Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Revoluția lentă

Am auzit despre „revoluția lentă” cu câteva săptămâni în urmă, de la Ciprian Ciocan, colegul meu care conduce Fundația Comunitară Sibiu. Eram împreună la conferința fundațiilor comunitare din România, pe care colegul meu a deschis-o cu această temă. Cu acordul lui, voi fi ambasadoarea acestei idei, în care cred pentru că dă sens muncii mele și speranță că viețile noastre merg în direcția corectă.

Eram în clasa a cincea la Revoluția din decembrie 1989. Am sperat atunci cu toții că lucrurile se vor schimba complet, chiar de a doua zi. Am crezut că România va deveni Germania sau măcar Iugoslavia, peste noapte. Și totuși, după mai mult de 25 de ani de tranziție, pare că lucrurile nu se vor schimba suficient de mult prea curând. 

Sau poate, dacă ne uităm mai atent la ultimii ani, vedem semnele unei alte revoluții. O revoluție profundă, care ne implică în număr mare și care se construiește pas cu pas, cu fiecare decizie responsabilă și participare civică a noastră. O revoluție lentă, dar durabilă.

În septembrie 2013, zeci de mii de tineri au ieșit în stradă, în toate marile orașe, săptămână de săptămână, și au cerut oprirea proiectului minier Roșia Montana. Proiectul era considerat dăunător pentru ecologia zonei și ineficient economic pentru România. Coloanele lungi de sute de metri, care au mers prin cartierele bucureștene pe unde nu mai trecuse niciodată revoluția, sunt considerate cea mai amplă mișcare socială din decembrie 1989 încoace. La 11 noiembrie 2013, Comisia special parlamentară pentru Roșia Montană a respins proiectul în forma venită de la Guvern. De atunci, el nu a mai fost rediscutat.

În noiembrie 2014, tinerii s-au mobilizat din nou în număr semnificativ, de data aceasta în mediul online, în timpul campaniei electorale pentru alegerea noului președinte al României. După ce zeci de mii de oameni s-au transformat în mod benevol în agenți electorali și observatori în alegeri, Klaus Iohannis a câștigat alegerile cu o diferență zdrobitoare de aproape 10%, față de contracandidatul său. Acest lucru s-a întâmplat în condițiile unei participări record la vot, de aproape 64%, neegalată din anul 1996 pentru turul doi al prezidențialelor.

În 3 noiembrie 2015, după tragedia de la Colectiv, peste 20.000 de oameni din București și alte mii din orașele din țară, au ieșit din nou în stradă. Ei au cerut și au și obținut, chiar a doua zi, demisia premierului, și implicit a întregului guvern, dar și demisia primarului sectorului 4. Toate aceste lucruri ar fi părut de necrezut cu doar o săptămână înainte.

Revoluția lentă merge dincolo de proteste în stradă și mize electorale

În februarie 2013, Primăria Iași a decis tăierea teilor de pe Strada Ștefan-cel-Mare din oraș. Teii dădeau umbră, făceau un spațiu pietonal să arate bine și erau un reper pentru oraș. Imediat, un grup de tineri a deschis o pagină de Facebook prin care protesta împotriva deciziei și cerea oprirea tăierilor.

Grupul nu s-a oprit în online. Timp de doi ani și jumătate, tinerii au semnat petiții, au făcut plângeri penale, au organizat evenimente publice și ateliere de implicare civică, au atras alți parteneri din societatea civilă. În august 2015, grupul a trimis Primăriei Iaşi un proiect tehnic complet privind replantarea teilor. Proiectul a fost supus unei consultări populare extraordinare, în urma căreia peste 13.000 de persoane, 94% din votanți, au ales replantarea. Noul primar al Iașiului s-a supus presiunii publice și va planta noi tei, maturi, în această lună.

Poate că singurele revoluții cu adevărat durabile, la fel ca orice alte schimbări durabile, sunt revoluțiile lente și profunde.  

La începutul anului, Coaliția România Respiră a pornit o amplă campanie împotriva fumatului în spațiile publice. Un grup de organizații curajoase s-a luptat cu industria tutunului și un Parlament indiferent, pentru ca amendamentul la Legea anti-fumat să fie măcar dezbătut în Parlament. În urma tragediei de la Colectiv, amendamentul a fost avizat pozitiv de Comisia de sănătate publică. Săptămâna aceasta, el intră în dezbaterea Camerei Deputaților, forul decizional, și de această dată are mari șanse să fie aprobată. Până atunci, unul câte unul, localuri din toată țara se declară în mod voluntar ca fiind de nefumători.

Mă întâlnesc cu oameni care fac aceste lucruri peste tot în munca mea. Ei sunt cei care se oferă voluntari, care își donează timpul și experiența profesională, care organizează campanii de strângere de fonduri pentru cauze în care cred. Săptămâna trecută, scriam despre Oameni care ajută colectiv. Cu o viteză poate prea mică pentru dorințele noastre, aceștia sunt oamenii care fac revoluția lentă, pas cu pas, zi de zi, înspre societatea în care ne dorim să trăim. Nu politicienii, liderii sindicali, oamenii din Top 300 – ci clasa de mijloc, oameni care vor „o țară ca afară” și fac ceva pentru asta.

Poate că, la fel ca în procesele de dezvoltare personală, schimbările sociale care se petrec în trei zile durează tot atât de puțin. Poate că singurele revoluții cu adevărat durabile, la fel ca orice alte schimbări durabile, sunt revoluțiile lente și profunde.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    O revolutie care a avut loc pe strada mea, in cartierul meu, si care pe urma a cuprins toata tara. In 2012 cartierul era inecat in caini comunitari. Munti de fecale, mirosuri, castroane, custi. Noptile deveneau infern datorita latraturilor si incaierarilor de pe maidanul din spatele blocurilor. Noaptea erai consemnat in casa si in parcare mergeai in grup. Un an mai tarziu a murit un copil. Imi amintesc ca si atunci a fost o revolutie, una destul de puternica. Rezultatul e fenomenal. Tin minte ca in primele zile nu ma saturam ascultand... linistea! Peste doua saptamani ieseam cu bicicleta in parcare, in oras, noaptea. Era incredibil! Si a ramas incredibil. Si acesta a fost un punct marcat pe drumul unei Romanii normale. Sper sa se rezolve si cu fumatul, dar si cu altele, pentru ca mai sunt.
    • Like 1
  • check icon
    Exista o lege a simetriei: daca strici ceva in 45 de ani atunci reparatia dureaza cam tot atat. Nu poti demonta un motor piesa cu piesa in trei ore si monta in doua secunde. Cat strici atat dureaza sa repari. E ciudat ca lumea nu pricepe un principiu de logica elementara. Cand am iesit din comunism am visat ca devenim occidentali in trei ani. N-a fost asa.
    • Like 1
  • check icon
    Eu constat, cu parere de rau, ca totusi va mai dura cel putin o generatie. Tinerii au iesit in strada sa ceara schimbare - de la cine? Poti cere lupului sa devina vegetarian? Dragii mei, nu mai cereti schimbare. Schimbarea nu se cere, se face. Puneti mana pe teancuri de hartie si iesiti in strada, nu sa protestati , ci pentru a strange semnaturi pentru un nou partid. Gasiti ingineri, doctori, profesori, oameni curati care sa candideze la alegerile locale si parlamentare, ca sa aveti ce alege. Croiti-va locul in parlament si in administratiile locale, si atunci veti putea schimba Romania.
    • Like 2
  • Sincer nu știu dacă era necesar să moară încă o dată oameni(colectiv)ca să credem ca avem o revoluție așa lentă cum ați scris sau ca în roșia montană nu se întâmplă nimic . articolul dvs este bun părerea mea doar ca nu ați spus nimic vis a vis de atitudinea noastră ca cetățeni nu ați spus ca în general santem cam oportuniști de altfel doar unii care au profitat și încă profita de această revoluție lentă de care vb o zi buna
    • Like 0
  • Excelent text. Multumesc.
    • Like 1
  • Sunt de acord ca revolutia trebuie sa fie profunda si in consecinta va fi lenta. Intr-adevar, in '89 obiectivul era "jos Ceausescu" iar "jos comunismul" era (dupa parerea mea) venit prin asociere cu "jos Ceausescu". Imi este greu sa cred ca la acea data multimile iesite in strada stiau ce inseamna capitalismul cu care vroiau inlocuirea comunismului. Nu cred ca la acea data se constientiza ce inseamna sa traiesti intr-o oranduire in care locul de munca nu este garantat pana la pensie, ca sa mentionez doar unul din factorii de stress major adusi de capitalism. De asemenea, nu cred ca la acea data se puteau macar banui implicatiile majore ale inlocuirii regimului politic. Era aproape imposibil pentru ca erau putini cei care ajunsesera sa afle personal si direct ce este capitalismul. Cum trebuie sa te pregatesti in mod absolut personal pentru a trai intr-o societate bazata pe competitivitate si nu pe egalitarism, cum sa accepti ca nu esti la fel de competent sau indemanatic sau inteligent ca orice alt concetatean al tau si deci si "recompensa" va fi diferita. De fapt, in '89, s-a dorit inlaturarea lui Ceausescu asociat cu reprimarea, lipsurile, propaganda desantata, cultul indecent al personalitatii si toate mizeriile de zi cu zi care trebuiau indurate. Cei care au preluat controlul atunci au exploatat cu precizie matematica aceasta nestiinta si au servit capitalismul cu lingurita, au intarziat reforma cat au putut de mult stiind ca de fapt oamenii s-ar fi multumit cu inlaturarea simbolului raului national personalizat de Ceausescu. Au mizat corect pe aceasta necunoastere a ceea ce inseamna sa traiesti in capitalism cu toate cele bune si rele pe care le aduce. Si au avut dreptate din punctul lor de vedere. Numarul mare al nostalgicilor, in special de varsta a doua si a treia confirma ca au stiut exact ce fac.
    Intre timp au aparut insa noile generatii, tinerii adaptabili, cu mentalitate de antreprenori care au inceput sa impinga economia spre functionarea pe baza concurentei, a inceput exodul spre tarile occidentale in care cei care au fost dispusi sa rabde si sa munceasca pe branci, discriminati in raport cu localnicii in cele mai multe cazuri, au invatat direct ce inseamna capitalismul si cum se traieste in acest tip de societate si care au transmis spre "casa" aceasta mentalitate.
    Aceasta masa de oameni adaptati la capitalism nu a aparut insa peste noapte. A fost nevoie de ani pentru formarea ei. Timpul necesar pentru ca acest tip de cetatean sa devina majoritar este destul de lung. Genul acesta de oameni reprezinta societatea capitalista si aparitia lor reprezinta de fapt revolutia. Si este intotdeauna lenta fata de asteptari. Romania nu a fost in situatia in care sa fi traversat o perioada scurta de comunism dupa care sa revina la capitalism in aceeasi generatie. Daca ar fi fost asa, revolutia ar fi fost instantanee, o revenire la modul de viata anterior dupa un vis urat. Am avut totusi avantajul ca am mai avut bunici sau parinti sau exilati care sa ne povesteasca cum era inainte de comunism. Oricum ar fi, tranzitiile nu pot fi instantanee, intotdeauna va exista o masa de oameni care se vor opune schimbarii. E in firea lucrurilor. In cazul Romaniei a durat un sfert de secol. Mai bine mai tarziu decat niciodata.
    • Like 0
  • Alina, tu esti o revolutionara. Pentru ca nu ai avut ocazia sa o faci in 1989 ai condus revolutia ta sau, mai bine zis, revolutiile tale prin proiectele pe care le-ai initiat si le-ai condus. Te-ai implicat intr-un de Kaizen social si ma bucur ca ai reusit sa aduci si in scris o viziune optimista si o simtire progresista.

    Socialmente cam asta a fost ritmul nostrum de evolutie. Am fost alienati intr-ale democratiei la momentul revoltei din 1989. Imediat dupa aceea, cei care au participat la ea s-au alienat si mai tare cand li s-a spus "sezi mumos Bubico si ia si tu o alocatie de revolutionar, hai si un post de consilier"!. Asa si-a irosit acest popor ocazia de aur. Acum insa este vremea celor care au traversat granite, care s-au maturizat, care intreprind, care citesc si care isi dau mana. Ah, daca si teii care se planteaza acum in Iasi nu erau din import Italia, ar fi fost parfum!
    • Like 0
  • 1. În 90 în Piața Universității au fost sute de mii de oameni. Vrem, nu vrem și mineriadele tot mișcări sociale sunt, iarăși au strâns mai mulți oameni. Poate că este discutabil cât a fost revoluție, cât manipulare, dar în acei oameni s-a tras cu arme adevărate și există un cimitir plin cu trupurile lor. Am auzit pe cineva spunând că și-a depășit frica și a protestat. Dacă le-a fost frică, le-a fost degeaba.
    2. Din fericire nu am ajuns totuși ca Iugoslavia.
    În rest sunt de acord cu tine, cu o rezervă privind campania anti-fumat, pentru că sunt fumător. Dacă în urmă cu 26 de ani revoluția nu a mers în profunzime este și pentru că mentalitățile se schimbă greu. Iar acum se pare că se schimbă generațiile.

    • Like 0
  • Oarecum ai dreptate,totusi revolutia din '89 afost rapida si puternica si cu un rasunet pana azi.Ceea ce se intampla acum dupa '89 sunt ecourile celei mari ,sunt copii ei care plang caci nu se intampla aproape nimic din ce s-a sperat atunci nici pentru noi cei care am facut-o nici pentru ei ,copii nostri.Din vina cui stim cu totii FURTUL e la putere in Romania
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult