O profesoară a lăsat Bucureștiul pentru un sat din Ialomița acum 20 de ani. „Ai făcut școala asta să se învârtă după soare, îmi spun oamenii din sat. Dar eu știu că ăsta e numai începutul. Abia când o să văd copiii ăștia că și-au depășit condiția, mă voi uita și eu la soare”
De fiecare dată când vedem la televizor o școală de la țară cu WC-ul în fundul curții, cu pereți scorojiți și mobilier de acum 50 de ani, dăm mărunt din buze „ntz, ntz, ntz”. De cele mai mult ori, trecem mai departe. Când copiii noștri ajung în sistem, situația ne înfurie, ne frustrează, spunem că în țara asta nu e de stat. În cele din urmă, ajungem să ne adaptăm din mers și să ne vedem de viața noastră.
Citește mai mult