Carmen Dumitrescu

Acum nu vă agitați ca la Ploiești! Că nu vine “turul 2 înapoi”. Și nici despre magistrații care vor deveni de azi vedete nu cred că n-au citit la școală că deciziile CCR nu sunt acte administrative să poată fi anulate.

Ultimii ani ne-au pus, în repetate rânduri, în fața unor reacții ciudate ale unora dintre semenii noștri. În mod normal, ele n-ar avea de ce să ne deranjeze prea tare, căci sunt doar… râsete. Care se manifestă cu precădere în mediul online. Doar că, de la pandemie încoace, trecând prin tragedii, incendii și, mai ales, printr-un război în țara vecină, acești semeni ai noștri au făcut din râsetele online un fel de agresiune separată. Căci mulți dintre ei râd la imagini cu personalități decedate, cu istorii ale unor tragedii, cu urme ale unor bombardamente și, adeseori, cu copii morți. De ce au apărut aceste reacții și ce spun ele despre noi?

În cea de-a doua zi de Paște, o veste tristă vine spre noi de la Vatican. Papa Francisc, pe numele său Jorge Mario Bergoglio, a încetat din viață. Cu doar câteva zeci de ore înainte a oferit o binecuvântare zecilor de mii de credincioși adunați în Piața Sfântul Petru de la Vatican în prima zi de Paște. Vestea a venit fulgerător, pentru că, după această apariție în public, când Papa Francisc părea că se simte mai bine, după o perioadă mai lungă de boală, oamenii erau mai liniștiți în privința stării lui fizice.

Și, dacă există o logică a tuturor lucrurilor, ea tot de la iubire începe și ar fi bine ca tot cu iubire să se încheie. De altfel, esența a tot ceea ce a făcut Iisus pe pământ a fost iubirea. Și e lecția pe care El a vrut ca noi s-o învățăm. Și s-o ținem minte. Astfel că, peste milenii, să nu ne facem rău unii altora. Să nu ne rănim unii pe alții. Să nu ne judecăm pentru opinii diferite. Să nu ne detestăm pentru credințe distincte. Ci să ne iubim. Așa cum suntem noi. Departe de a fi perfecți și adesea plini de răni care încă dor. Să ne iubim pur și simplu.

Sunt ani buni de când l-am văzut ultima dată pe G. Nici nu știu dacă mi-a răspuns la “Rămas bun!”. Era în lumea lui de mai multe luni. G fusese consumator, inițial de iarbă, apoi de droguri care se administrau oral, apoi injectabil. A ajuns, la rugămințile prietenilor lui care țineau mult la el, la dezintoxicare. Îmi spusese că a fost cumplită perioada aia. Că lua ceva pastile care îi ajutau corpul să supraviețuiască sevrajului, că îl durea totul, că nu putea mânca, dormi sau gândi. Foto: Profimedia

Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor e ziua în care Iuda l-a trădat pe Iisus. Sigur, e și ziua în care femeia păcătoasă i-a spălat picioarele cu mir Mântuitorului și le-a uns cu mir de mare preț. E o zi simbolică. În care umilința și trădarea se întâlnesc într-un punct de referință.

Se spune de un timp că lumea va fi a proștilor cu telefoane deștepte. Și cumva, pentru că jocul de cuvinte sună bine, multă lume s-a proptit în această idee și refuză să ia în calcul și faptul aproape banal că viitorul s-ar putea să nu fie, de fapt, chiar atât de nefericit. Dar varianta asta optimistă presupune și deschiderea noastră către schimbare. Inclusiv către schimbarea modului în care ne practicăm actualele meserii. Căci toate datele arată că, treptat, totul se va schimba.

Zeci de oameni au fost răniți în duminica Floriilor în centrul orașului Sumî. Peste 30 de persoane au fost ucise în timpul atacului cu rachetă balistică, din care doi copii, potrivit bilanțului publicat de serviciile de salvare ucrainene. Volodimir Zelenski, președintele ucrainean, a condamnat public acest atac, considerat a fi unul dintre cele mai sângeroase de până acum asupra Ucrainei, el vizând exclusiv ținte civile, în speță oameni care se duceau la biserică în duminica Floriilor. Președintele Ucrainei cere un răspuns ferm din partea comunității internaționale în fața acestei tragedii cauzate de Rusia.

În timp ce toți ochii sunt îndreptați înspre scandalul din USR și declarațiile foarte dubioase ale fostului premier care se cere președinte, deși la un moment dat avea toată țara răsculată cu plăcuța suedeză la purtător, adevărata problemă rămâne cumva în umbra dezbaterilor publice. Foto: Profimedia

Când îți iubești țara cu adevărat, o inunzi. Acesta ar putea deveni, dacă am fi cu adevărat onești, sloganul suveranist în România. Și, fără candidatura lui Victor Ponta, n-am fi știut asta, că trecuse destul de multă apă pe Dunăre de atunci. Și totuși ceva s-a întâmplat, că adevărul a ieșit la lumină după atâția ani chiar din gura acum suveranistului care a luat decizia aceea în 2014.