Vlad Craioveanu

Doamna judecător Adriana Stoicescu revine acum în spațiul public cu o declarație care ar fi trebuit să stârnească un val de reacții oficiale, nu doar indignare. foto: facebook. Adriana Stoicescu

Astăzi am citit o știre care m-a făcut să râd, să ridic o sprânceană și să mă întreb dacă nu cumva asist fără să vreau la un film cretin. Judecătorul Alin Ene, membru CSM, a reacționat la o declarație a Oanei Gheorghiu vice prim ministru, care spunea că sistemul pensiilor speciale e, citez, „un fel de Caritas”.

Șpagă de percepție.

Când o țară începe să se strângă la loc, extremismul încep să scrâșneasca. România face, în sfârșit, o fabrică de pulberi. Cu Rheinmetall. Cu o clauză simplă și curajoasă: implicarea furnizorilor locali. Adică nu doar o vitrină industrială cu logo străin, ci un pas real spre autonomie. Poate părea un detaliu birocratic, dar în lumea în care noi am tot cumpărat, închiriat și amânat, e o mică revoluție. Un pas care miroase a praf de lucru, nu doar a praf de arhivă.

Omul ăsta e deștept, dar nu într-un mod rece sau calculat. Are inteligența aia care vine din instinct, din simțul momentului. Când a început invazia rusă, toată lumea se aștepta să dispară din peisaj, să fugă undeva „la sigur”. În loc de asta, a rămas acolo, în Kiev, sub bombardamente, spunând simplu: „Sunt aici.” Câteva cuvinte, dar care au ținut o țară întreagă în picioare. A fost genul acela de gest care nu se învață din manuale .Ori îl ai, ori nu.

Explozie în Rahova. Oameni sfârtecați. Vieți pulverizate. Și, în timp ce jandarmii încercau să țină perimetrul sub control, au apărut „patrioții”. „Oastea adevărului românesc”.

Cristela Georgescu și tragedia parohială a linșajului cu emoji

Hai să vă spun ceva simplu, ca între prieteni: v-ați întrebat vreodată de ce AUR în România a ajuns să fie un fenomen de aproape 50%, iar în Republica Moldova abia a scos 0,10% (adică eroarea statistică a erorii statistice)?

George tocmai s-a întors din Londra, învăluit în parfumul proletariatului de diaspora și într-o aromă subtilă de cală de avion. N-a adus nimic concret, dar a urcat la bord cu o întrebare grea, existențială, de mahala cu pretenții: „Ce fac eu cu voi după 19 mai?” foto: Alex Nicodim / AFP / Profimedia