Carmen Dumitrescu este jurnalistă și scriitoare. Este absolventă a Facultății de Relații Internaționale și Studii Europene din cadrul SNSPA și fondatoarea Investigatoria.
În Florida, unii oameni au refuzat să plece din calea catastrofei pentru că au impresia că guvernul manipulează vremea. Foto: Chandan Khanna/ AFP / Profimedia
Panica instituită prin presă de autorități a făcut ca mulți oameni să nu mănânce azi pâine. Pentru că prin unele locuri din țară, unde oamenii nu se uită decât la televizor, speriați de uraganul din capul “jurnaliștilor”, oamenii au epuizat toată rezerva de produse de panificație, de ulei, făină și, firește, hârtie igienică. Cei care au aflat mai târziu de uragan au rămas fără mâncare.
Un lider nu e acel individ care știe ce știu eu și nu știe ce nu știu nici eu. Fraților, un lider e omul ăla care îți arată cum ar trebui să fii tu. Foto: MoiraM/ Alamy/ Profimedia
Acum vreo cinci ani am încercat să iau legătura cu fostele colege care îmi mărturisiseră atunci că au fost abuzate. Cele pe care le-am putut aborda au spus că nu vor să își amintească. Și că, până la urmă, nu va face nimeni nimic, pentru că despre ăștia doi știau toți. Toți știau! știau de vreo 20 de ani, cel puțin. Și nimeni n-a făcut nimic. Ba chiar îmi amintesc că mi s-a argumentat că Bulai se însurase cu o studentă de-a lui și avea porniri din astea dintotdeauna.
Cu botniță la gură, cu icoana pe cap, cu ia la purtător, cu sacul negru de gunoi în buzunar și cu o nesimțire demnă de consemnat în cărțile de specialitate, europarlamentarul Diana Șoșoacă le confirmă celor care aveau temeri că aveau și dreptate. Această caricatură, care s-a vrut a fi în mentalul colectiv o versiune modernă a Vitoriei Lipan, ne face acum de râs pe toți în Europa.
A apărut o fată în mocirla Internetului zilele astea, care ne explică cât de prost ar trebui să ne simțim, noi, femeile, atunci când dimineața, înainte de a pleca de acasă, alegem să ne îmbrăcăm în pantaloni. Că nu poți fi smerită în pantaloni și nici nu te poți mântui în pantaloni dacă ești femeie.
Un vecin din blocul în care locuiam atunci avea obiceiul să își bată nevasta. Dar nu oricum. Rău! Femeia cerea îndurare, cerea ajutor, spunea că moare. Era ceva greu de ascultat. Și îl apucau crizele numai noaptea, în jur de ora două, când și îngerii dormeau. În una din nopțile acelea, în care nu mai suportam să aud durerea aia, am urcat la ei și am bătut la ușă, pentru că femeia striga crunt. Urletele s-au oprit și m-am întors la mine în apartament, cumva cu o conștiință împăcată, că am oprit ceva rău din a se petrece. A doua zi, femeia mi-a bătut la ușă și m-a rugat să nu mă mai bag în lucruri care nu mă privesc.
Erika Isac face, prin piesa ei, un serviciu uriaș femeilor din generația mea. Care, poate, nu se vor mai teme să se exprime, de frica acelui personaj colectiv, pe care Erika l-a numit foarte inspirat Mirel din Turnu Măgurele.
Cei de la Ferrari i-au trimis o mică atenție, căci Țiriac e influencer dinainte de social-media, constând într-un bolid de lux, model puternic. Țiriac a sesizat imediat potențialul mașinii, așa că a decis să investească și să-și achiziționeze un al doilea model identic de Ferrari, pe care să-l poată exploata în caz de ceva. Din păcate, omul s-a luat cu viața, cu treburile, cu nevoile traiului de fiecare zi, și a uitat de existența celor doi bolizi. Și-a amintit de ei zece ani mai târziu, când l-a sunat cineva să-l întrebe ce planuri mai are cu mașinile astea. c