Înţeleg într-o oarecare măsură faptul că politicul este prizonierul termenului scurt, este dependent de rezultate, pozitive desigur, imediate, în detrimentul unei abordări strategice. Înţeleg mai puţin însă faptul că nici măcar cei numiţi „tehnocraţi” nu adoptă o viziune mai consistentă asupra modelului de dezvoltare sustenabilă, subliniez sustenabilă, a României. Asumându-şi toate angajamentele precedentului guvern, girate bineînţeles de către Parlament, nu fac altceva decât să pună parafa tehnocrată pe o construcţie strict politică. Proastă.
Nu este atacat astfel niciunul din deficitele majore, cronice, ale ţării. Deficitul comercial la 10 luni 2015 a crescut, nota bene, cu 32% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent: de la 4,9 miliarde euro a ajuns astfel la circa 6,4 miliarde. Extrapolând la nivelul anului, mărimea acestuia se va ridica undeva la 7,5-7,7 miliarde euro. Lipsa investiţiilor este cauza fundamentală a acestei dinamici.
Produsele firmelor româneşti suferă la parametrii de competitivitate în raport cu cele importate. Infrastructura internă reprezintă o altă cauză: materii prime, materiale, produse finite, forţă de muncă circulă pe o infrastructură deficitară care determină timpi de transport mari şi uzură ridicată. Este doar un exemplu.
Stimularea excesivă a consumului intern antrenează astfel majorarea importurilor pentru acoperirea golului de ofertă competitivă din partea economiei naţionale. Structura comercială tipică unui stat mai degrabă feudal decât modern, o voi aborda cu altă ocazie.
Al doilea deficit cronic este cel al fondului de pensii. „Bugetul asigurărilor sociale consumă cu 37% mai mult decât adună” . În cifre asta înseamnă la nivelul primului semestru al anului 2015 subvenţii de aproximativ 10,1 miliarde lei (circa 2,2 miliarde euro) faţă de 5,9 miliarde lei (circa 1,4 miliarde euro) în aceeaşi perioadă din 2014. Anualizat probabil deficitul va ajunge la 1,7-1,8 miliarde euro. Am scris frecvent (şi nu numai eu) despre bomba cu ceas a României – problema demografică. Nu a fost şi nu este pe agenda nici unui guvern.
Apare, în cel mai bun caz, la capitolul „diverse”. Stimularea natalităţii şi dezvoltarea pilonului 2 al fondurilor de pensii sunt investiţii cu efecte pozitive pe termen lung, nu cadrează cu viziunea limitată a politicianului. Majorarea punctului de pensie este decizia politică. Care, în lipsa unor măsuri compensatorii, va amplifica deficitul.
O simplă aritmetică a celor două deficite arată o sumă de 10 miliarde euro la nivelul lui 2015. În creştere anuală accelerată. Nu mă hazardez să o estimez pentru 2016 şi următorii ani. Dar în condiţiile în care TVA se va reduce, remiterile din străinătate se vor diminua ca să dau numai două exemple, este de bun simţ economic să cred că deficitele se vor accentua. Tehnocraţii au însă un mandat scurt, de numai un an. Un motiv şi mai solid de a nu-şi asuma riscul abordării frontale a deficitelor, nu?
Vin alegerile, noii guvernanţi vor da vina pe „greaua moştenire” omiţând probabil un amănunt: actualul guvern are girul întregii clase politice (cu mici excepţii).
Decreţeii sunt(em) cu un an mai aproape de pensie...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In plus, ambele probleme care genereaza deficit sunt foarte greu de rezolvat si nu pot fi rezolvate pe termen scurt. Prima tine de performanta companiilor si produselor romanesti in general si de lipsa de atractivitate la export, iar cea de-a doua este o problema cu care se confrunta toate societatile cu economie dezvoltata. Sistemul clasic de pensii devine falimentar in momentul in care populatia unui stat incepe sa imbatraneasca si sa se reduca. Nici aici nu sunt prea multe solutii. Pe de o parte incurajarea natalitatii nu se poate face decat cu o acutizare a deficitului bugetului asigurarilor sociale pe termen scurt si cucresterea nivelului de trai al intregii populatii pe termen lung.
Ar mai fi si solutia incurajarii primirii de migranti, dar in contextul actual cine risca o astfel de manevra?