Am revăzut Turcia şi Istanbulul în mijlocul iernii, după atentatele recente. Mărturisesc din capul locului că sunt îndrăgostit de această ţară, pe care am vizitat-o de mai multe ori, şi nu numai în zonele sale turistice.
Imaginea care frapează, cel puţin în comparaţie cu Otopeniul, este cea a aeroportului Ataturk. Aglomerat e puţin spus. Ştiam că o decizie strategică a guvernului a fost aceea de a utliza Turkish Airlines ca vector principal de dezvoltare şi expansiune internaţională.
Portdrapelul Turciei în lume, vehiculul de marketing principal. Sponsor al Euroligii de baschet și a Barcelonei. 300 de aeronave alcătuiesc flota actuală a companiei, jumătate Boeing, jumătate Airbus, ca să nu supere pe nimeni, nu? O companie cu ţinte strategice dintre cele mai ambiţioase la orizontul anului 2023.
O companie care reuşeşte să facă faţă concurenţei acerbe existente în sectorul transporturilor aeriene, concurență venită mai ales din partea transportatorilor low-cost. O companie profitabilă. Care vrea să îşi tripleze cota de piaţă peste 7 ani, de la 1,8% la cca. 5%. Gândul îmi zboară la Tarom, care se zbate de zeci de ani în interese meschine şi pierderi financiare constante suportate de contribuabilul român...
Sigur că Turcia n-a fost ferită de şocuri politice şi financiare. Dar personal îi admir evoluţia mai ales pentru că este un exemplu de gestionare a unor resurse naturale limitate. Turismul a reprezentat direcţia strategică majoră generatoare de venituri în condiţiile în care mare parte din ţară este un teritoriu arid, advers agriculturii. O strategie interesantă a fost operaţionalizată în turism: de la pachete low cost promovate prioritar la începutul deceniului nouă, pentru a câştiga disputa cu competitorul tradiţional – Grecia, a urmat poziţionarea pe segmentul premium si superpremium, cu pachete de tip all inclusive şi ultra all inclusive, cu marje de profit superioare desigur. A concura Turcia, ca de altfel şi Grecia, pe turismul estival este desigur o întreprindere sinucigaşă a României. Sute de kilometri de coastă şi durata net superioară a perioadei propice acestuia sunt avantaje competitive imbatabile.
Întocmai ca România, o bună parte din populaţia Turciei a ales alte meleaguri, în primul rând Germania, pentru a munci şi trăi. Doar că cei care au rămas înţeleg să lucreze inclusiv sâmbătă seara pentru a renova o clădire şi a construi un pasaj rutier.
Să mai adaug că nevoile energetice ale Turciei sunt constant superioare resurselor disponibile. Un plan ambiţios care vizează construirea a trei centrale nucleare este proiectat deja. România în schimb preferă să exporte energie electrică decât să o încorporeze în produse locale cu valoare adăugată mare.
Întocmai ca România, o bună parte din populaţia Turciei a ales alte meleaguri, în primul rând Germania, pentru a munci şi trăi. Doar că cei care au rămas înţeleg să lucreze inclusiv sâmbătă seara pentru a renova o clădire şi a construi un pasaj rutier.
Merhaba.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Titlul e neechivoc daca e parcurs cu o minimala atentie...am scris "de STUDIAT", si nu de urmat...
Weekend placut
Nu cred ca religia este avantajul lor, pt ca sunt si alte tari majoritar musumane ce se mananca intre ele. Religia este de fapt frana romanilor...frica, indoctrinarea si manipularea noastra de la religie, de la nemti, de la comunisti ni se trage....
Modelul de dezvoltare turcesc e simplu : pleaca de la necesitatile tarii si oportunitatile date de aceasta...Calea prin care insa ajunge sa implineasca modelul, este cheia. Si la noi, calea nu poate fi strabatuta...Inima initiativei, sistemul bancar, nu ne apartine, este arogant si lipsit de viziune...Au bani de dat, cu supergarantii la antrepenorul normal si cu maxima generozitate la politician. Putem schimba paradigma asta? Evident, bancile sunt un fragment din puzzle, dar de acolo incepe puzzle ul...Frumos articol, dar partial