Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.
În orice afacere, produsul sau serviciul trebuie validat de cererea din piață. În cazul Hektar, acest proces de validare e accelerat de Lidl România, care în 2024 a demarat cu institutul un proiect de cercetare dedicat dezvoltării soiurilor hibride de legume locale. Parteneriatul a făcut posibil ca o parte dintre aceste legume să ajungă deja pe rafturi. Vara aceasta, din 4 august, sunt listate în magazinele din rețeaua lanțului de retail două soiuri de ardei: Turda și Karpathos. Din septembrie vor intra ardeii kapia și vinetele.
Hibrizii sunt obținuți din soiuri autohtone prin tehnici de ameliorare - fără inginerie genetică - și sunt gândiți să reziste la schimbările climatice atât de și la bolile care răvășesc culturile.
Stațiunea HEKTAR este singura stațiune de cercetare legumicolă privată din România care lucrează cu genetică românească. Un mic grup de horticultori, în colaborare cu cercetători români și străini, inventează legumele de mâine: ardei capia cărnoși care nu se înmoaie după copt, vinete cu coaja fermă și pulpă albă, roșii cu semințe puține.
Am fost în stațiunea Hektar și i-am cunoscut pe „arhitecții agriculturii viitorului”, pe terenul lor „de joacă”, o combinație de sere încălzite, parcele în aer liber și laboratoare.
(stânga: Andras Kovacs | mijloc: Levente Szell, CEO-ul HEKTAR | dreapta: Levente Szappanyos)
Polenizare cu mâna și cu ajutorul bondarilor
Andras Kovacs, unul dintre amelioratori, „desenează” schema unui hibrid. „Noi nu modificăm genetic. Facem ceea ce oricum se întâmplă în natură, dar mai repede și țintit.” Pentru castraveți și vinete, Kovacs urmărește coaja, culoarea, numărul de semințe și aroma.
foto: Andras Kovacs, manager HEKTAR
„Hibrizii de castravete trebuie să nu fie amari, la vinete vrem coajă groasă, miez alb și puține semințe.”
Levente Szappanyos, colegul său specializat în ardei, spune că fiecare specie are propriile provocări. „Producătorul vrea rezistență, toleranță, productivitate. Consumatorul vrea să fie frumos, mare, colorat, să aibă gust. Toate acestea de multe ori nu se pot încorpora într‑un singur hibrid”, adaugă el (foto: Levente Szappanyos).
În sere, fiecare floare polenizată manual e marcată cu o sfoară colorată care indică data polenizării și liniile materne și paterne folosite.
Staminele sunt eliminate cu penseta, iar polenul este așezat pe pistil.
Bondari special „angajați” pentru polenizare stau în stupi speciali în colțurile serelor. Ieșirea lor accidentală din sere este împiedicată de plase și uși închise, pentru a evita contaminarea cu polenul altor soiuri.
Verdele crud al serelor cu castraveți miroase a vanilie. „În același solar trebuie să fie doar un soi, altfel bumbarii ar poleniza alte plante. Folosim și încrucișări manuale acolo unde planta o permite, dar la castraveți bumbarii fac treaba”, spune Andras.Fiecare etapă, de la F2 la F8, implică alegerea plantelor care întrunesc caracteristicile dorite – rezistență la virusuri precum TSVV sau CMV, fermitate, gust- extragerea semințelor și însămânțarea lor pentru generația următoare.
Când o linie ajunge la F8, este considerată stabilă- abia atunci se pot face hibrizi comerciali.
Din laborator la câmp: validare și bani
Procesul durează ani. „Până intră pe piață durează și zece ani”, spune Levente Szappanyos. Odată ce un hibrid pare promițător, el este testat pe câmp la ferme partenere, unde este comparat cu hibrizii existenți.
Doar câțiva trec examenele de productivitate, gust și rezistență și ajung să fie omologați și înscriși la Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor. Fiecare nou hibrid poate costa peste 100. 000 de euro în cercetare și necesită investiții similare în promovare.
Levente Szell, CEO-ul companiei, clarifică o confuzie frecventă: „Mulți cred că ameliorarea semințelor înseamnă modificare genetică. Nu, noi ameliorăm legumele, sămânța este doar forma biologică prin care poți vinde planta viitoare.” El spune că, pentru ca un hibrid să merite efortul, trebuie validat în câmp de agricultori. „Fără validare pe teren nu are rost să scoți un produs pe piață.”
Szell subliniază și riscurile acestor investiții: „Cercetarea nu este o știință absolută în care succesul este garantat. Poți investi sute de mii de euro și să ai un rezultat negativ, să nu obții nimic. La fel de bine, eforturile pot duce la un rezultat îmbucurător. Ulterior, când ai un produs bun, partea de marketing și promovare s‑ar putea să mai coste încă o dată pe atât, cât a costat crearea lui.”
El explică faptul că, deși costurile sunt mari, singura șansă de a păstra genetica locală este ca aceste investiții să fie făcute de amelioratori români, pentru că multinaționalele nu vor cheltui milioane pentru specificul fiecărei țări.
Identitate și piață: de ce să rămână românești
Hibrizii poartă nume românești. Unele evocă regiuni (Napoca, Oltena, Moldoveanu), altele figuri istorice (Traian, Tiberius). „Noi încercăm să păstrăm această identitate culturală și să nu copiem tot ce este din vest”, spune Szell.
Anul trecut, hibrizii dezvoltați de Hektar au fost testați și cultivați pentru prima dată și de către producătorii locali din portofoliul Lidl. Semințele dezvoltate pentru Lidl și achiziționate de producători au inclus roșii, gogoșari, vinete, castraveți cornichon și ardei gras – legume pe care consumatorii le-au putut găsi la raft începând cu finalul lunii iulie 2024.
Anul acesta, în premieră, începând cu 4 August, soiurile Turda și Karpathos, cei doi ardei care provin din cercetare și semințe 100% românești, au ajuns în magazinele Lidl, cu ajutorul producătorilor locali care furnizează legume lanțului.
Szell vorbește și despre echilibrul dintre piața internă și export: „La ora actuală, piața din România este mai mare pentru noi, dar în realitate piața din afară este mai mare decât piața profesională. Echilibrarea ar fi undeva jumătate intern și jumătate extern, jumătate export. Să facem parte din comunitatea europeană nu înseamnă să importăm mai mult, înseamnă să exportăm mai mult.” Pentru el, orientarea către est este firească, deoarece genetica și obiceiurile gastronomice românești se aseamănă mai mult cu țările din fosta Iugoslavie, Grecia sau Georgia decât cu cele din vest.
El insistă și campanii de conștientizare: „E necesar și un efort din partea consumatorului- să ceară bonuri fiscale, să plătească cu cardul, să aibă trasabilitatea. Numai așa putem susține legumicultura oficială.” În opinia sa, doar printr-o cerere clară pentru produse locale, fiscalizate, producătorii pot investi pe termen lung în cercetare și pot schimba raportul actual de importuri și producție internă.
Unde suntem astăzi
Cercetarea rămâne de ani de zile o problemă a bugetului românesc: alocările se situează sub 1 % din PIB, mult sub ținta de 3 % pe care Uniunea Europeană o vede ca necesară pentru competitivitate.
Procentele pot părea abstracte, dar realitatea se simte în teren: ţările care investesc constant în educaţie şi inovare – de la Germania, Franța, Olanda până la Coreea de Sud – dictează ritmul și în agricultură, tehnologie sau medicină. În lipsa unor programe solide, fermierii locali ajung să cumpere seminţe şi soluţii din import, iar identitatea gastronomică se dizolvă încet, până la dispariție, legumele cu genetică românească fiind tot mai puține mai întâi de pe rafturi și apoi în farfuriile noastre.
În acest peisaj, staţiuni precum HEKTAR sunt insule rare de „trial & error”. Echipele lor îşi asumă ani de cercetare fără garanţii, lucrează cu bugete modeste şi încearcă să aducă pe piaţă alternative locale la hibrizii importanţi. Succesul lor arată că se poate – şi arată, în acelaşi timp, cât de vulnerabilă este agricultura românească în faţa indiferenţei.
Vizita mea în serele stațiunii HEKTAR de la Câmpia Turzii a fost facilitată de Lidl România, care sprijinind acești cercetători, vizează creșterea cantității de legume românești în rafturi, prin prin dezvoltarea semințelor de genetică locală. În 2024, Lidl Romania a colaborat cu 4 cooperative agricole din județele Olt, Giurgiu, Dâmbovița și Timișoara, care au cultivat semințele de la Hektar. Astfel, în magazine au ajuns soiuri românești de ardei kapia, ardei gras verde si vinete.
La final, după fotografia din serele cu castraveții de la Hektar, o imagine cu rezultatul din farfurie (îi mulțumesc bunului Johnny, care mi-a preparat salata în Sibiu, punând în valoare castraveții de la stațiunea de cercetare):
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.