Am fost să văd „Dune: Part Two”, iar din locul meu 23 de pe rândul 7 al sălii IMAX de la Cinema City, spectacolul cinematografic pus în scenă de regizorul Denis Villeneuve m-a făcut să cred că am ocazia să văd cel mai bun film SF al deceniului. Firește, gusturile nu se discută și poate că există mulți ochi care nu au fost impresionați de această poveste spusă printr-o explozie de imagini și sunete în două ore și 46 de minute. Însă pe mine m-a captivat. De ce? Pentru că această continuare anticipată a lui Denis Villeneuve a adaptării sale a iconicului roman SF din 1965 al lui Frank Herbert are mai multă acțiune, mai mulți viermi de nisip și mai multă Zendaya decât predecesorul film. Foto: Dunemovie/X

Merită să vezi filmul? Da. Cum spuneam, lumea din jur are nivelul de nebunie dat cam la maximum, iar mie unuia mi-ar prinde bine niște escapism.

Această combinație de acțiune, tehnologie, muzică, efecte vizuale și filozofie face din Dune o o narațiune amețitoare, dar ușor de parcurs.