Carmen Dumitrescu

S-a tot spus că nu există un război informațional și că Rusia nu are nicio legătură cu lucrurile care se întâmplă acum în SUA, chiar dacă, mai nou, peisajul din SUA pare a fi foarte asemănător cu cel din Rusia. Foto: Profimedia

Zic domnii de la PSD că trebuie să fim responsabili. Ne sugerează că e bine să punem și noi țara pe primul plan și să renunțăm fiecare la câte puțin ca să scoatem România din groapă. Ne îndeamnă la solidaritate și altruism. Așa că, dacă câștigăm un pic mai bine decât media, ar trebui să dăm țării ce e în plus, ca țara să iasă din mocirlă și să strălucească precum soarele… Vai! Oare de ce mi-am amintit acum de Călin Georgescu? De promisiunile pe care Georgescu le făcea poporului de pe Tik Tok? Nu tot asta voia și el? Să ia de la bogați și să dea “țării”? Foto: Profimedia

În zorii acestei dimineți, Orientul Mijlociu a fost zguduit de un atac de proporții lansat de Israel asupra Iranului, cu scopul declarat de a neutraliza amenințarea nucleară iraniană. Operațiunea, calificată drept „un atac preventiv”, a fost confirmată oficial de autoritățile israeliene și este de așteptat să se desfășoare pe parcursul mai multor zile. Foto: Profimedia

Ce se petrece zilele acestea în Los Angeles seamănă cu un război civil. Oamenii stau în fața soldaților și le cer să fie de partea corectă a istoriei. Îi roagă să gândească ordinele cu mintea lor și să ia decizii corecte și în acord cu principiile democratice. Foto: Profimedia

Democrația nu este un dat. Dacă ne uităm în altă direcție, o vom pierde. Nu există nicăieri o instanța supremă care va da dreptate celui care se situează de partea corectă a istoriei. Nu există nicio divinitate care să se implice activ în a ne da nouă dreptate sau lor. Pentru democrație lupți sau o pierzi. E atât de simplu. E valabil pentru noi, la fel cum e valabil pentru cea mai mare democrație din lume.

Problemele economice cu care se confruntă deja România și intenția guvernanților de ataca buzunarele antreprenorilor generează imense frustrări.

Uneori mi se pare că toată viața mea e alcătuită din poveștile foarte personale ale unor femei despre traumele lor. Traume pe care le-au dobândit invariabil de la un bărbat. Fie unul care le-a dat viață, fie unul care ar fi trebuit să le fie dascăl, fie unul pe care l-au întâlnit întâmplător prin viață și la care s-au raportat ca la o speranță și și-a sfârșit misiunea ca un blestem. Foto: Inquam Photos

Ce e drept, eram deja optimiști de prea multe zile! Oamenii mergeau pe stradă cu speranța în privire, lucrurile dădeau semne de redresare și niște specialiști întregi la minte se apucaseră să calculeze resursele țării și să caute măsuri de redresare după festinul pesedist. Foto: Inquam Photos

Maria Drăghici n-a împlinit nici doi ani și are deja trei operații pe cord deschis. Culmea, e un copil vesel, care știe să se bucure de fiecare moment și, mai mult decât orice altceva, e un copil iubit. De fratele ei și de părinții ei, care, de la nașterea copilei, trăiesc cu ochii deschiși un coșmar adevărat.

Știu că azi e ziua în care ar trebui să vorbim mai mult de Nicușor Dan, devenit și oficial președintele României, dar eu sunt nevoia să scriu câteva cuvinte despre Ilie Bolojan. Pentru că mie Bolojan nu mi-a plăcut deloc înaintea celor 100 de zile de interimat. Și uite că exact Bolojan m-a învățat ceva foarte important în lunile astea.