Caravana electorală ia drumul Sudului şi al Vestului.
Cele două Caroline au fost colonizate de englezi începând cu anul 1663 şi numele lor a fost dat în onoarea monarhului britanic Charles I (al doilea din dinastia Stuart), care a domnit între anii 1625 şi 1649 şi a fost executat pentru trădare.
În Carolina de Sud trăiesc 4,9 milioane, dintre care 69% sunt albi, 30% african-americani, 0,6% asiatici şi 0,2% amerindieni. Ca religie, protestanţii evanghelici sunt majoritari, ei reprezentând o treime din populaţia globală şi 65% din cea albă.
Alegerile preliminare din 20 şi 27 februarie îi găsesc pe cetăţenii statului încă în doliu, după ce echipa Panterele din Carolina a pierdut finala campionatului de fotbal profesionist (Superbowl), duminica trecută.
Între Războiul Civil (1861-1865) şi anul 1970, sud carolinienii, resentimentari față de ocupaţia yankeilor, nu au ales decât politicieni democraţi, la toate nivelele. Urmare strategiei sudului, introdusă de Richard Nixon, lucrurile s-au schimbat. Azi, cei doi senatori, Lindsay Graham şi Tim Scott şi guvernatoarea Nikki Haley (fata unor imigranţi indieni Sikh originari din Punjab) sunt republicani.
Prima dintre alegerile sudice, cea din Carolina de Sud mai are şi alte particularităţi: este o alegere deschisă (oricine se poate duce la o circumscripţie electorală şi vota, indiferent de afilierea politică) şi are date diferite pentru cele două partide: republicanii sunt programaţi sâmbătă 20 februarie, iar democraţii vor merge la urne o săptămână mai târziu. După ce naţiunea americană a avut ocazia să testeze opţiunile electorale ale midwest-ului (Iowa) şi ale coastei de nord-est (New Hampshire), cu alegerile din Carolina de Sud vor fi aduse în prim plan preferinţele sudului american.
În Carolina de Sud vor fi 50 de delegaţi republicani şi candidatul care iese primul va fi răsplătit cu toţi delegaţii (winner-takes-all). Cei 59 de delegaţi democraţi vor fi alocaţi, proporţional cu voturile, la acei candidaţi care au depăşit pragul de 15% din voturi.
Tot in ziua de 20 februarie se ţin caucusurile democrate din statul Nevada, unde republicanii vor avea adunările lor pe data de 23 februarie. În statul vestic, se pun în joc 43 de delegaţi democraţi şi 30 republicani.
Numele statului este de origine spaniolă şi înseamnă acoperit de zăpadă. El îşi are originea în denumirea dată de primii exploratori spanioli munţilor Sierra Nevada (Munţii înzăpeziţi).
Înainte de venirea europenilor, teritoriul actualei Nevada a fost locuit de triburile Paiute, Shoshone şi Washoe. O mare parte a statului, cu zonele deşertice şi muntoase, este subpopulată.
Capitala statului este Carson City şi populaţia este de 2.89 milioane (66% albi, 8,1% african- americani, 1,2% amerindieni, 7,2% americani de origine asiatică şi 4,7% americani de origine multirasială). Nevada este al patrulea producător de aur din lume şi are o economie bazată în primul rând pe turism, în mare parte datorat faimosului centru de distracţii şi jocuri de noroc, oraşul Las Vegas (Pajiştile).
Până în anul 2008, Nevada a avut alegeri preliminare de tip vot la urne, apoi s-a schimbat prin adoptarea caucus-urilor. Cele republicane sunt închise, dar oricine se poate înregistra până la 30 de zile inaintea alegerilor. Participarea la caucus-urile democrate este deschisă.
Joe Biden sau Michael Bloomberg, în locul lui Hillary Clinton?
Campania prezidenţială a oferit surprize şi la alegerile din New Hampshire. Senatorul democrat socialist Bernie Sanders nu numai că a câştigat, dar a învins-o pe Hillary Clinton cu un scor umilitor de 60 la 39%. În analiza pe categorii de votanţi, singura grupă unde Hillary a precumpănit a fost grupa alegătorilor vârstnici, democraţii de peste 65 de ani. Când voturile au fost analizate pe baza criteriilor de decizie, Sanders a fost deasupra la capitolele economie, protecţia mediului, creşterea economică şi mai ales încredere. Însă sondajul care a adresat întrebări legate de credibilitate şi sinceritate a înregistrat voturi pentru senatorul rebel la nivelul de 92%.
Tabăra republicană ar fi încântată dacă Sanders devine cel nominalizat, dar este greu de crezut că aceasta se va întâmpla: conducerea partidului democrat nu îl vrea şi se aud din nou zvonuri despre lansarea în campanie a vicepreşedintelui Joe Biden şi mai nou a fostului primar al oraşului New York, miliardarul Michael Bloomberg, de patru ori mai bogat decât Donald Trump, cu o avere estimată la peste 39 de miliarde de dolari. Aceşti doi candidaţi fantomă sunt pregătiţi pentru eventualitatea în care Hillary Clinton devine nenominalizabilă.
Entuziasmul celor care au devenit susţinători ai lui Sanders este nu numai neanticipat, dar şi oarecum nerealist. Analişti economici imparţiali au puricat propunerile lui şi au ajuns la concluzia că, dacă acestea ar fi puse în practică, Statele Unite ar deveni peste noapte datoare cu încă 18 trilioane de dolari.
Încă din zilele care au precedat alegerile din New Hampshire au fost zvonuri despre intenţia cuplului Clinton de a restructura echipa electorală. Azi ele s-au confirmat şi informaţia este că cei doi noi strategi vor fi David Brooks şi Sidney Blumenthal. Ultimul a fost consilierul preşedintelui Bill Clinton, a fost foarte activ în apărarea lui în scandalul cu Monica Lewinsky şi a fost şi sfătuitorul din umbră al secretarei de stat, care a împărţit cu el informaţiile secrete, fără ca el să aibă o poziţie oficială în guvern şi nici permisiunea de acces la astfel de documente. Din acest motiv, Blumenthal este şi el interogat în aceste zile de anchetatorii FBI.
Cam cu zece zile în urmă, când sondajele au început să arate că Hillary şchioapătă, a fost anunţată aducerea în campanie a artileriei grele, în persoana lui Bill Clinton. Idolul de necontestat al democraţilor a dezamăgit însă: îmbătrânit, slab, cu o voce pierită, chiar confuz şi băgându-se singur în afirmaţii discutabile, el nu a oprit deteriorarea popularităţii nevestei sale. În iunie 2015, Hillary avea 40 de procente peste Sanders, dar această superioritate s-a evaporat.
La republicani, în New Hampshire s-a înregistrat o victorie clară a lui Trump, cu mai mult de dublu în voturi faţă de cel de pe locul doi, guvernatorul statului Ohio John Kasich (35 la 15%). Pe locurile trei-patru au ieşit Bush şi Cruz, în timp ce Rubio, puternic susţinut de partidul republican şi de aproape toată presa de dreapta, nu a reuşit mai mult decât un modest loc cinci. Este efectul gafelor de la ultima dezbatere, în care Rubio a apărut ca un automat, repetând de patru ori un text învăţat, cu acelaşi ton, cu aceleaşi cuvinte şi cu aceleaşi inflexiuni, care l-au făcut să apară alegătorilor ca un candidat artificial, programat de scenarii pe care le debitează fără prea multă sinceritate.
După anunţarea rezultatelor, Trump a pronunţat un discurs bine primit. El a schimbat tonul arogant, a fost elegant şi i-a felicitat pe competitorii lui republicani, a reafirmat liniile principale ale programului său cu convingere şi modestie.
S-au retras din cursă Chris Christie, Carly Fiorina şi Jim Mitchell. Se aud zvonuri că şi campania lui Ben Carson este în dificultate şi ar fi ajuns la limita resurselor, dar Carson va participa la alegerile din Carolina de Sud.
Christie sa va întoarce la slujba lui de guvernator al statului New Jersey, iar pentru Carson au apărut sugestii că ar putea fi, în cazul unei victorii republicane, un foarte bun vicepreşedinte, poate secretar de stat şi cu siguranţă un excelent ofiţer pentru sănătatea publică (Surgeon General).
Cu o săptămână înainte de alegeri, sondajele din Carolina de Sud arată avantajul lui Hillary Clinton (62 faţă de 37% faţă de Sanders) şi următoarea ordine la candidaţii republicani: Trump 37,3%, Cruz 20,3%, Rubio 14%, Bush 9,3% şi Carson 7,3%.
Scena alegerilor prezidenţiale s-a mai eliberat: dintre cei 18 candidaţi republicani înscrişi iniţial, au rămas 6, iar democraţii încă în cursă sunt doar doi.
În zilele următoare, lumea va afla amănunte despre opţiunile electorale ale sudului şi vestului Statelor Unite. Vor continua, oare, surprizele?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Datorita faptului ca rolurile, politicile practicate si chiar si electoratul de baza a fost reversat, dar ambele partide au fost anti-secesioniste si au stabilit o politica abolitionista clara doar in timpului razboiului civil. Lincoln insusi si-a declinat dreptul de a decide in privinta sclaviei, acolo unde este practicata inainte de inceperea razboiului civil.
Dupa terminarea razboiului civil, republicanii au preluat retorica democrata, dar si electoratul din sud fata de care si-au ajustat discursul si mai mult, in timp ce democratii au preluat retorica de dinainte a republicanilor si au castigat publicul din nord. Dar ar trebui sa fie evident de ce negrii nu voteaza cu cei care ii reprezinta pe cei din fostele state sclavagiste... foarte evident chiar.
Plus, o mare parte din fonduri se vor intoarce in economia Americana, proiectul de infrastructura ar crea job-uri, ar rezolva probleme si ar aduce crestere economica. O crestere mult mai mare decat cea de acum care ajunge integral (cifre oficiale) in buzunarele celor mai bogati americani, parte din care o sustin pe Hillary Clinton.
E logic ca Sanders este cel mai bun candidat, primul de multa vreme in SUA care vorbeste serios si concret despre problemele lor. Adevaratul succesor al lui Obama (care Obama pare sa fi facut o treaba buna, dar nu suficient de curajos), este ironic programul lui Sanders, axat mai mult pe reforme incepute de Obama decat cel al lui Hilary.
Americanii, desi au cel mai mare PIB si nici de departe cea mai mare populatie, se bucura de extrem de putine facilitati de natura sociala, nu exista nici macar concediu de maternitate.
Din 2013 si pana acum 100% din cresterea economica a ajuns in mainile celor mai bogati 0.01% din americani, iar 6 americani detin acum mai multa avere decat cei mai saraci 47% din americani. Acum 5 ani detineau o avere echivalenta cu 15% cei mai saraci americani.
E clar ca Bernie nu vorbeste prostii, sunt bani.
Princeton University a ajuns la concluzia ca SUA este acum o oligarhie: http://www.bbc.com/news/blogs-echochambers-27074746
Sanders are dreptate, trebuie sa reguleze wallstreet, pana si noi avem taxe la succesiuni, ar trebui sa aiba si ei, companiile mari ajung sa plateasca impozite infime prin tot felul de scheme. Stim cu totii unde duce un mediu ca asta.
Daca tendinta va continua si clasa lor de mijloc se va contracta in continuare ii paste o mare criza economica. Pentru simplul motiv ca degeaba are Wallmart rafturile pline daca oamenii nu-si permit produsele.
E un argument economic simplu care implica taxarea mai agresiva a corporatiilor mari.
De-aia Mark Zuckerberg, Bill Gates, Warren Buffet si multi alti mari miliardari isi doneaza averile.
Sunt magnati ca Nick Hanauer care inteleg acest adevar fundamental si insista sa fie taxati mai mult: https://www.ted.com/talks/nick_hanauer_beware_fellow_plutocrats_the_pitchforks_are_coming?language=en
Stiu ca la prima vedere pare ok sa poti sa faci ce fac acum oligarhii americani, dar gandeste-te ca din cei care acumuleaza acum sume imense, majoritatea si-au mostenit averea cu care au pornit.
Uite o analiza vizavi de problemele pe care le cauzeaza in societate diferentele mari intre cei mai bogati si cei mai saraci oameni: http://ideas.ted.com/the-4-biggest-reasons-why-inequality-is-bad-for-society/
Nu trebuie sa mai gandim in paradigme dezvoltate in al doilea razboi mondial, democratie nu inseamna capitalism, socialism nu inseamna comunism, iar America de acum nu mai seamana de loc cu puterea democratica de dupa al doilea razboi mondial, daca atunci eliberau Europa si participau decisiv la reconstructia ei, acum Senatul American aproba actiuni ca razboiul Irak care a adancit datoria SUA destabilizand intreaga regiune.
Sunt bucuros sa aud de acel "inheritance tax", dar America ramane momentan o oligarhie si trebuie sa se schimbe pentru ca de ei tine echilibrul mondial in care traim de niste zeci de ani.
Chiar si lasand la o parte, sa zicem, avantajele economice prezentate , miscarea sociala pe care o reprezinta cat si revolutia exceptionala in politica actuala (modul in care sunt finantate campaniile, responsabilitatea politicienilor, culpapibilitate, samd) sunt mesaje care rezoneaza foarte mult cu generatia tanara cat si cu majoritatea oamenilor cu un nivel economic scazut si mediu.
Cat despre alternativa nominalizarii lui Michael Bloomberg nu ar face nimic mai mult decat sa garanteze castigarea alegerilor de catre un republican, pentru ca este destul de evident ca majoritatea sustinatorilor lui Bernie, nu ar vota niciodata cu acesta.
p.s. puneti, va rog, in tag cloud-ul articoluiui "Bernie Sanders" ca despre el se vorbeste in articol
In privinta jandarmului mondial, poate ca actiunile sale nu au fost cele ideale. Dar prin simpla sa capacitate militara a descurajat puterile totalitare sa isi faca de cap. Poti sa te plangi ca politia e ineficienta si nu prinde toti hotii, dar asta nu inseamna ca desfiintarea politiei ar indrepta vreodata lucrurile. Cel putin lipsa de implicare a Americii in mandatul lui Obama nu a aratat deloc acest lucru.