sursa foto: Inquam Photos
Undeva în România, pe 25 iunie seara, un om de la primărie o să ducă un steag la biserică. Nu în trecere. Îl lasă acolo. Peste noapte. Legea spune negru pe alb că drapelul rămâne pe timpul nopții în biserica în care a fost depus, ca și cum ar exista un risc să iasă singur la o bere.
Dimineața se trezește sfințit. Preotul rostește o rugăciune pe care nu o alege el, fiindcă i-a scris-o Parlamentul. Cuvânt cu cuvânt, în textul legii. Ca să nu improvizeze omul și să iasă cine știe ce.
De aici încolo lucrurile se complică frumos.
Vine ceremonia militară, descrisă cu un lux de amănunte care te face să te întrebi cine a stat și a gândit-o. Doi militari țin pânza întinsă, orizontal, la nivelul centurii, nu mai sus, nu mai jos, la centură. Preotul se așează în față, binecuvântează, face semnul crucii, sărută pânza și rămâne apoi în dreapta steagului, cu Crucea la piept. Comandantul de garnizoană se poziționează simetric, în stânga. Cei doi stau față în față, ca la un dans pe care nimeni nu i-a învățat să-l danseze.
Abia acum intră oficialii. Ies din dispozitiv, se aliniază cu fața la drapel, la minimum trei metri, și pupă pe rând. În ordinea de reprezentare protocolară, ca să nu se bage cineva în față. Sărută și comandantul. Se cântă imnul, vocal și instrumental. Urcă steagul.
Există și un articol care se ocupă strict de spate. Defilarea se organizează astfel încât nimeni să nu ofere spatele drapelului. Cineva s-a gândit la asta. A scris-o. A trecut de Senat.
Catargul are 30 de metri și cinci segmente. Pânza, 300 pe 200 de centimetri. Steagul rămâne sus fix un an, iar pe 25 iunie următor, la ora șase seara, apare un trompet, legea spune „un trompet”, la singular, deci se subînțelege că unul e de ajuns pentru un oraș întreg, sună „Stingerea” și pânza se coboară, se împăturește, se predă. Culcare, ne vedem la anul.
Pentru orașele fără unitate militară, varianta economică: fără ceremonial militar, primarul conduce, asistat de „voluntari special pregătiți”. Voluntari. Special pregătiți. Pentru ridicat un steag. Iar imnul, citez, „se va face prin mijloace tehnice performante”. Adică boxa.
În școli, ceremonia are loc la începerea cursurilor. Sărută preotul sau profesorul de religie, sărută directorul, sărută și elevii desemnați să facă evocarea istorică. Micul detaliu: pe 26 iunie școlile sunt în vacanță sau în plin Bacalaureat. Le-a spus-o Consiliul Economic și Social, alb pe negru. N-a mișcat nimeni un deget. Va exista deci o ceremonie obligatorie, cu elevi desemnați, într-o zi în care singurii elevi din clădire scriu la română.
Și-acum partea la care intru și eu în poveste.
Radiourile și televiziunile, publice și private, sunt obligate să dea minimum 30 de minute din grilă. Cine nu dă, amendă până la 20.000 de lei, constatată de CNA. Frumusețea e că legea spune cât, nu spune ce. Pot vorbi o jumătate de oră despre înălțimea catargului și sunt curat ca lacrima. Pot pune fanfară, nimeni nu are ce comenta.
Aici e, de fapt, toată legea asta.
Nicăieri, în zecile de prevederi, nu scrie ce ar trebui să însemne ziua. Scrie unde stai, la câți metri, în ce ordine pupi, câți centimetri are pânza, la ce oră cântă trompetul și cât plătești dacă n-o faci. Sentimentul nu se poate constata, așa că a fost scos din text. A rămas gestul, care se poate constata. Și pe care îl măsoară cineva.
Între cinci și zece mii de lei dacă refuzi să săruți. Iar dacă nici nu te prezinți, nu-i amendă, e abuz în serviciu. Dosar penal pentru absență de la pupat.
Cum a ajuns așa ceva la un vot decisiv? Simplu. Proiectul e depus din 2023 de Mircia Chelaru, de la AUR, dar expunerea de motive are 70 de semnături. AUR, neafiliați, PSD, PNL. Guvernul a dat aviz negativ. Comisia de Învățământ, aviz negativ. Patronatele, împotrivă. A trecut prin Senat oricum, pe 26 iunie 2023, chiar de Ziua Drapelului, fiindcă altfel n-ar fi fost complet.
N-au semnat fiindcă au citit-o. Au semnat fiindcă niciunul n-a vrut să apară a doua zi în titlu ca parlamentarul care s-a opus tricolorului. E cea mai ieftină semnătură din Parlament. Nu te costă nimic și te acoperă la orice.
Acum e la Camera Deputaților, for decizional. Trebuia să fie în plen pe 9 septembrie, dar s-a amânat o săptămână. Amânat, nu respins.
Oricum eu zic că nu e terminată. Cine pupă cu buzele strânse, amendă. Cine pupă prea lung, tot amendă, că nu suntem la mitropolie. Cine zice „mmm”, dosar penal.
Iar peste zece ani, când tot județul o să fi trecut prin aceeași pânză nespălată din 2027, o să iasă și legea de sfințire a microbilor.
Că tot preotul e acolo.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar de ce ne mirăm? Dacă în sua, care este bla, bla, bla ....., s-a putut reînvierea fascismului credea cineva că tocmai noi vom scăpa? Sua este în ghearele însângerate, europa pășește cu pași din ce în ce mai repezi în aceleași gheare. Romania nu are cum face opinie separata. Nu zic că asta ar fi scăparea, noi vom avea un fascism legionarism, ca și democrația, original, vom compromite și această doctrină, ca toate celelalte românizate sau rromanizate. Cum vă place?!
Părerea mea este că radioul tău nici nu o să mai existe.