Abia acum intră oficialii. Ies din dispozitiv, se aliniază cu fața la drapel, la minimum trei metri, și pupă pe rând. În ordinea de reprezentare protocolară, ca să nu se bage cineva în față. Sărută și comandantul. Se cântă imnul, vocal și instrumental. Urcă steagul.

Probabil n-o să uit niciodată ziua de 1 Decembrie 2024. Și nu pentru că e ziua în care au fost alegerile parlamentare. Ci pentru că a fost primul meu 1 Decembrie fără patriotism. Totul a început de la prima oră, când, din obișnuință, am deschis televizorul, așteptând să văd undeva pe ecran cele trei culori și poate niște prezentatori de știri care celebrau valorile românești și oamenii României, într-o atmosferă de sărbătoare. Așa se întâmplase în fiecare an până atunci și n-aveam niciun motiv să am așteptări diferite. Și da, știu că patriotismul nu constă în cocarde, steaguri afișate la ferestre sau frânturi de imn național care se aud din toate direcțiile. Dar de Ziua Națională parcă ai totuși nevoie să te bucuri de țara ta și de simbolurile ei.