Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Să închinăm în cinstea noastră… un pahar cu apă

Apă de băut

Relația mea cu apa consumată în casă a trecut prin toate etapele. Copil fiind, înainte de 1990, „recrutam” câte un adolescent mai vânjos din cartier ca să cărăm sacoșele cu 10-12 recipiente din sticlă, pe care le dădeam goale și le aduceam acasă pline cu apă minerală. Vecinul se alegea cu o monedă sau un biscuit Poiana. Dacă știa să negocieze mai bine, primea cu împrumut mingea mea de fotbal, câteva ore.

Au trecut anii și vremea sticlelor de apă minerală carbogazoasă s-a dus- din cauze de ordin tehnic- sticlele goale nu mai erau primite la schimb pentru că nu se mai colectau și apa se scumpise.

Noua vedetă a cartierului a devenit sifonul

Fiecare perioadă cu farmecul ei. Ne luam recipientele- care mai mare, care mai mic- și ne așezam la coadă să le umplem, mai ales în week-end. Ajungeam cu ele goale pe un sfert în apartamente, pentru că de la „stația de umplere” a domnului Gică „din capătul lui unu” și până acasă, ne alergam unii pe alții și ne udam cu apa care ieșea cu presiune. Părea foarte distractiv, pentru noi, sifoanele erau precursoarele pistoalelor și puștilor de jucărie cu apă. Domnul Gică a fost printre primii antreprenori pe care i-am cunoscut vreodată, a trecut cu o viteză amețitoare de la stația de umplere a sifoanelor la dozatoarele cu suc. Apoi la primele gogoși la care era coadă tot timpul.

Acest text are o componentă comercială - am acceptat provocarea La Fântâna de a vorbi despre relația mea cu apa de băut, din copilărie și până astăzi.

Veți întreba: dar de ce nu consumați apă de la robinet, pur și simplu?

Ca mulți dintre cititori- sunt sigur- am dezvoltat această temere legată de apa care vine la robinet din cauza reprizelor de întreruperi din trecut, urmate de minutele de apă roșie, gri, mâloasă, din cauza conductelor. Așteptarea mea și a celorlalți consumatori este- în general- destul de simplă – „filtrele să curețe apa de impurități și clor”. Însă devine tot mai evident, pe măsură ce te documentezi, că e vorba de puțin mai mult decât atât.

Se spune că istoria este ciclică- într-o formă sau alta, ea se repetă în context asemănător. Peste timp, sacoșelor din pânză cu apă în recipiente de un litru din sticlă le-au luat locul baxurile cu apă de un litru și jumătate sau doi. Fără să-mi dau seama, am cărat pe scări tone de apă. La fel au făcut și curierii, pentru că în ultimii ani, această industrie de livrări la domiciliu a explodat. În cele din urmă, a intervenit și un obstacol - altfel o măsură normală - serviciile și aplicațiile au limitat numărul de baxuri aduse de un curier la două pentru un singur transport.

Cei care au dus litrii de apă acasă sau o fac și acum știu ce înseamnă să rămâi, fără să-ți dai seama- fără nici măcar o rezervă strategică. Dacă asta se întâmplă în week-end, pe caniculă sau noaptea, înainte de somn - fie că vrei sau nu, fie că-ți place sau ba, fie că ești obosit sau ai chef de un serial - trebuie să ieși din casă până la cel mai apropiat magazin sau benzinărie să-ți iei apă. Dacă nu pentru tine, pentru ceilalți membri ai familiei, ca să aibă ce-și pune în pahare la micul dejun.

La muncă, lucrurile au stat mult mai ușor și mai practic. În toate corporațiile din București, apa de băut era la îndemână, fără restricții- cel mult un telefon la administrativ să vină să înlocuiască recipientul La Fântâna, că s-a terminat apa. Apă pe alese, colegii o foloseau pentru preparatul supelor instant și pentru ceaiuri. Eu ajunsesem la combinația perfectă- nici caldă, nici foarte rece, devenise una din sursele mele preferate pentru că puteam să o potrivesc la temperatura perfectă, apăsând cu ochii închiși pe rând, butonul albastru și butonul roșu.

Dar să mă întorc la apa consumată acasă- aventura mea cu baxurile de apă s-a încheiat în perioada șederii la Sibiu pe timp de pandemie, din două motive. Am avut imaginea cantităților uriașe de plastic pe care le aruncam și asta m-a pus puțin pe gânduri - acolo deșeurile menajere se colectează în pubele diferite. Pubela galbenă, destinată plasticului, se ridica o dată la două săptămâni, lunea, iar presarea recipientelor și apoi îngrămădirea lor ca să închid capacul devenise o provocare. Însă ceea ce m-a făcut să-mi dau seama că ar trebui să caut alt mod de a bea apă cu plăcere, dar sustenabil, a fost descoperirea că pe timp de vară, baloții cu apă îmbuteliată stăteau, în unele locuri, ore sau chiar zile întregi în soare, până li se făcea loc în depozite de interior sau pe rafturi.

O idee venită de niciunde. Dar dacă…?

Lunile trecute, mă aflam la un control de rutină la doamna doctor oftalmolog. Înainte de consultația propriu-zisă, care nu începuse, trei bătăi puternice la ușă: doi vlăjgani așteaptă să li se spună da și salută respectuos: Săru’mâna doamna doctor, am venit să vă aducem apa.

Au scos bidonul de La Fântâna gol, l-au pus pe cel plin, au lăsat încă unul de rezervă plin și au plecat în viteză.

Acela a fost momentul în care am avut momentul de inspirație: de ce nu-mi pun eu pe hol, acasă, aproape de intrare, un astfel de aparat? Sun la interfon, vin, înlocuiesc, am apă de calitate, nu mai car, nu mai consum plastic.

A urmat dezbaterea ideii în familie: unde pe hol? Unde să-l mai pui și pe ăla? Să ne-mpiedicăm de el? N-avem destule? Bine, argumentele tale sunt valide, dar vezi dacă există aparate mai mici, cu recipiente mai mici, chiar dacă asta înseamnă să vină mai des să le schimbe.

Pe website-ul La Fântâna- o descoperire cât bucuria copilului care căra sticlele de la magazin acasă, dar și revelația familiei care a consumat baxuri de apă din magazine

Cum spuneam chiar la începutul acestui text, relația mea cu apa consumată în casă a trecut prin toate etapele. Cea de astăzi, la care am ajuns fără să văd reclame, ci prin căutări personale, dezbateri în familie și găsirea unor soluții- mi se pare că răspunde tuturor nevoilor mele, elimină stresul și este foarte practică.

La Fântâna propune pe website un device/ o instalație mică, modernă, care se potrivește aproape în orice bucătărie, ce filtrează apa din sursa locuinței și un serviciu. O soluție inteligentă, care punctează la toate capitolele. Practic, e vorba de un dispozitiv discret și elegant ca design pentru bucătăriile moderne, care-ți oferă apă filtrată bună de băut din sursa pe care o ai deja în locuință. Fără recipiente din plastic, fără efortul de a cumpăra și aduce apa îmbuteliată în locuință.

Am să pun avantajele mai jos cu liniuță, pentru cei cu gândire sintetică:

Confort - indiferent de ce soluție de filtrare alegi, de la instalare, la service, mentenanță, totul este asigurat.

Creșterea calității vieții - sursa de apă potabilă este bună, cu conținut nativ de minerale, filtrată printr-un sistem inspirat de natură;

Sustenabilitate - nu mai ai nevoie de ambalaje din plastic de unică folosință. În perioadele de vară, este recomandat să-ți păstrezi apa în recipiente din sticlă sau termos, pentru că dacă se află în plastic, expusă la temperaturi înalte (pe bicicletă, în oraș, în mașină), apa împrumută din substanțele ambalajului, iar acestea au efecte nedorite asupra organismului.

Cost - suntem practici, dorim ca serviciul să fie ușor de instalat, dar să fie la fel de ușor de plătit. Fără bătăi de cap. Iar La Fântâna oferă această posibilitate- seamănă cu un abonament la Netflix, HBO Go, Disney+, Skyshowtime sau Amazone Prime- poți să setezi plată recurentă.

De ce aș opta pentru serviciul La Fântâna și instalarea unui echipament special în loc de utilizarea altor modalități de filtrare de pe piață?

Eficiență - La Fântâna îți montează echipamentul, îți asigură mentenanța lui, înlocuiește filtrele cand și-au atins capacitatea de filtrare sau la cerere. Mai mult decât atât, asigură consultanță in alegerea echipamentului. Asta te scutește pe tine de alte bătăi de cap.

Apă rece cât ai nevoie - Nu mai este nevoie să filtrezi și să răcești apa, să ocupi spațiu în frigider, sau să te asiguri că ai permanent gheață la congelator.

Raport corect cost - beneficiu- pe termen mediu și lung, poți să faci calculele aplicat la obiceiurile tale de consum, te costă mai puțin decât să instalezi și să întreții diferite soluții de pe piață pentru a avea acces la apă filtrată.

Profesionalism și expertiză - Ce fac filtrele e să elimine contaminanții fizici sau chimici care pot apărea în sistemul de conducte. La ieșirea din stațiile de tratare, apa este potabilă, sigură pentru băut. Ea se poate impurifica pe traseul pe care-l parcurge pana la robinet, de aceea e nevoie de filtre. E sigur să bei apă de la robinet, dar apa filtrată de La Fântâna păstrează conținutul nativ de minerale de la sursă. În contextul în care în piața nu există informații detaliate, iar educația despre cum ar trebui să fie apa pe care o consumăm zilnic e rară, este important să putem conta pe expertiză în acest domeniu, acumulată într-un sfert de secol, în cazul acesta de La Fântâna, care are o cotă însemnată de piață și este în ton cu tehnologia și așteptările clienților- fie că vorbim de companii, fie că e despre persoane fizice.

Relația mea cu apa de băut a început la 6-7 ani și e despre istorie, amintiri și prezent. E interesant cum arată viitorul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Domnule Cristian Tudor Popescu, dacă aveți răbdare, vă rog să citiți rândurile de mai jos.
    Le las sub anonimat deoarece vreau doar să vă faceți o idee despre IPJ Bihor.
    Valentin Alin Hodor Acesta este conținutul unei sesizări trimise la IPJ Bihor în 18.07.2023. Problema la IPJ Bihor e generală. Miliția era 0 pe lângă tupeul Mafiei politico-bugetare actuale.
    IPJ Bihor nu a răspuns, până azi, 31.07.2023, când MAI le-a trimis sesizarea mea cu număr de înregistrare.
    Am trimis în privat și agentului Godină . Evident chestiunile fiind grave și din IPJ, Godină nu a avut nici o literă de scris. Îl înțeleg, oarecum, dar eu fiind justițiar și legionar, în locul lui aș fi avut o părere.

    Textul cenzurat al reclamației:
    (Menționez că problema comisarului era că am îndrăznit să înregistrez abuzurile și falsurile făcute de doamna consilier R.N.)

    În data de 17.07.2023 am fost invitat la sediul IPJ Bihor de către comisarul șef I.A. ca și parte vătămată în legătură cu o plângere împotriva doamnei consilier de probațiune N. R., angajată la Serviciul de Probațiune Bihor pentru cercetarea și tragerea la răspundere conform legii pentru infracțiunile sesizate (Art. 268 alin. (2) ; Art. 271 alin. (1) a); b) ; Art. 271 alin. (1) ; Art. 297 alin. (1) ; Art. 300; Art. 321, alin. (1) ; Art. 323 ; Art. 207, alin. (1) ; Art. 348 ). Astfel în data de 18.07.2023 la ora 9 și câteva minute m-a prezentat la domnul ofițer de la intrarea principală a sediului IPJ Bihor, unde am prezentat cartea de identitate iar acesta a sunat la biroul domnului comisar șef I. A. pentru a anunța prezența mea. Am fost însoțit de la poartă până la biroul în care se află comisarul de către un tânăr. În momentul când am intrat în birou, am observat că erau doi domni polițiști la birourile de lângă ușă în stânga și în dreapta și un domn la un birou pe dreapta în apropierea geamului. Domnul din dreapta, din vecinătatea ușii, avea o persoană în fața biroului pe un scaun. Tânărul care m-a însoțit mi-a spus să i-au loc lângă geam, în vecinătatea unde pe dreapta la birou era domnul de care am amintit. Crezând că trebuie să aștept la domnul care avea pe cineva, m-am așezat. În momentul în care m-am așezat, domnul de la biroul de lângă geam mi-a spus să i-au scaunul și să merg la el la birou. Astfel m-am dus acolo. M-a întrebat unde e avocatul iar eu i-am răspuns că am vorbit cu domnul avocat ... care mi-a spus să îmi i-au un avocat din alt județ. Nici nu am terminat acest răspuns și domnul comisar șef I. A. mi-a spus că la ce e în plangere nu o să găsesc nici în avocat din Bihor care să mă reprezinte iar apoi a continuat întrebându-mă, cine mi-a dat voie să înregistrez. Eu i-am răspuns că legea prin articolul 226, aliniatul 4, litetele a, b și c, cu scopul de a arăta săvârșirea de infracțiuni împotriva subsemnatului. Domnul comisar șăf a întrebat din nou, cine mi-a dat permisiunea să înregistrez iar eu i-am răspuns din nou același lucru. Domnul comisar m-a întrebat și ce dovezi am pentru susținerea acuzațiilor din plângere iar eu am răspuns că am depus înregistrarea audio ca și probă pe CD. Domnul comisar a spus că nu aveam dreptul să înregistrez iar eu i-am răspuns că am înregistrat pentru a face plângere împotriva unor infracțiuni. Domnul comisar șăf mi-a spus că acum o să dau o declarație în fața lui că îmi asum articolele de lege acuzate în reclamație. Consider că domnul comisar a încercat să facă abuz de putere care probabil ar fi începutul unui nou șir de infracțiuni și abuzuri găsite în Codul Penal contra subsemnatului prin atitudinea lui și prin modul în care a pus problema. Pe domnul comisar, am observat că nu îl interesează cercetarea infracțiunilor din plângere și l-ar interesa să nu le ancheteze sau mai mult să mă intimideze sau să îmi pună mie în cârcă ceva infracțiune, probabil la primele aliniate din articolul 226 fără să fie interesat că există și aliniatul 4 sau că astfel s-ar mușamaliza infracțiuni. I-am spus domnului comisar șăf că o să vin cu avocatul deoarece văd o tentativă de abuz și mușamalizare. De asemenea i-am spus că abuzurile doamnei consilier vor ajunge curând și la Drepturile Omului de la Geneva, Biroul de Petiții și Urgențe, care a solicitat actele traduse, iar în acest scop mă voi deplasa personal acolo și ulterior voi face și răspunsul public în presă și am plecat. Consider că atitudinea și modul în care a pus domnul comisar problema e unul părtinitor care nicidecum nu îmi garantează calitatea de petent măcar, ca să nu mai vorbesc de parte vătămată sau martor, cum s-a exprimat domnia sa, în consecință vă rog respectuos, să desemnați pentru cercetare un agent imparțial măcar în comportament, deoarece știu că plângerea este gravă și cred că și doamna N. R. a acționat în modul în care auziți pe proba audio, influențată prin abuz de putere, dar asta e doar o bănuială și cred că o cercetare corectă ar putea face lumină. Suntem în Europa anului 2023, nu în România anului 1947/1964, iar infracțiunile pe care le-am sesizat în plângerea împotriva doamnei N. R. nu ar trebui să le întoarcă organele de cercetare împotriva subsemnatului cu intenția de a nu se afla adevărul. Am încredere în instituțiile europene care au rezolvat probleme mult mai grave împotriva unor oameni mult mai importanți decât doamna consilier R. N. și de asemenea au rezolvat probleme unor oameni la fel de mărunți ca și mine. Nu e vina mea că doamna R. N. a ales să facă ceea ce a făcut și nu e vina mea dacă se încearcă ascunderea evidenței prin alte abuzuri sau ilegalități, scriu asta fără a face o acuzație ci e doar părerea mea personală deoarece încă nu am răspunsul de la OHCHR Geneva. Pentru a demonstra veridicitatea celor întâmplate în biroul domnului Irimia sunt oricând de acord cu efectuarea unui test poligraf.
    Cu stimă,
    Z.J.S.
    • Like 0
  • Ce face unul ca mine, căruia îi place să bea apă natural gazoasă sau carbogazeificată?
    • Like 0
  • Mi s-a părut puțin exagerată afirmația că dacă nu mai avem apă în casă trebuie să dăm fuga să ne aprovizionăm de urgență. Pentru astfel de situații, o simplă cană filtrantă, de câteva zeci de lei, poate asigura backup-ul.
    Dacă sursa apei e de la robinet, prefer un ionizator de calitate. În 11 ani, în loc de un sistem care doar filtrează (să zicem Sistemath Luxium Plus), ajung la prețul unui Kangen Platinum, sau Tyent (vârf de gamă), a căror perioadă proiectată de utilizare este de minimum 15 ani. Filtrele costă la fel. În plus, îmi asigură o apă nu doar filtrată și ci ionizată, cu ORP mult mai negativ (adică mai bun) decât al unor ionizatoare “entry level”. Este o investiție mare la început dar se amortizează în timp.
    • Like 3
    • @ Andrei Tarlea
      Aveți un link către firma de unde ați achiziționat aparatul?
      • Like 0
    • @ Adrian Limbidis
      S-a inventat google.
      • Like 0
    • @ Ionut Catalin Dimache
      Dacă s-ar inventa și bunul simt pt tine ar fi o chestie.
      Vezi-ți de treaba dacă nu ai nimic inteligent de adăugat.
      • Like 0
    • @ Adrian Limbidis
      Am dat doar exemple, nu vreau să fac reclamă unui anumit produs. E suficient să dați căutare pe Google cu numele unui ionizator și cu mențiunea site:ro în câmpul de căutare (adică să caute pagini web din România).
      P.S. Nu cred că dl Dimache a fost rău intenționat - e cam același răspuns pe care l-am formulat și eu.
      • Like 0
  • In sfarsit un articol foarte util , ci o tematica sanatoasa .
    Multumiri autorului .
    • Like 1
    • @ Dan Capitan
      Și mai ales foarte neetichetat cu P. Eh, noi să fim sănătoși!
      • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult