 20 de ani ca sa ne revenim! O fi fost o manipulare ca oricare alta.
Demonstratiile sunt aceleasi si demonstrantii la fel, o scurta scanteie care din pacate ramane fara finalitate si care poate fi comemorata in fiecare an. Sper ca alegeriile sa schimbe ceva.
Problema autoritatilor e insa grava si nu poate fi schimbata prin demonstratii, ci prin vot.
Sa ma explic:
1. sper sa va amintiti de demonstratia exceptionala din februarie 2017, cand toti strigau “jos mainile de pe justitie” sau “vrem o justitie independenta” si toata lumea civilizata era cu ochii pe trezirea din adormire a Romaniei. Si acum lozincile din acest punct de vedere sunt cam aceleasi. Din pacate marea masa nu stie ca justitia este independenta pana la IRESPONSABILITATE! Coruptia din magistratura (ma refer si la judecatori, dar si la procurori) nu este rezultatul constrangerii magistratilor prin legi, ci este data de privilegiile care li s-au acordat si de faptul ca ajung pe scaunele respective prin numire, fara concursuri: salarii uriase, pensii la exceptie la fel de uriase, pensionari anticipate la 45 ani prin legi speciale pe motiv de oboseala – DAR NIMENI NU VERIFICA ACTIVITATEA UNUI MAGISTRAT!. Dupa pensionare intra in avocatura si devin avoati cotati excelent pentru ca au relatii si pot influenta fostii colegi magistrati (o patesc acum la Judecatoria Cluj Napoca). Ei lucreaza de fapt o singura zi pe saptamana (poate cateodata doua zile) cand au sedinta publica si cand inainte de a incepe un dosar il frunzaresc sa vada cam care a fost ultima incheiere, iar in rest nu-i prinzi prin tribunale nici daca dai cu tunul! Acesta este motivul pentru care o sentinta nu se redacteaza conform Codului de Procedura Civila in 30 zile de la pronuntare, ci cand isi aduc ei aminte, de multe ori dupa 4-6 luni sau chiar mai mult. Daca ar respecta ei legile, ar cunoaste principiul celeritatii si dreptul la un proces echitabil intr-un interval rezonabil, atunci nu ar mai avea atatea dosare si nu s-ar mai justifica pensionarea anticipata. Daca faci presiuni mai ai ceva sanse sa vezi sentinta ceva mai repejor. Tot ei sunt protejati prin Legea 303/2004, Art.96, alin.1 si alin.6 (data pe ultima suta de metri a premierului Nastase, jurist ca si ei). In baza acestui articol MAGISTRATII NU RASPUND PENTRU FAPTELE LOR, NU POT FI TRASI LA RASPUNDERE PENTRU NICI O EROARE/TERGIVERSARE, RESPONSBIL ESTE STATUL PRIN MINISTERUL DE FINANTE! Conform alin.3 din acelasi articol statul are dreptul sa-si recupereze pagubele suportate, dar nu o mai poate face pentru ca fapta magistratilor la momentul respectiv este deja prescrisa! Stim cu totii cat dureaza un proces la CEDO, ca in tara probabil nu ai nici o sansa (ei gresesc, iar colegii lor ar trebui sa-i judece!, iar proverbul “corb la corb nu-si scoate ochii” functioneaza!). Tribunalul Bucuresti a depus recent la Curtea de Justitie Europeana – CJEU sesizarea C-397/19 pentru clarificarea si eventual anularea alin.3 din Art. 96 al Legii 303/2004. Probabil ca le-a fost frica de o eventuala sanctionare a lor de catre prietenul lor, STATUL! Am hotarat si eu in acest an sa incerc marea cu degetul si am pornit un proces de despagubiri impotriva unui complet de judecata de la Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a civila, iar in acest proces am depus o cerere catre Curtea Constitutionala (o grupare tot de relicve aservite politic prin sistemul de numire) pentru neconstitutionalitatea Art.96, alin 1. si 6. din Legea 303/2004. In fond nu pierd nimic, pot doar sa sper ca judecatorii Curtii Constitutionale, minunatii bizoni politici, vor intelege ca si noi ne cunoastem drepturile si ca dorim sa schimbam ceva, ca ne-am saturat de sistemul corupt din tara noastra. M-am adresat si presedintelului Iohannis, desi stiam ca presedintele nu mai poate sesiza bizonii de la CCR pentru nelegalitatea unor articole dintr-o lege promulgata, dar se putea adresa avocatului poporului si speram ca solicitarea lui sa aiba alta greutate la numitul avocat. Conform confirmarii primite de la cabinetul presedintelului, se pare ca asa s-a si intamplat. M-am adresat si eu avocatului poporului, dar, asa cum m-am asteptat, mi s-a explicat pe multe pagini inutile ca articolele invocate de mine nu incalca nici un drept constitutional! Ce poate sa spuna un avocat numit de presedintii celor doua camere ale parlamentului, doi politruci, care stiu foarte bine ca mai au doar un an de stat pe scaunele respective? Ce ar trebui oare sa facem ca politrucii nostri sa inteleaga ca avocatul poporului NU POATE FI NUMIT, ci TREBUIE ALES DE POPOR PRIN ALEGERI LIBERE ODATA CU ALEGERILE PREZIDENTIALE?
Nu vreau sa mai povestesc si despre experienta CSM, alta institutie de sacali, experienta jalnica, care nu au avut nici macar curajul sa semneze “perlele” redactate de ei. Ce sa te astepti de la un judecator cu doctorat plagiat ca Netejoru sau un altul cu facultati dubioase absolvite ca Dantes. Nu mi-a placut niciodata ideea de a merge cu jalba in protap la Inalta Poarta Europeana, dar alta sansa nu am. Voi traduce tot si voi trimite tot atat la CJEU, cat si comisiilor LIBE, Greco si comisiei de la Venetia asa consultativa cum o considera bizonii nostri din CCR, presedintelui Parlamentului European si presedintelui Consiliului European. Nu stiu daca ajuta, dar mai am ceva sperante. La acest punct ar fi si mai multe de povestit, dar ramane pe alta data;
2. Politia si jandarmeria sunt, dupa parerea mea, ciuruite de mafioti. Probabil si serviciile secrete sunt la fel, astfel incat biata Romanie o violeaza toti cum vor! Sa ne gandim la cazul Caracal. Prostul de Gheorghe Dinca a facut greseala sa o rapeasca pe biata Alexandra Maceseanu, nepoata unui politician, ca sa aflam de biata Luiza, rapita din aprilie, de care nu se stie nici acum nimic! DIICOT a intervenit ca sa faca lumina in acest caz sau ca sa-l musamalizeze elegant pentru ca se stie la nivel inalt de traficul de persoane? De la RFI am aflat cu stupoare cat de “rentabil” este traficul de persoane (profit de 5 milioane EUR/zi!), Romania fiiind una din principalele tari furnizoare ale acestui produs. Pentru mine este cutremurator, pentru mafioti este o bucurie si o nenorocire cand mai face cate un prostanac ca Gheorghe Dinca greseli ca cea cu biata Alexandra. Ma intreb si eu de ce a fost atat de revoltat politicianul Cumpanasu de tipa in gura mare “trebuie sa cada capete”? As dori sa fiu foarte bine inteleasa: am o imensa compasiune pentru cele doua tinere, Luiza si Alexandra, pentru calvarul prin care au trecut sau poate mai trec inca! N-as vrea pentru nimic in lume sa fiu in locul parintilor lor!
Din pacate nu mai am nici un respect nici pentru politie, nici pentru parchet. Unii sunt simpli militieni (cred ca si aia aveau mai multe cunostinte juridice si mai mult caracter), iar ceilalti doar simpli parchetari. Nu-i pot numi procurori.
Am depus in 30.05.2017 o plangere la Parchetul de pe langa Judecatoria Sector 3 impotriva primarului sector 3 (“zglobiul copil minune” al PSD), a secretarului primariei, a arhitectului sef (promovat la capitala, in fond dupa ce a nenorocit un sector de ce nu ar nenoroci o capitala intreaga, ca doar are experienta), iar cand au vazut ca nu ma las intimidata, au plimbat dosarul pe la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, pe la DNA, iar acum probabil il plimba dintr-un sertar in altul. Parchetarii sustin ca au transmis militienilor de la cercetari penale instructiuni pentru efectuarea de cercetari, iar militienii sustin ca nu au primit nici o indrumare, cercetarea urmand sa se faca la indrumarea parchetarilor. Ultimul parchetar mi-a trimis o ridicola si prima scrisoare prin care mi-a comunicat ca militeanul care s-a ocupat de caz a cerut sa fie schimbat pentru ca “L-AM INTIMIDAT!” Auzi cine e pus sa ne apere! Bietul parchetar n-a aflat insa ca prietenul nostru goagal ne da toate informatiile pe care le dorim si ca pot eu descoperii ca militeanul a fost promovat in functie la terminarea stagiului (deci ar trebui sa o lase mai moale cu intimidarile). La fel fusese promovat si parchetarul, care in presa locala, de unde s-a mutat la Bucuresti, era numit “procurorul NUP”. Din motive de sanatate n-am mai putut sa stau in ceafa lor, dar dupa concediu (acum nu gasesti pe nimeni nici la cercetari penale politie sector 3, nici la parchet), incep din nou lupta cu ei. Poate pana atunci ajunge sesizarea mea si la Curtea Constitutionala si am castig de cauza. Visez frumos, nu-i asa? Sansele sunt minime avand in vedere ca mai am o cerere depusa la CCR prin Judecatoria Cluj, iar CCR sustine ca NU O GASESTE!
Imi cer scuze de la bun inceput fata de exceptiile din magistratura si politie care poate exista. Eu insa nu am avut norocul sa le intalnesc.
Sunt in general o optimista, dar am inceput sa-mi pierd optimismul si sa ma gandesc cu groaza daca in biata asta tara se mai poate face ceva. Probabil ca eu nu voi mai apuca sa vad lumina si cat de cat dreptate/ordine si la noi. Tara frumoasa, pacat ca-i populata!
Roxana Rizescu
Si la noi apar abia acum semne ca cetatenii inteleg ce inseamna democratia, ca au si drepturi nu numai obligatii, ca institutiile statului sunt platite din banii lor si trebuie sa-i serveasca pe cei care ii platesc prin taxe si impozite. Acest lucru ar trebui sa fie valabil si pentru cei care conduc institutiile statului, salariile si beneficiile lor provenind din bugetul de stat alimentat de noi. Cand mai aud cate un politruc sau angajat la stat ca si el plateste taxe, ma apuca ameteala si-mi pierd vremea incercand sa-i explic ca venitul lui brut provine integral din bugetul alimentat de noi, cei care nu primim nimic de la stat (doar cate un ciomag pe spinare cand gresim si iesim sa cerem ceva in strada) prin impozite si taxe. Deci marele oracol Brucan a gresit (sau ni s-a transmis noua gresit) cand a afirmat ca avem nevoie de 20 de ani ca sa ne revenim! O fi fost o manipulare ca oricare alta.
Demonstratiile sunt aceleasi si demonstrantii la fel, o scurta scanteie care din pacate ramane fara finalitate si care poate fi comemorata in fiecare an. Sper ca alegeriile sa schimbe ceva.
Problema autoritatilor e insa grava si nu poate fi schimbata prin demonstratii, ci prin vot.
Sa ma explic:
1. sper sa va amintiti de demonstratia exceptionala din februarie 2017, cand toti strigau “jos mainile de pe justitie” sau “vrem o justitie independenta” si toata lumea civilizata era cu ochii pe trezirea din adormire a Romaniei. Si acum lozincile din acest punct de vedere sunt cam aceleasi. Din pacate marea masa nu stie ca justitia este independenta pana la IRESPONSABILITATE! Coruptia din magistratura (ma refer si la judecatori, dar si la procurori) nu este rezultatul constrangerii magistratilor prin legi, ci este data de privilegiile care li s-au acordat si de faptul ca ajung pe scaunele respective prin numire, fara concursuri: salarii uriase, pensii la exceptie la fel de uriase, pensionari anticipate la 45 ani prin legi speciale pe motiv de oboseala – DAR NIMENI NU VERIFICA ACTIVITATEA UNUI MAGISTRAT!. Dupa pensionare intra in avocatura si devin avoati cotati excelent pentru ca au relatii si pot influenta fostii colegi magistrati (o patesc acum la Judecatoria Cluj Napoca). Ei lucreaza de fapt o singura zi pe saptamana (poate cateodata doua zile) cand au sedinta publica si cand inainte de a incepe un dosar il frunzaresc sa vada cam care a fost ultima incheiere, iar in rest nu-i prinzi prin tribunale nici daca dai cu tunul! Acesta este motivul pentru care o sentinta nu se redacteaza conform Codului de Procedura Civila in 30 zile de la pronuntare, ci cand isi aduc ei aminte, de multe ori dupa 4-6 luni sau chiar mai mult. Daca ar respecta ei legile, ar cunoaste principiul celeritatii si dreptul la un proces echitabil intr-un interval rezonabil, atunci nu ar mai avea atatea dosare si nu s-ar mai justifica pensionarea anticipata. Daca faci presiuni mai ai ceva sanse sa vezi sentinta ceva mai repejor. Tot ei sunt protejati prin Legea 303/2004, Art.96, alin.1 si alin.6 (data pe ultima suta de metri a premierului Nastase, jurist ca si ei). In baza acestui articol MAGISTRATII NU RASPUND PENTRU FAPTELE LOR, NU POT FI TRASI LA RASPUNDERE PENTRU NICI O EROARE/TERGIVERSARE, RESPONSBIL ESTE STATUL PRIN MINISTERUL DE FINANTE! Conform alin.3 din acelasi articol statul are dreptul sa-si recupereze pagubele suportate, dar nu o mai poate face pentru ca fapta magistratilor la momentul respectiv este deja prescrisa! Stim cu totii cat dureaza un proces la CEDO, ca in tara probabil nu ai nici o sansa (ei gresesc, iar colegii lor ar trebui sa-i judece!, iar proverbul “corb la corb nu-si scoate ochii” functioneaza!). Tribunalul Bucuresti a depus recent la Curtea de Justitie Europeana – CJEU sesizarea C-397/19 pentru clarificarea si eventual anularea alin.3 din Art. 96 al Legii 303/2004. Probabil ca le-a fost frica de o eventuala sanctionare a lor de catre prietenul lor, STATUL! Am hotarat si eu in acest an sa incerc marea cu degetul si am pornit un proces de despagubiri impotriva unui complet de judecata de la Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a civila, iar in acest proces am depus o cerere catre Curtea Constitutionala (o grupare tot de relicve aservite politic prin sistemul de numire) pentru neconstitutionalitatea Art.96, alin 1. si 6. din Legea 303/2004. In fond nu pierd nimic, pot doar sa sper ca judecatorii Curtii Constitutionale, minunatii bizoni politici, vor intelege ca si noi ne cunoastem drepturile si ca dorim sa schimbam ceva, ca ne-am saturat de sistemul corupt din tara noastra. M-am adresat si presedintelului Iohannis, desi stiam ca presedintele nu mai poate sesiza bizonii de la CCR pentru nelegalitatea unor articole dintr-o lege promulgata, dar se putea adresa avocatului poporului si speram ca solicitarea lui sa aiba alta greutate la numitul avocat. Conform confirmarii primite de la cabinetul presedintelului, se pare ca asa s-a si intamplat. M-am adresat si eu avocatului poporului, dar, asa cum m-am asteptat, mi s-a explicat pe multe pagini inutile ca articolele invocate de mine nu incalca nici un drept constitutional! Ce poate sa spuna un avocat numit de presedintii celor doua camere ale parlamentului, doi politruci, care stiu foarte bine ca mai au doar un an de stat pe scaunele respective? Ce ar trebui oare sa facem ca politrucii nostri sa inteleaga ca avocatul poporului NU POATE FI NUMIT, ci TREBUIE ALES DE POPOR PRIN ALEGERI LIBERE ODATA CU ALEGERILE PREZIDENTIALE?
Nu vreau sa mai povestesc si despre experienta CSM, alta institutie de sacali, experienta jalnica, care nu au avut nici macar curajul sa semneze “perlele” redactate de ei. Ce sa te astepti de la un judecator cu doctorat plagiat ca Netejoru sau un altul cu facultati dubioase absolvite ca Dantes. Nu mi-a placut niciodata ideea de a merge cu jalba in protap la Inalta Poarta Europeana, dar alta sansa nu am. Voi traduce tot si voi trimite tot atat la CJEU, cat si comisiilor LIBE, Greco si comisiei de la Venetia asa consultativa cum o considera bizonii nostri din CCR, presedintelui Parlamentului European si presedintelui Consiliului European. Nu stiu daca ajuta, dar mai am ceva sperante. La acest punct ar fi si mai multe de povestit, dar ramane pe alta data;
2. Politia si jandarmeria sunt, dupa parerea mea, ciuruite de mafioti. Probabil si serviciile secrete sunt la fel, astfel incat biata Romanie o violeaza toti cum vor! Sa ne gandim la cazul Caracal. Prostul de Gheorghe Dinca a facut greseala sa o rapeasca pe biata Alexandra Maceseanu, nepoata unui politician, ca sa aflam de biata Luiza, rapita din aprilie, de care nu se stie nici acum nimic! DIICOT a intervenit ca sa faca lumina in acest caz sau ca sa-l musamalizeze elegant pentru ca se stie la nivel inalt de traficul de persoane? De la RFI am aflat cu stupoare cat de “rentabil” este traficul de persoane (profit de 5 milioane EUR/zi!), Romania fiiind una din principalele tari furnizoare ale acestui produs. Pentru mine este cutremurator, pentru mafioti este o bucurie si o nenorocire cand mai face cate un prostanac ca Gheorghe Dinca greseli ca cea cu biata Alexandra. Ma intreb si eu de ce a fost atat de revoltat politicianul Cumpanasu de tipa in gura mare “trebuie sa cada capete”? As dori sa fiu foarte bine inteleasa: am o imensa compasiune pentru cele doua tinere, Luiza si Alexandra, pentru calvarul prin care au trecut sau poate mai trec inca! N-as vrea pentru nimic in lume sa fiu in locul parintilor lor!
Din pacate nu mai am nici un respect nici pentru politie, nici pentru parchet. Unii sunt simpli militieni (cred ca si aia aveau mai multe cunostinte juridice si mai mult caracter), iar ceilalti doar simpli parchetari. Nu-i pot numi procurori.
Am depus in 30.05.2017 o plangere la Parchetul de pe langa Judecatoria Sector 3 impotriva primarului sector 3 (“zglobiul copil minune” al PSD), a secretarului primariei, a arhitectului sef (promovat la capitala, in fond dupa ce a nenorocit un sector de ce nu ar nenoroci o capitala intreaga, ca doar are experienta), iar cand au vazut ca nu ma las intimidata, au plimbat dosarul pe la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, pe la DNA, iar acum probabil il plimba dintr-un sertar in altul. Parchetarii sustin ca au transmis militienilor de la cercetari penale instructiuni pentru efectuarea de cercetari, iar militienii sustin ca nu au primit nici o indrumare, cercetarea urmand sa se faca la indrumarea parchetarilor. Ultimul parchetar mi-a trimis o ridicola si prima scrisoare prin care mi-a comunicat ca militeanul care s-a ocupat de caz a cerut sa fie schimbat pentru ca “L-AM INTIMIDAT!” Auzi cine e pus sa ne apere! Bietul parchetar n-a aflat insa ca prietenul nostru goagal ne da toate informatiile pe care le dorim si ca pot eu descoperii ca militeanul a fost promovat in functie la terminarea stagiului (deci ar trebui sa o lase mai moale cu intimidarile). La fel fusese promovat si parchetarul, care in presa locala, de unde s-a mutat la Bucuresti, era numit “procurorul NUP”. Din motive de sanatate n-am mai putut sa stau in ceafa lor, dar dupa concediu (acum nu gasesti pe nimeni nici la cercetari penale politie sector 3, nici la parchet), incep din nou lupta cu ei. Poate pana atunci ajunge sesizarea mea si la Curtea Constitutionala si am castig de cauza. Visez frumos, nu-i asa? Sansele sunt minime avand in vedere ca mai am o cerere depusa la CCR prin Judecatoria Cluj, iar CCR sustine ca NU O GASESTE!
Imi cer scuze de la bun inceput fata de exceptiile din magistratura si politie care poate exista. Eu insa nu am avut norocul sa le intalnesc.
Sunt in general o optimista, dar am inceput sa-mi pierd optimismul si sa ma gandesc cu groaza daca in biata asta tara se mai poate face ceva. Probabil ca eu nu voi mai apuca sa vad lumina si cat de cat dreptate/ordine si la noi. Tara frumoasa, pacat ca-i populata!
Roxana Rizescu
Dupa 3-4 incercari primesc in sfarsit un email cu un link de resetare. Il deschis si, surpriza, nu se intampla nimic - sunt pe prima pagina. Mai incerc cateva resetari. Dupa indelungi asteptari primesc in sfarsit un email cu un link care functioneaza!
Felicitari Republica! In 2019 este greu sa trimiteti un email de resetare a unei parole.