Carmen Dumitrescu

„„Dințoasa” sau „Vampiroasa” mi se mai zicea. Tot în gimnaziu. Aveam caninii deasupra dinților din față. Am purtat aparat, a fost ok. Acum aveam dinții drepți. Dar erau prea mari… Acum eram „Dinți de Cal”. Și mai am… coloana strâmbă, buricul ieșit în afară, deviație de sept, gușă, dublă gușă. Ochii hiper-bulbucați… Și sunt ok…”

„Nu mai puteam, fiecare zi era zi de muncă, oriunde mă duceam nu mă puteam bucura de nimic, apăreau mereu din senin chestii de făcut, așa că am decis să renunț la presă. Și azi, dacă mă întrebi, nu cred că mă voi mai întoarce vreodată… Dar cine știe?" Cuvintele de mai sus sunt sinteza a tot ceea ce am auzit de-a lungul ultimilor ani de la jurnaliști care au decis să lase presa și să plece pe un drum cu totul și cu totul nou. (Foto: Profimedia Images)

„Pe mine m-au hărțuit colegii ani în șir încă din școala generală. Pentru că eram prea slabă…” (Foto: Profimedia Images)

„Tu știi ce presiune simți când știi că nu poți niciodată să arăți normal, ca un om care abia s-a trezit și nu și-a băut cafeaua? Știi cât de greu e să știi că un sfert din salariu se duce pe machiaj în fiecare lună, pentru că una dintre responsabilitățile tale e să fii țiplă în fiecare moment?” O priveam cumva descumpănită pe colega din TV cu care vorbeam și cumva începeam să pricep. Nu ne plac oamenii care arată normal. Normalitatea începe să ne deranjeze… (Foto: Profimedia Images)

În Teleorman e mai greu să ai o atitudine critică la adresa partidului aproape unic. Pentru că orice critică poate și va fi folosită împotriva ta. De aceea, oamenii care locuiesc în județul celor mai controversate chipuri politice ale momentului evită de obicei să comenteze critic lucrurile pe care le consideră în neregulă, atunci când privesc în jur.

În celebrele B-uri, jurnaliștii germani au găsit frica, mizeria și Sindromul Stockholm, toate puse laolaltă, ca într-un tablou monstruos. Acolo au reușit să înțeleagă faptul că, oricât de grea le-ar fi viața din cauza unor politicieni care nu-și fac treaba și care nu au alte interese decât acelea personale, oamenii îl iubesc pe Liviu Dragnea. De ce? Pentru că PERSONAL, acum 9 ani el le-a plătit niște facturi și le-a dus niște mâncare.

În ziua aceea a plecat din Turnu Măgurele către Piața Victoriei și Ilie Gâzea, nemulțumit de felul în care merg lucrurile în țară și în județul Baronului. Ilie Gâzea nu și-a luat atunci la el nici pancarte, nici vreun fluier. El a considerat că e destulă vocea lui. La drum a plecat cu niște prieteni. (Foto: Andreea Balaurea)

Pregătirile pentru marele miting al PSD dau în clocot în Teleorman. Se fac ședințe, se pun la punct target-uri, se stabilesc mijloacele de transport, se aranjează punctele de întâlnire. Pentru că, nu-i așa, Teleormanul trebuie să fie fruntea, în contextul în care mitingul are ca scop susținerea unor oameni veniți din județul iubitului conducător. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Pentru cei care doresc să se întoarcă în timp, Teleormanul este destinația ideală. Într-un loc în care frica face regulile jocului, puțini au curajul să strige de pe margine. Iar cei care o fac, plătesc. Mai devreme sau mai târziu, orice act de rebeliune manifestat deschis și public în județul în care Dragnea și-a construit imperiul este plătit cu vârf și îndesat.

La noi, la Teleorman, principala nemulțumire a celor care ne-au scris era aceea că, după o zi de muncă la primărie sau la Tel Drum, nimănui nu îi arde pe frig și zăpadă de o excursie în Capitală. (Foto: Liber în Teleorman)