Joi mi-am luat țeapă. După erorile de start cu dl Baciu și dna Guseth, respectiv cu programul de guvernare, părea că Guvernul Cioloș mai făcuse una nefăcută, ba chiar gogonată, cum mi se părea mie atunci, la cald. Mă refer la prima ordonanță de urgență fără urgență. Înființarea unui Minister al Consultării Publice și Dialogului Civic este o știre în sine, dar înființarea prin OUG, adică fără consultare, mi-era de neînțeles! Lăsând deoparte confuzia mea de joi, să despicăm în trei firul poveștii:
1. Constituția ne spune, în art. 115, alin. 4, că Guvernul poate adopta/emite OUG numai dacă se împlinesc, în același timp, 4 condiții: Mai întâi trebuie să fie vorba, pe substanță, de o situație extraordinară; noi încă nu avem o definiție a situațiilor extraordinare, dar nici nu ne-ar strica să avem câteva criterii. Apoi, trebuie ca soluționarea acelei situații extraordinare să nu se poată face altfel decât prin reglementare; puțină lume știe că există încă 5 alternative clar definite pentru soluționarea unei probleme de politici publice, înainte de-a recurge la „reglementarea prescriptivă.” Nu în ultimul rând, trebuie ca reglementarea în cauză, prin care se soluționează situația extraordinară, să nu sufere amânare; adică să nu poată fi lăsată la nivelul procedurii de urgență din Parlament, ci să se facă și mai repede. Iar a patra condiție este ca toate cele dinainte să fie motivate.
2. Înființarea unui nou minister nu e ceva impredictibil, așa încât mi-e greu să cred că se poate încadra în criteriile care ar putea defini o situație extraordinară. Dar e evident că nu se poate înființa un nou minister fără o nouă reglementare, după cum e și limpede că o astfel de reglementare nu suferă amânare. Problema cu care ne confruntăm este că ne lipsește din Constituție acel mecanism onest prin care un nou Guvern să se poată organiza cum dorește, în baza votului de încredere obținut în Parlament.
Constituția forțează Guvernul să recurgă la un șiretlic (utilizarea unei OUG), în ciuda faptului că fiecare dintre noi își dă seama de absurdul acestei situații. Alternativa onestă ar fi ca, pe baza votului de încredere, noul Guvern să inițieze un proiect de lege, care să intre în procedură de urgență la Parlament. Deși Parlamentul poate decide în 3 zile, cum a făcut la Codul Fiscal (1-3 septembrie), proiectul de lege în sine parcurge o procedură de cel puțin 30 de zile înainte de-a pleca spre Parlament, la care se mai adaugă cel puțin 5 zile după ce iese din Parlament, către promulgare.
Dacă se ajunge la adoptarea unei OUG cu încălcarea celor 4 condiții constituționale, chiar Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic ar trebui să-i ceară Avocatului Poporului să atace OUG în cauză la Curtea Constituțională!
3. Să presupunem că, în numele interesului public de-a avea un Guvern funcțional și eficient, acceptăm că raționamentul constituțional dur și pur poate fi ușor îndoit pentru a acomoda nevoia de-a face o reorganizare ministerială în câteva zile, în loc de aproape 40, cum am numărat mai sus.
Mie îmi vine greu să accept, pentru că sunt mai rigid; dar știu că nu mă pot opune evidenței. Așadar, dacă accept acest șiretlic pentru atingerea unui scop presupus nobil, oare cine mă poate proteja de utilizarea lui pentru scopuri ticăloase? Ultima linie de apărare ar trebui să fie Avocatul Poporului și Curtea Constituțională, dar în prima linie ar trebui să fie integritatea și profesionalismul funcționarilor din ministerele de linie, din Secretariatul General al Guvernului și Cancelaria Primului Ministru.
Iată, însă, că n-au prea funcționat aceste linii de apărare, așa încât noua mea speranță se îndreaptă către acest nou minister.
Din perspectiva asigurării oportunităților de consultare publică și dialog civic pentru fiecare act normativ propus de Guvern, noul minister ar trebui (printre multe alte atribuții) să verifice dacă sunt îndeplinite cele 4 condiții constituționale pentru emiterea ordonanțelor de urgență. Mai mult decât atât, dacă se ajunge la adoptarea unei OUG cu încălcarea celor 4 condiții constituționale, chiar Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic ar trebui să-i ceară Avocatului Poporului să atace OUG în cauză la Curtea Constituțională! Astfel de cerințe ori sugestii pot fi transmise în atenția MCPDC până la 28 noiembrie, în legătură cu proiectul Hotărârii de Guvern privind organizarea și funcționarea noului minister.
Notă: Autorul și-a exprimat deja rezervele cu privire la viabilitatea unui guvern de tehnocrați, dar și încrederea în ministrul desemnat pentru consultare publică și dialog civic; de asemenea, a mai abordat subiectul ordonanțelor de urgență pe propriul blog.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cred că ar trebui să ieșim din logica lor de ciorovăială continuă și să-i somăm pe ei la un comportament logic.