Copiii săraci nu mănâncă doar de Crăciun

De pe la jumătatea lunii noiembrie, începem să primim telefoane la fundația pe care o conduc: „Am vrea să facem un brad la o casă de copii, ne recomanzi una?” „Trebuie să ducem cadouri la copiii de la Fundeni, cu cine să vorbesc?” „Caut o familie săracă, să duc haine și jucării pentru copii”. Răspunsul nostru, documentat, este mereu același - toate ar fi inițiative minunate, dacă nu ar face mai mult rău decât bine chiar celor pe care ar trebui să îi bucure.

Întâi de toate, „case de copii”, așa cum le știm din documentarele străine de după Revoluție, nu mai există. După Revoluție, erau peste 100.000 de copii internați în aceste centre. Astăzi, după schimbarea legislației în domeniu, mai sunt 10.000 de copii, internați în mici centre de plasament sau centre maternale. Nicăieri nu mai găsești acea sărăcie lucie pe care o vedeam în filme acum douăzeci de ani. Copiii de acolo nu mai au nevoie de obiecte de bază, cum ar fi săpun sau mere. Totuși, au nevoie de ceva – de afecțiune, de încredere, de sprijin la lecții, de ieșire în afara lumii lor închise.

În al doilea rând, copiii internați la Fundeni sau în alte spitale pentru boli grave au un regim alimentar strict. El nu include Moși Crăciuni de ciocolată, cozonac sau acadele. O prietenă, voluntar la Fundeni, îmi povestea în anii trecuți cum trebuiau să întoarcă din drum persoane binevoitoare, cu cadouri care ar fi pus în pericol sănătatea fragilă a pacienților. După ce personalul medical a reglementat cadourile care puteau intra în secții, au apărut alte feluri de excese. În prejma sărbătorilor de iarnă, lăzile de banane și portocale mucegăiesc abandonate pe holuri. Sunt prea multe și nu ar putea fi mâncate într-un interval decent de timp. Și nici nu pot fi dăruite mai departe, pentru că au fost aduse doar pentru copii. Dar și acești mici pacienți au nevoie de alte lucruri – echipamente mai bune, o vorbă caldă, șansa de a părăsi uneori spitalul pentru un loc în care să fie iarăși copii.

Pentru că atât de mulți oameni își aduc aminte de copiii săraci doar o dată pe an, se mai petrece un fenomen ciudat. Moș Crăciun vine de mai multe ori într-o săptămână, cu tot ritualul – de la împodobitul bradului la livrarea cadourilor și spusul poeziilor. Pentru că, nu-i așa, nu vrem să îi contrariem pe străinii veniți o dată pe an să ne vadă bucurându-ne de cadourile lor. Este adevărat: se întâmplă ca, în frenezia sărbătorilor, centrele de zi sau cele de plasament să organizeze mai multe evenimente, ca să răspundă cererii atâtor donatori.

Nu am scris acest articol ca să vă sfătuiesc să nu mai duceți cadouri de Crăciun copiilor săraci. De cinci ani, de când aduc împreună oameni care donează și oameni care au nevoie de donații, cred că încă nu sunt suficienți donatori și resurse, pentru câte nevoi sunt în România. Tocmai de aceea, e important să ne gândim de două ori cui și ce donăm, pentru ca gestul nostru să facă un bine și să conteze cu adevărat.

Sunt câteva întrebări la care vă invit să răspundeți, înainte de a face orice fel de donație de sărbători:

Oamenii cărora le dau ceva au nevoie de lucrul respectiv?

Am scris mai sus despre cazul extrem al ciocolatei la Fundeni. Lucrurile acestea se repetă și în alte locuri, atunci când trimitem un cadou neadaptat vârstei celui care urmează să îl primească. Imaginați-vă bucuria lui la vederea unui pachet, și apoi dezamăgirea că nu poate folosi nimic din cele primite.

Dacă eu aș primi acest cadou, aș simți bucurie sau rușine?

Organizatorii www.shoebox.ro, o mișcare voluntară de distribuire de cadouri către copii cu posibilități limitate din întreaga țară, au impus o nouă regulă. Până anul trecut, era suficient să umpli o cutie de pantofi cu orice fel de lucruri drăguțe pentru un copil, să notezi pe ea sexul și vârsta pentru care e pregătit și să îl trimiți către un centru de procesare. Pachetele ajungeau apoi, de Crăciun, la copii din întreaga țară, prin organizații și instituții locale. Din acest an, în pachetele Shoebox nu mai pot intra decât produse noi, cu etichetă, neperisabile. Organizatorii au luat această decizie pentru că, în pachetele de anii trecuți, oamenii binevoitori au trimis și jucării stricate, sau haine în mod evident uzate. E drept, unii dintre copiii la care ajung pachetele trăiesc mult sub limita sărăciei. Și totuși, să ne gândim – cum se simt ei știind că primesc cadou un obiect pe care altcineva l-ar fi aruncat? Îi bucură, sau le reamintește încă o dată de locul și valoarea lor în societate? Este acesta un cadou, sau doar nevoia noastră de a ne face curățenie printre obiectele pe care nu le mai vrem?

Pot să trimit cadourile mele în alte locuri unde este nevoie mai mare de ele?

La București, pachete de sărbători ajung la mulți dintre copiii care se află în evidența unei organizații sau instituții. În țară, și mai ales la țară, șansa unui copil de a primi un cadou de Crăciun scade dramatic odată cu veniturile părinților. Shoebox, de care am scris mai sus, trimite pachete și în țară, și sigur sunt și alte proiecte care fac acest lucru.

Pot să dau un cadou flexibil – de exemplu, bani care vor fi folosiți în mod eficient?

Dacă împărțiți efectul unui cadou de Crăciun la 365 de zile, el este insignifiant. Sigur că orice copil se bucură de un cadou. Dar atunci când ciocolata din pachet se termină, ce rămâne în urmă? Un copil bolnav rămâne internat în spital. Un copil dintr-un centru de plasament nu are pe nimeni care să îi poarte de grijă. Un copil dintr-o familie fără venituri nu va putea continua școala

Uneori, organizațiile care lucrează cu cazuri sociale știu mai precis ce nevoi au oamenii pe care îi au în grijă. Sigur, de portocale și de ghete de iarnă au nevoie toți copiii. Dar oare să fie numărul 27 sau 28? Portocalele or fi sănătoase, dacă un copil mănâncă doar o masă pe zi? Cu o donație către o organizație în care aveți încredere, și care lucrează direct cu cazurile sociale din comunitate, este mult mai probabil să alegeți un cadou care are impact.

Ce pot să fac pentru acești oameni, ca să le fac viața mai bună sau mai simplă în celelalte 364 zile din an?

Poate cea mai importantă întrebare dintre toate. Dacă împărțiți efectul unui cadou de Crăciun la 365 de zile, el este insignifiant. Sigur că orice copil se bucură de un cadou. Dar atunci când ciocolata din pachet se termină, ce rămâne în urmă? Un copil bolnav rămâne internat în spital. Un copil dintr-un centru de plasament nu are pe nimeni care să îi poarte de grijă. Un copil dintr-o familie fără venituri nu va putea continua școala. Pentru toate acestea e nevoie de oameni implicați pentru mai mult de o zi din an.

Mergeți să fiți voluntari, pentru un program ca Ajungem mari, care lucrează cu copiii din centrele de plasament și le dau încredere în ei înșiși și o șansă la educație. Sprijiniți organizarea MagiCAMP, pentru ca zeci de bolnavi de cancer să poată părăsi spitalul pentru o tabără de vară unde pot fi iarăși copii. Donați 2 euro pe lună către Asociația Ovidiu RO, pentru ca un copil să poată merge la grădiniță. Întrebați-vă prietenii și căutați în comunitatea voastră proiecte mai mari sau mai mici care au nevoie de ajutor – câteva ore libere sau o sumă mică de bani, în mod regulat.

Sau, pentru că nici un copil sărac nu mănâncă doar de Crăciun, alegeți să îi faceți o bucurie în orice altă zi din an, și nu de Crăciun. De exemplu, astăzi.

FOTOGRAFII: GULIVER GETTY IMAGES

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp