Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Deși nu mă simt român, mă simt ca acasă aici

Oameni pe stradă

De fiecare dată când completez cu „București” drept domiciliu, mă ceartă funcționarul care supraveghează exactitatea datelor. Pentru el, este imposibil că un străin ar avea domiciliu în România. Obișnuit cu problema domiciliului, explic că nu mai figurez în evidența persoanelor din Olanda decât cu adresa din România. În plus, dreptul administrativ olandez nu cunoaște diferența între domiciliul și reședință. Invariabil, sunt întâmpinat cu un semizâmbet neîncrezător: Un străin? Domiciliu aici? Imposibil.

Totuși, de șapte ani Bucureștiul e orașul meu. N-am mai stat în niciun alt oraș așa de mult timp. Deși nu mă simt român, mă simt acasă aici. Și din prima zi, trebuie să explic fiecărui om cu care fac cunoștință. De ce, dom’le, ai venit aici?

Când încep explicația spunând că sunt căsătorit cu o româncă, alegerea de a veni în România tot nu devine clară. Sunt convins că unii interlocutori se întreabă, dacă cumva nu puteam să găsesc o prietenă în Olanda și am venit profitând de sărăcia și frumusețea româncelor. Că am găsit-o pe soția într-un catalog online, cum sunt „nevestele din Ucraina”. Când continui și povestesc cum am cunoscut-o pe soție în Franța, unde am participat amândoi într-un program de schimb pentru studenți, privirea interlocutorului se schimbă deseori. De fapt, ne-am căsătorit în Olanda și în total am stat acolo vreo 6 ani împreună. Primul copil e născut acolo.

OK și atunci…de ce ai venit? Întrebarea veșnic pusă tuturor imigranților din epoca de piatră încoace. Întrebarea e uneori încărcată cu amuzament, uneori cu ură, cu mirare sau cu un aer defensiv. Cred că cele 4 milioane de români stabiliți în străinătate cunosc întrebarea foarte bine. Iar răspunsul e la fel ca pentru toți imigranții. Am venit să caut ceva ce nu aveam acasă.

Am găsit în București o societate în mișcare puternică, cu probleme care cer soluții. Am găsit oameni interesanți, am văzut cum se îmbunătățesc lucrurile în fiecare an, am găsit provocări. La țară, am găsit un spațiu larg și natural pentru a-mi aduce sufletul la loc.

După facultate (limbi străine) am lucrat un an ca traducător. După aceea am început la o firmă de consultanță care se ocupa de digitalizarea fluxului de documente și arhive la organizații mai mari în domeniul public. Am început ca asistent și după 7 ani eram consultant senior. Am fost activ în politică, cu ședințe multe, acțiuni de campanie și schimburi de experiențe în străinătate. Salariu bun, activități multe, casă, familie. Dar nu mi-a plăcut prospectul de a face încă 30 de ani același lucru și apoi să ies la pensie. Olanda mi s-a părut (și mi se pare în continuare) prea înghesuită, prea decadentă. Oamenii se supără pentru lucruri neimportante, ocupându-și timpul cu divertisment rafinat și călătorii exotice. Societatea stagnează.

Am plecat în căutare de activități și experiențe interesante, care îți îmbogățesc viața fără să câștigi neapărat o grămadă de bani. Am plecat căutând mai mult spațiu, fizic și mintal, pentru a face lucruri noi și altfel. Am găsit în București o societate în mișcare puternică, cu probleme care cer soluții. Am găsit oameni interesanți, am văzut cum se îmbunătățesc lucrurile în fiecare an, am găsit provocări. La țară, am găsit un spațiu larg și natural pentru a-mi aduce sufletul la loc.

În același timp, sunt mai oportunist și mai prudent decât ar părea. N-am venit în România fără să-mi găsesc un job înainte. Și am ținut legăturile cu Olanda pentru a facilita o eventuală întoarcere. La un moment dat, la o vârstă mai înaintată, probabil că ne vom întoarce. Am încredere multă în românul individual, care chiar se descurcă. Dar modul în care se dezvoltă sistemul de sănătate și cel de pensii nu îmi d[ mari speranțe pentru bătrânețe.

Până atunci, aș vrea să încerc să observ, să scriu și să fac o mică contribuție la țara asta frumoasă. Așadar, ne reauzim în Republică.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Foarte drăguț, foarte amabil, foarte interesant. Te rog, mai scrie!
    • Like 0
  • check icon
    Oameni interesanţi şi o societate în mişcare puternică, cu probleme care cer soluţii putea găsi şi la Ouagadougou, mai ales că, în limba băştinaşilor, denumirea oraşului semnifică "locul în care oamenii sunt respectaţi". Şi, ce coincidenţă! Nici mie nu-mi dă speranţe modul în care se dezvoltă sistemul de sănătate și (mai ales) cel de pensii! Numai că, pentru mine, Olanda este doar o pânză din care mama croia lenjeria de pat. Asta e: fiecare cu norocul lui!
    • Like 2
  • check icon
    Tot respectul pentru curajul și energia pusă în joc în experiența nu tocmai romantică de a trăi și lucra în România.Încă sunteți tânăr și aveți încă rezervele de energie,răbdare și nervi în cantități suficiente,sper să nu vă regăsesc epuizat înainte de vreme, cu mult înaintea pensionării.România are un stil epuizant de a evolua,trei pași înainte-doi înapoi, situație ce solicită enorm psihic și fizic pe oricine încearcă să-și construiască o viață aici.Vă urez multă baftă oricum.
    • Like 2
  • Felicitari pentru cuvintele frumoase despre romani si tara noastra,parca ne-am saturat sa auzim numai de aspecte negative la adresa noastra chiar daca acestea exista!Pentru ca pana in 1989 si chiar si acum puterea financiara a romanilor a fost mica foarte putini din noi am reusit sa vizitam tari ca Franta ,Spania etc ,in concedii,doar ca mana de lucru ieftina,in timp ce asiaticii de ls mari distante fata de noi sant cata frunza ,cata iarba!
    • Like 2
  • da, poate fi o frumoasa aventura incercarea de a te stabili in Romania si cand mai si ai siguranta ca ai unde te intoarce in Olanda si asta din cauza de sistem de sanatate si de pensii care sigur nu vor mai fi platite de statul roman atunci totul este frumos dar pentru noi romanii este o aventura sa traim in fiecare zi in tara asta, o intamplare este faptul ca mai traim sanatosi in tara asta cu sistemul de asa zisa sanatate, o intamplare este ca mai pot trai peste 1 milioan de romani cu salariul minim, o intamplare este faptul ca peste 1 milion de romani cu pensii sub 1000 lei mai pot sa traiasca in tara aceasta minunata...... ce aventura este sa traiesti in romania si noi traim zilnic aceasta aventura pe marginea prapastiei........ bun venit in Romania!!!
    • Like 7
    • @ Helmuth Diesing
      Nu mai trebuie sa scriu nici un comentariu. Este exact ceea ce as fi vrut sa spun si eu.
      • Like 1
  • Bravo tati pentru vorbele frumoase și foarte adevărate...
    • Like 0
  • Felicitări limba română!
    • Like 3
    • @ Octavian Ungureanu
      Aveam de scris patru cuvinte! Al doilea, lipsă, este "pentru"...
      • Like 3
    • @ Octavian Ungureanu
      Greu cu limba romana, domnule Ungureanu! :)
      • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult