Carmen Dumitrescu

Sigur că toți tinerii care și-au făcut afaceri pe TikTok, toți copiii care câștigă bani reali pe platformă au început să plângă. (Foto: Profimedia Images)

Mărirea taxelor și impozitelor de pe o zi pe alta este încă o traumă care se adaugă palmaresului de traume pe care românii le-au tot suferit în ultimele luni. Prim-vicepreședintele PNL, Ciprian Ciucu, a fost invitat în emisiunea ”În fața ta” și a fost, evident, întrebat de ce a lovit PNL chiar în propriul electorat, modificând codul fiscal de pe o zi pe alta, mărind impozitul pe dividende, scăzând pragul pentru IMM-uri și afectând astfel zeci de mii de firme, care susțin în mod serios și constant bugetul de stat. Totul fără explicații.

Anularea prezidențialelor rămâne, în mod firesc, una dintre temele importante ale acestor zile. Ar trebui să demisioneze Klaus Iohannis, în acest context? Există instituții ale statului român care fac în această perioadă anchete privind motivele invocate oficial pentru anularea prezidențialelor? La aceste întrebări și nu numai a răspuns prim-vicepreședintele PNL, Ciprian Ciucu, la emisiunea ”În fața ta”, moderată de jurnaliștii Florin Negruțiu și Claudiu Pândaru.

Preluarea unui al doilea mandat de către Donald Trump este un moment așteptat de multă lume, pentru că o anumită direcție de acțiune la nivel mondial se prefigurează deja în cadrul declarațiilor sale. Pe de altă parte, a doua venire a lui Trump va avea cu siguranță efecte importante asupra Europei și, în mod deosebit, asupra României și Republicii Moldova, care se află, după cum chiar mâna dreaptă a lui Putin declara, în vizorul Rusiei. Există o uriașă curiozitate cu privire la ce va face Donald Trump în acest al doilea mandat al său și o doză mare de emoție pentru multă lume. Într-o încercare de a lămuri aceste aspecte, am purtat un dialog cu politologul român, stabilit în SUA, Vladimir Tismăneanu. Am vrut să aflăm de la el ce înseamnă noul mandat al lui Trump pentru americani, ce înseamnă el pentru România, dar am atins și problema radicalizării, așa cum se manifestă ea în SUA, dar și în România. Și am primit câteva răspunsuri care ne permit să rămânem, totuși, optimiști.

Eram prin clasa a șasea, când profa de română ne spunea o chestie pe care n-aveam s-o uit niciodată: ”Când țipăm nu ne aude nimeni, iar când suntem furioși suntem slabi. Cine vorbește încet și își păstrează cumpătul câștigă orice conflict.” Sigur, se întâmpla în contextul în care, adesea, ne contraziceam la clasă pe anumite teme și toți simțeam nevoia să ne spunem părerea în același timp. Și, ca să fim auziți, de obicei, vorbeam cu toții mai tare decât ceilalți, astfel că întreaga clasă avea aspectul unui stup de albine deranjat de vreun prădător.

Ultima perioadă e una marcată de o întrebare care tot revine, în mod legitim: ”A fost sau n-a fost Rusia în alegerile noastre?” Și, pentru că instituțiile statului, responsabile cu asta au refuzat efectiv să răspundă în vreun fel la asta, oamenii au început firesc să speculeze. Și chiar să găsească tot felul de explicații, care de care mai ciudate și mai nesusținute de adevăr, menite, în funcție de simpatia personală față de un candidat sau altul, să ducă spre un rezultat. Pentru că oamenii au nevoie acum, mai mult decât oricând în ultimii treizeci și cinci de ani, de un rezultat. Altfel, fără rezultate, democrația e compromisă, e o vorbă seacă care sună gol.

Ultimele săptămâni au fost unele în care întrebarea fundamentală care s-a regăsit pe buzele românilor a fost dacă politicienii noștri au înțeles ceva din votul lor. Această întrebare i-a fost acum adresată și lui Crin Antonescu, care se dorește a fi adversarul lui Călin Georgescu, despre care spune că ar fi totuși bine să poată candida și astfel să fie ales în mod democratic, dacă asta își va dori poporul după ce va vedea dezbaterile firești în campanie.

Candidatul declarat al coaliției de guvernare la alegerile prezidențiale, Crin Antonescu, vrea să fie luat în serios de partidele care l-au împins în povestea asta. Și nici nu-și pune problema unei candidaturi independente, pentru că, spune el, nu are resursele necesare unei astfel de intenții și nici nu ține neapărat să fie președintele țării. Însă își declară din nou, la mulți ani distanță, încrederea în PSD. Mai exact, în Marcel Ciolacu. Deși experiența cu Victor Ponta pe vremuri nu pare să-l fi încântat în mod deosebit, de vreme ce declară că nu mai are nicio relație cu acesta.

Marcel Răduț Seliște a fost preotul Spitalului Clinic Județean de Urgență din Craiova. Job-ul lui e să ofere lumină și încredere omului care pleacă de tot din această lume, e să îl încurajeze pe om în cele mai disperate momente ale lui, în cele mai dureroase dintre circumstanțe. Și nu face doar asta. Se ocupă și de liniștea și împăcarea copiilor internați la etajul al zecelea al aceluiași spital, la Secția de Oncologie Pediatrică. L-am văzut personal cum oferă mângâiere unor părinți aplecați de atâtea spaime sau cum le vorbește copiilor bolnavi de unele dintre cele mai grele boli despre lumina lui Iisus și despre protecția Lui.

-am tot uitat zilele astea să văd dacă oamenii care protestează acum pentru democrație și libertate în stradă, indiferent dacă au fost chemați de Georgescu sau Simion, au admonestat vreun politician care fură țara de treizeci și ceva de ani. Nu știu, poate l-au înjurat pe Ciolacu prin vreo pancartă, poate au scandat împotriva lui Ciucă sau au cerut clasei politice să iasă în fața lor și să își asume, bărbătește, eșecul atâtor ani de bătaie de joc. M-am tot uitat să văd dacă protestele astea au fost și despre altceva decât “ca Georgescu nu găsim!” sau “noi vrem să fie bine ca să nu fie rău”. Chiar am vrut să văd lupta pentru valori în toată splendoarea ei.