Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Deși nu mă simt român, mă simt ca acasă aici

Oameni pe stradă

De fiecare dată când completez cu „București” drept domiciliu, mă ceartă funcționarul care supraveghează exactitatea datelor. Pentru el, este imposibil că un străin ar avea domiciliu în România. Obișnuit cu problema domiciliului, explic că nu mai figurez în evidența persoanelor din Olanda decât cu adresa din România. În plus, dreptul administrativ olandez nu cunoaște diferența între domiciliul și reședință. Invariabil, sunt întâmpinat cu un semizâmbet neîncrezător: Un străin? Domiciliu aici? Imposibil.

Totuși, de șapte ani Bucureștiul e orașul meu. N-am mai stat în niciun alt oraș așa de mult timp. Deși nu mă simt român, mă simt acasă aici. Și din prima zi, trebuie să explic fiecărui om cu care fac cunoștință. De ce, dom’le, ai venit aici?

Când încep explicația spunând că sunt căsătorit cu o româncă, alegerea de a veni în România tot nu devine clară. Sunt convins că unii interlocutori se întreabă, dacă cumva nu puteam să găsesc o prietenă în Olanda și am venit profitând de sărăcia și frumusețea româncelor. Că am găsit-o pe soția într-un catalog online, cum sunt „nevestele din Ucraina”. Când continui și povestesc cum am cunoscut-o pe soție în Franța, unde am participat amândoi într-un program de schimb pentru studenți, privirea interlocutorului se schimbă deseori. De fapt, ne-am căsătorit în Olanda și în total am stat acolo vreo 6 ani împreună. Primul copil e născut acolo.

OK și atunci…de ce ai venit? Întrebarea veșnic pusă tuturor imigranților din epoca de piatră încoace. Întrebarea e uneori încărcată cu amuzament, uneori cu ură, cu mirare sau cu un aer defensiv. Cred că cele 4 milioane de români stabiliți în străinătate cunosc întrebarea foarte bine. Iar răspunsul e la fel ca pentru toți imigranții. Am venit să caut ceva ce nu aveam acasă.

Am găsit în București o societate în mișcare puternică, cu probleme care cer soluții. Am găsit oameni interesanți, am văzut cum se îmbunătățesc lucrurile în fiecare an, am găsit provocări. La țară, am găsit un spațiu larg și natural pentru a-mi aduce sufletul la loc.

După facultate (limbi străine) am lucrat un an ca traducător. După aceea am început la o firmă de consultanță care se ocupa de digitalizarea fluxului de documente și arhive la organizații mai mari în domeniul public. Am început ca asistent și după 7 ani eram consultant senior. Am fost activ în politică, cu ședințe multe, acțiuni de campanie și schimburi de experiențe în străinătate. Salariu bun, activități multe, casă, familie. Dar nu mi-a plăcut prospectul de a face încă 30 de ani același lucru și apoi să ies la pensie. Olanda mi s-a părut (și mi se pare în continuare) prea înghesuită, prea decadentă. Oamenii se supără pentru lucruri neimportante, ocupându-și timpul cu divertisment rafinat și călătorii exotice. Societatea stagnează.

Am plecat în căutare de activități și experiențe interesante, care îți îmbogățesc viața fără să câștigi neapărat o grămadă de bani. Am plecat căutând mai mult spațiu, fizic și mintal, pentru a face lucruri noi și altfel. Am găsit în București o societate în mișcare puternică, cu probleme care cer soluții. Am găsit oameni interesanți, am văzut cum se îmbunătățesc lucrurile în fiecare an, am găsit provocări. La țară, am găsit un spațiu larg și natural pentru a-mi aduce sufletul la loc.

În același timp, sunt mai oportunist și mai prudent decât ar părea. N-am venit în România fără să-mi găsesc un job înainte. Și am ținut legăturile cu Olanda pentru a facilita o eventuală întoarcere. La un moment dat, la o vârstă mai înaintată, probabil că ne vom întoarce. Am încredere multă în românul individual, care chiar se descurcă. Dar modul în care se dezvoltă sistemul de sănătate și cel de pensii nu îmi d[ mari speranțe pentru bătrânețe.

Până atunci, aș vrea să încerc să observ, să scriu și să fac o mică contribuție la țara asta frumoasă. Așadar, ne reauzim în Republică.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Foarte drăguț, foarte amabil, foarte interesant. Te rog, mai scrie!
    • Like 0
  • check icon
    Oameni interesanţi şi o societate în mişcare puternică, cu probleme care cer soluţii putea găsi şi la Ouagadougou, mai ales că, în limba băştinaşilor, denumirea oraşului semnifică "locul în care oamenii sunt respectaţi". Şi, ce coincidenţă! Nici mie nu-mi dă speranţe modul în care se dezvoltă sistemul de sănătate și (mai ales) cel de pensii! Numai că, pentru mine, Olanda este doar o pânză din care mama croia lenjeria de pat. Asta e: fiecare cu norocul lui!
    • Like 2
  • check icon
    Tot respectul pentru curajul și energia pusă în joc în experiența nu tocmai romantică de a trăi și lucra în România.Încă sunteți tânăr și aveți încă rezervele de energie,răbdare și nervi în cantități suficiente,sper să nu vă regăsesc epuizat înainte de vreme, cu mult înaintea pensionării.România are un stil epuizant de a evolua,trei pași înainte-doi înapoi, situație ce solicită enorm psihic și fizic pe oricine încearcă să-și construiască o viață aici.Vă urez multă baftă oricum.
    • Like 2
  • Felicitari pentru cuvintele frumoase despre romani si tara noastra,parca ne-am saturat sa auzim numai de aspecte negative la adresa noastra chiar daca acestea exista!Pentru ca pana in 1989 si chiar si acum puterea financiara a romanilor a fost mica foarte putini din noi am reusit sa vizitam tari ca Franta ,Spania etc ,in concedii,doar ca mana de lucru ieftina,in timp ce asiaticii de ls mari distante fata de noi sant cata frunza ,cata iarba!
    • Like 2
  • da, poate fi o frumoasa aventura incercarea de a te stabili in Romania si cand mai si ai siguranta ca ai unde te intoarce in Olanda si asta din cauza de sistem de sanatate si de pensii care sigur nu vor mai fi platite de statul roman atunci totul este frumos dar pentru noi romanii este o aventura sa traim in fiecare zi in tara asta, o intamplare este faptul ca mai traim sanatosi in tara asta cu sistemul de asa zisa sanatate, o intamplare este ca mai pot trai peste 1 milioan de romani cu salariul minim, o intamplare este faptul ca peste 1 milion de romani cu pensii sub 1000 lei mai pot sa traiasca in tara aceasta minunata...... ce aventura este sa traiesti in romania si noi traim zilnic aceasta aventura pe marginea prapastiei........ bun venit in Romania!!!
    • Like 7
    • @ Helmuth Diesing
      Nu mai trebuie sa scriu nici un comentariu. Este exact ceea ce as fi vrut sa spun si eu.
      • Like 1
  • Bravo tati pentru vorbele frumoase și foarte adevărate...
    • Like 0
  • Felicitări limba română!
    • Like 3
    • @ Octavian Ungureanu
      Aveam de scris patru cuvinte! Al doilea, lipsă, este "pentru"...
      • Like 3
    • @ Octavian Ungureanu
      Greu cu limba romana, domnule Ungureanu! :)
      • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult