Foto: Profimedia Images
Nu știu alții cum sunt, dar eu, sâmbăta, merg să fac piața. În ultima vreme, cum stau destul de puțin pe acasă, am constatat că multe cumpărături rămân în frigider până vinerea următoare când le arunc. Azi dimineață, când mă gândeam la risipa alimentară, am făcut după mult timp managementul frigiderului: am salvat 2 ridichi, o roșie și o salată de sfeclă eșuată și am făcut o masă din resturi, cum făceau mamele și bunicile noastre pe vremuri.
Pe măsură ce trece timpul, sunt din ce în ce mai convins că sustenabilitatea, ca și veșnicia, s-a născut la sat.
Bunică-mea făcea sustenabilitate fără s-o știe, făcea recycling și upcycling la greu, era adepta slow fashion-ului, făcea și greenwashing, dar niciodată duminica, pentru că era păcat. La ea nu exista food waste.
Din haine vechi și cârpe țesea preșuri colorate, în cutiile de conserve înmulțea mușcatele, într-o găleată găurită plantase o regina-nopții și o căciulă veche de oaie ținea de cald puilor de abia ieșiți din ou.
În gospodăria bunicilor noștri nu existau pubele de gunoi. De fapt, nu exista gunoi deloc. Totul se refolosea. Până și cenușa din vatră și merele putrede din beci erau mărunțite în grădină să îngrașe pământul.
De la bunici știu că a arunca pâinea e un păcat. Cine a asistat la ritualul făcutului pâinii la țară înțelege de ce. Noi aveam cuptor de făcut pâine și două-trei femei se asociau „la copt”. Se adunau seara, cerneau făina, fierbeau cartofii, frământau, povesteau, lăsau aluatul la dospit în ștergare puse în coșuri de nuiele. Dimineața devreme, Moșu făcea un foc bun și „chitele” se lăsau la copt. Când se scoteau se băteau cu un lemn ca să se desprindă coaja groasă, care se dădea la găini. De fapt, toată mâncarea era împărțită cu animalele din gospodărie. Să arunci mâncarea era o prostie, când aveai atâtea guri de hrănit.
Cine a avut „țară” știe câtă muncă înseamnă să-ți produci singur mâncarea. Câmpul trebuie prășit, vaca vrea fân, porcul trăiește toată viața lui la all inclusive. Pentru bătrânii noștri risipa alimentară era ceva de neconceput, pentru că mulți aveau vie amintirea legăturii cu pământul care ne hrănește pe toți.
Omul modern, urban, care merge la birou și la supermarket, care comandă orice online, care dă cu cardul și își umple frigiderul, trăiește într-o cultură a abundenței obținută fără efort. Doar excentricii sau entuziaștii își mai coc azi singuri pâinea. În schimb, sunt pline pubelele de pâine expirată și de alimente ieșite din termenul de valabilitate. Statistica zice că, în Uniunea Europeană, 54% dintre deșeurile alimentare provin din gospodării, reprezentând aproximativ 72 kg de alimente aruncate pe cap de locuitor.
Am făcut această introducere lungă, pentru a vă arăta o campanie publicitară cu care rezonez. Mi-a plăcut mult ideea de la care pornește această campanie despre care am aflat în noiembrie, anul trecut, într-o seară habits by Republica, organizată împreună cu partenerii noștri de la Lidl, o cină la care a gătit „din resturi” prietenul nostru, chef Florin Dumitrescu.
Cum ar fi dacă am avea acces la cele mai ieftine alimente de pe piață? Cum ar fi dacă am conștientiza că „la noi” totul costă zero lei, de la ouă și lapte, la unt și roșii? Cum ar fi dacă am găsi cele mai bune oferte la noi acasă? E suficient să deschidem frigiderul: cele mai ieftine produse de la supermarket sunt cele pe care nu le cumpărăm pentru că deja le avem acasă!
„Verifică frigiderul înainte de cumpărături! Evită risipa alimentară!” - este îndemnul celor de la Lidl, care vor să schimbe una dintre principalele cauze ale risipei alimentare: obiceiul de a cumpăra un produs pe care deja îl avem.
Doar o mică schimbare în obiceiurile noastre poate produce rezultate incredibile care să învingă statistica pe care v-am prezentat-o mai sus.
În consecință, sâmbăta aceasta voi schimba abordarea: mi-am făcut o listă de cumpărături. Am tăiat brânza (că mai aveam trei tipuri în frigider) și roșiile (apropo de roșii - a le cumpăra iarna înseamnă inevitabil a avea roșii „fără gust”, dar despre sezonalitatea fructelor și legumelor voi vorbi într-un alt articol din habits by Republica) și am ales să cumpăr 6 ouă, nu 10. Managementul frigiderului nu face doar economii și nu doar că reduce semnificativ risipa, ci vă ajută să planificați ce gătiți, dacă aveți acest obicei sănătos. Chef Florin Dumitrescu mi-a spus la cină că, dacă mergi la cumpărături, trebuie să fi mâncat înainte (pentru că altfel cumperi de foame orice, chiar dacă nu ai nevoie) și trebuie să ai în minte rețeta pe care o prepari (și atunci cumperi doar ingredientele potrivite, în cantitățile potrivite).
Asta îmi amintește că maică-mea avea într-un sertar un caiet cu rețete, multe din ele fiind „din resturi” (ah, budinca din macaroane!). E ușor de înțeles de ce în anii 70-80 nimic nu se arunca, totul se recupera. Prin anii 2000 am găsit într-o librărie un „cooking book” scris de un tânăr bucătar pe numele lui Jamie Oliver, cu care am început eu să gătesc. Surprinzător, multe dintre rețetele lui erau tot „din resturi”, pentru că - spunea el - cele mai ieftine alimente sunt cele pe care deja le ai acasă și cele mai bune mâncăruri sunt cele care te provoacă să le faci cu ce ai la îndemână, pentru ca apoi să le împarți cu cei dragi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Tineretul „țărănesc” din satele patriei culege sparanghelul nemțesc și căpșunele spaniolilor. Veșnicia despre care vă afirmați convingerea că s-a născut la sat a murit odată cu „progresul” numit globalizare. Epoca romantică a „democrației” în Europa și în toată lumea e pe gătate devreme ce Trump (la vest) și Putin (la est) negociază condițiile păcii mondiale...
Pe noi, urmașii celor mai viteji dintre traci, ne așteaptă alegerea amânată a unui președinte care să ne scoată din rahat. M-apucă damblaua când văd alternativa propusă de „marile partide pro-europene” în „lupta” cu Georgescu...
Ce facem? Arendăm și democrația, c-așa-i pe la țară: nimic nu se aruncă, totul se refolosește!
...inteleg ca si dvs (ca Georgescu) comunicati "telepatic" cu muscatele, cum era "pe vremea lui Stefan cel Mare"?!
...sau va hraniti numai cu aer carpatic si fructe. ca vechii daci, ca sa evitati risipa?
Vestea buna e ca domnul Georgescu a descoperit metale rare care nu exista in tabelul lui Mendeleev, in urma discutiilor cu extraterestrii si care asigura prosperitate vesnica tuturor romanilor care voteaza cu dansul. Acestia isi vor putea achizitiona apartamente cu vedere la marea Caspica si vor urma firul divin de sus in jos si de jos in sus, in directia walahala, aflata pe cealalta parte a pamantului plat.
Altminteri, nu pricep de unde ați înțeles că aș „comunica telepatic”, aidoma domnului Georgescu?
Să fie o ironie pe care nu o înțeleg?
M-am gandit ca va apuca damblaua de la efortul intelectual de discuta cu muscatele telepatic despre "alternativa propusa", cum spuneti dumneavoastra.
Unde s-au dus vremurile de altădată, când bunica frământa pita cu mânecile suflecate de două ori pe săptămână? (ce întrebare fără sens pot pune!)
La mine în sat electrificarea s-a făcut în 1970. Aveam 4 ani atunci...
Faptul că ai mei nu aveau frigider în acele vremuri nu e de condamnat. Beam lapte proaspăt muls din țâța vacii, omleta mi-o făcea bunica când se oua găina, părădaisele (ăsta e un regionalism, așa se numesc roșiile în Banat!) le mâncam direct de pe vrej. Nu vă spun ce gust aveau cârnații făcuți din porcul tăiat de Ignat, că nu mă credeți...
Toate astea au deveni amintiri. Acum mă duc săptămânal la supermarket și cumpăr tot ce am nevoie. Din țăran producător am devenit client consumator într-o economie ce încurajează consumul. Cică așa e bine: cu cât mâncăm mai mult, cu atât crește PIB-ul!
La ce ne mai trebuie frigider când singurele chestii puse la înghețat anul ăsta sunt salariile și pensiile? Mâncăm la cald, cu gura plină, rahatul guvernanților și ne mai și speriem că, vezi Doamne, ce ne facem fără ei. Să nu cumva să piardă tovărășiile lor puterea, că e vai de capul nostru...
Niciun UHT n-are gustul laptelui fiert în ceaunul din care tocmai a fost zvârlită mămăliga, pe fundul de lemn.
Pe de altă parte, nici confortul urban nu e de lepădat. Viața la țară e frumoasă când ești un copil lipsit de griji, dar pentru cei ai satului era destul de grea. Bunici veneau rar și pe rând să ne mai vadă, pentru că îm gospodărie nu era loc nici de weekend, nici de libere date prin Constituție. Erau într-un fel, legați de glie.
Am devenit și eu (cum altfel ?) clientul supermarket-urilor, dar am un surâs interior când îi văd pe unii opintindu-se în cărucioarele umplute cu vârf și căutând cu disperare coada cea mai mică, la casele de marcat.
Așa ceva, nu vedeai în epoca de aur (varianta 'nea Nicu), nici când cel mai iubit făcea vreo vizită de lucru "inopinată" prin cele magazine, altfel goale ca buzunarele celor cu pensia mai mică decât aia de furnică, despre care vorbiți. Unde mai pui că e și înghețată, deși iarna e, încă, destul de blândă.. :))
Altfel, nu merge nici trai-pe-vătrai (tot pe datorie), la nesfârșit..
Am „practicat” agricultura de subzistență până în 2010, anul în care m-am „prins” că e mai ușor să pui cutia de lapte în coș la supermarket decât să mulgi vaca din grajd. La porcul care guiță în coteț și la găinile ce cotcodăcesc prin curte încă nu am renunțat...
Mai am de muncit un an până să mă pensionez anticipat. Tovarășul Ciolacu ar face bine să devină președinte, că tare se pricepe la agățatul covrigilor în coada câinilor maidanezi. Fraierii zic nu și nu! Georgescu președinte, că ăsta e suveranist și dă muie (îmi cer iertare pentru acest cuvânt!) Europei în care trăim.
Guvernanții ne propun un candidat unic, Căcărău pe numele lui. Cică așa se salvează „democrația” pro-europeană în care trăim (bine, vorba lu' Băsescu!). După 10 ani de klausism chiar e indicat să avem un somnoros în fruntea țării....
Dacă stai să te socoți, e mai bun Ponta decât Georgescu. Să nu cumva să punem președinte un om integru, că ne-am ras! Nu înțeleg de ce Călin Georgescu e favoritul românilor, da' asta e: nu-i poți cere unui prost ca mine să-și dovedească prostia...
Aș spune s-auzim numa' de bine, dar mi-e teamă că binele s-a cam terminat. A venit scadența...
Altfel, vedeți că nu i se mai spune Georgescu. Tiktokul e bombardat acum cu videoclipuri care au hashtagul #curățeniegenerală (CG..)
E un nou val pro-CG, care riscă să devină tsunami la data alegerilor.
Am mai spus, Marele Blond a devenit un fel de Petrache Lupu de la Maglavit. Cei frustrați și nebăgați în seamă, au nevoie de o mângâiere, speră la o minune, pentru că nu s-au descurcat în viață cu propriile puteri.
CG și ceilalți suveraniști nu promit mare lucru, în schimb identifică dușmanii care se fac vinovați de toate relele. Amplifică și canalizează o ură irațională care nu ține cont de niciun argument de bun simț.
Este ura contra evreilor promovată mai întăi de inchizitorii spanioli și preluată mai apoi de Hitler în Germania. La fel e și ura față de Iohannis, promovată ani de zile de USR, cot-la-cot cu AUR. E vinovat de tot și de toate. Trebuie musai suspendat. Dar care sunt încălcările grave ale Constiutuției pentru care acest demers s-ar impune ?
Nu se poate descurca mai nimeni cu propriile puteri, daca majoritatea apeleaza la P.C.R. (pile, cunostine, relatii). E concurenta neloiala, dar e larg raspandita si mult apreciata la noi, la romani!
Totuși, apar noi meserii, unde pilele nu merg. IT-ul spre exemplu.
Dimpotrivă empatizez cu drama lor și înțeleg (mai mult decât am lăsat să se vadă) nevoia de speranță și de mângâiere, de un cuvânt bun.
Mi-e ciudă însă pe cei care profită cu cinism de suferința oamenilor.
Nu promit mare lucru, nu vin cu soluții credibile.
Populiștii se înghesuie să arate cu degetul spre un dușman vinovat de toate, falsifică istoria și pretind că au certificat de moștenitor de la marii bărbați ai neamului. Și 'nea Nicu ajunsese, cu acel cult al personalității, la ceva asemănător.
Și ca să fiu sincer până la capăt, vă spun că niciunul dintre candidați nu e ceea ce are nevoie poporul român în acest moment.
E nevoie de o mare personalitate din afara politicii (actor, sportiv, muzician...etc), care să captiveze societatea în ansamblul ei, care să-i unească pe cei dezbinați și care să dea o speranță rezonabilă pentru un viitor mai bun.