Carmen Dumitrescu

Ultima perioadă e una marcată de o întrebare care tot revine, în mod legitim: ”A fost sau n-a fost Rusia în alegerile noastre?” Și, pentru că instituțiile statului, responsabile cu asta au refuzat efectiv să răspundă în vreun fel la asta, oamenii au început firesc să speculeze. Și chiar să găsească tot felul de explicații, care de care mai ciudate și mai nesusținute de adevăr, menite, în funcție de simpatia personală față de un candidat sau altul, să ducă spre un rezultat. Pentru că oamenii au nevoie acum, mai mult decât oricând în ultimii treizeci și cinci de ani, de un rezultat. Altfel, fără rezultate, democrația e compromisă, e o vorbă seacă care sună gol.

Ultimele săptămâni au fost unele în care întrebarea fundamentală care s-a regăsit pe buzele românilor a fost dacă politicienii noștri au înțeles ceva din votul lor. Această întrebare i-a fost acum adresată și lui Crin Antonescu, care se dorește a fi adversarul lui Călin Georgescu, despre care spune că ar fi totuși bine să poată candida și astfel să fie ales în mod democratic, dacă asta își va dori poporul după ce va vedea dezbaterile firești în campanie.

Candidatul declarat al coaliției de guvernare la alegerile prezidențiale, Crin Antonescu, vrea să fie luat în serios de partidele care l-au împins în povestea asta. Și nici nu-și pune problema unei candidaturi independente, pentru că, spune el, nu are resursele necesare unei astfel de intenții și nici nu ține neapărat să fie președintele țării. Însă își declară din nou, la mulți ani distanță, încrederea în PSD. Mai exact, în Marcel Ciolacu. Deși experiența cu Victor Ponta pe vremuri nu pare să-l fi încântat în mod deosebit, de vreme ce declară că nu mai are nicio relație cu acesta.

Marcel Răduț Seliște a fost preotul Spitalului Clinic Județean de Urgență din Craiova. Job-ul lui e să ofere lumină și încredere omului care pleacă de tot din această lume, e să îl încurajeze pe om în cele mai disperate momente ale lui, în cele mai dureroase dintre circumstanțe. Și nu face doar asta. Se ocupă și de liniștea și împăcarea copiilor internați la etajul al zecelea al aceluiași spital, la Secția de Oncologie Pediatrică. L-am văzut personal cum oferă mângâiere unor părinți aplecați de atâtea spaime sau cum le vorbește copiilor bolnavi de unele dintre cele mai grele boli despre lumina lui Iisus și despre protecția Lui.

-am tot uitat zilele astea să văd dacă oamenii care protestează acum pentru democrație și libertate în stradă, indiferent dacă au fost chemați de Georgescu sau Simion, au admonestat vreun politician care fură țara de treizeci și ceva de ani. Nu știu, poate l-au înjurat pe Ciolacu prin vreo pancartă, poate au scandat împotriva lui Ciucă sau au cerut clasei politice să iasă în fața lor și să își asume, bărbătește, eșecul atâtor ani de bătaie de joc. M-am tot uitat să văd dacă protestele astea au fost și despre altceva decât “ca Georgescu nu găsim!” sau “noi vrem să fie bine ca să nu fie rău”. Chiar am vrut să văd lupta pentru valori în toată splendoarea ei.

Alex Găvan: „Toate pădurile din Ilfov devin astfel protejate, nu mai poți tăia în scop comercial și practic am creat o arie protejată”. (Foto: Ovidiu Micsik/ Inquam Photos)

Donald Trump devine peste zece zile primul președinte condamnat penal al Statelor Unite ale Americii. Decizia, luată de judecătorul Juan Merchan nu prevede o condamnare privativă de libertate, însă statutul lui Trump se schimbă și acum vorbim despre un președinte condamnat penal pentru falsificarea unor documente contabile care dovedeau plăți către o actriță de filme pentru adulți, prin care îi cumpăra acesteia tăcerea, asigurându-se că femeia va ascunde aventura extraconjugală.

Dacă există ceva important în aceste zile, atunci lucrul acela constă în a ne răspunde la întrebarea: ”Cum am ajuns aici?” Și nu e un demers simplu, pe care îl poate face oricare dintre noi. E nevoie de o înțelegere a istoriei, dar și de o cunoaștere profundă a ideologiilor, pentru a avea măcar posibilitatea de a întrezări ce ne-a adus aici și dacă mai e vreo cale de ieșire. În acest scop am discutat în amănunt subiectul cu politologul Andrei Țăranu, care ne-a explicat drumul ideologic ce ne-a adus în acest punct, dar ne-a dat și niște perspective noi de a analiză a eventualelor soluții.

Un eveniment de importanță majoră este intrarea țării noastre în Visa Waiver. Eforturile diplomatice, dar și parteneriatul strategic dintre România și Statele Unite ale Americii au făcut posibil acest moment istoric, pe care mulți dintre români îl așteptau de ani întregi.

Poate că una dintre marile întrebări ale acestor zile e când se va produce fenomenul de dez-îndrăgostire a populației pro-Georgescu, căci atașamentul ei față de personajul politic seamănă mai degrabă cu efervescența primelor luni dintr-o relație de iubire. Dar toată situația are și explicații sociologice, căci ea nu a apărut din nimic și de niciunde.