O navetă de apă transportată într-o Dacie provoacă zgomot, urlă în portbagaj de parcă în orice clipă s-ar face țăndări. Cred că mulți dintre cei care și-au petrecut copilăria și adolescența cu un picior în comunism și altul în capitalism își aduc aminte de sunetul navetei de apă luată la final de săptămână împreună cu părinții.

Copil fiind, înainte de 1990, „recrutam” câte un adolescent mai vânjos din cartier ca să cărăm sacoșele cu 10-12 recipiente din sticlă, pe care le dădeam goale și le aduceam acasă pline cu apă minerală. Vecinul se alegea cu o monedă sau un biscuit Poiana. Dacă știa să negocieze mai bine, primea cu împrumut mingea mea de fotbal, câteva ore.