Circuitul alegerilor preliminarii, care se vor desfăşura cu multă cheltuială de energie, timp şi bani, stat după stat, începe cu Iowa, statul din Midwest cunoscut pentru agricultură, ierni friguroase, o populaţie sub trei milioane de locuitori şi, în ultimii ani, o impresionantă dezvoltare în domeniul tehnologiei, finanţelor şi al cercetării ştiinţifice.
Numele vine de la tribul Ioway care ocupa regiunea înainte de a deveni o parte din colonia franceză Louisiana, cumpărată de Statele Unite de la Franţa Napoleoniană în anul 1804. De la un grup de călugări misionari catolici, care şi-au înjghebat o tabără pe malul unui râu frumos, vine şi numele râului şi al capitalei statului Des Moines (pronunţat de americani demoin).
Este mândria locuitorilor ioweni să fie primii care-i testează pe cei ce se întrec cu speranţa de a deveni viitorul preşedinte în al 58-lea ciclu quadrianual pentru cea mai înaltă funcţie în stat. Ambele partide au preliminarii în statul Iowa şi acestea vor avea loc la 1 februarie. În statul Iowa, alegerile preliminare se desfăşoară în varianta caucus-urilor.
Cuvântul de origine indiană caucus înseamnă adunarea care dezbate un subiect important şi decide alegerea soluţiei printr-un vot majoritar. Nu este, cum s-ar putea ghici după sonoritate, un cuvânt latin. Este o adunare în vederea dezbaterii, un fel de sfat al cetăţenilor, un „divan ad-hoc” în Midwest-ul american.
În Iowa, în plină iarnă, la fiecare patru ani, se reiau întâlnirile cetăţenilor, de obicei în grupuri mici, în sedii prestabilite: şcoli, biserici, case particulare, săli de adunare comunitare etc. Participanţii la caucus-uri pun întrebări, aduc în discuţie teme şi informaţii despre candidaţi, analize publicate în ziare şi reviste şi disecă minuţios argumentele pro şi contra pentru fiecare din ei. Sfârşitul întâlnirii constă în alegerea unul candidat, printr-un vot lipsit de formalitate, cum ar fi ridicarea mâinii sau scrierea unor bileţele de către participanţii evidențiați de discuţiile anterioare. Aceste rezultate sunt comunicate sediului circumscripţiei electorale locale şi, de acolo, comitetului electoral din capitala statului. Până în ultima clipă, situaţia rămâne fluidă, fiindcă 30-40% dintre participanţii la caucus-uri îşi schimbă decizia cu care au intrat la dezbatere.
Rezultatul din Iowa are câteva semnificaţii specifice. Mai întâi este un test de popularitate şi aprobare pentru preşedintele în funcţie, pentru realizările lui. Dacă acesta participă la realegeri, câştigarea votului în statul Iowa îl va ajuta mult. Dacă nu participă, mesajul primit de preşedinte de la ioweni se exprimă prin votarea sau respingerea candidatului celui mai favorizat de preşedintele în funcţie.
Competitorii sunt de mult prezenţi în statul Iowa, unde au pus pe picioare organizaţii de voluntari, au pregătit multiple întâlniri cu alegătorii şi au început de ceva vreme tirul prin anunţuri publicitare televizate, dintre care multe negative şi defăimătoare pentru concurenţii lor.
Rezultatul din Iowa are câteva semnificaţii specifice. Mai întâi este un test de popularitate şi aprobare pentru preşedintele în funcţie, pentru realizările lui. Dacă acesta participă la realegeri, câştigarea votului în statul Iowa îl va ajuta mult. Dacă nu participă, mesajul primit de preşedinte de la ioweni se exprimă prin votarea sau respingerea candidatului celui mai favorizat de preşedintele în funcţie. Politica echipei la putere trece astfel printr-un examen la primele alegeri preliminare.
Apoi, modalitatea de alegere prin dezbateri ale cetăţenilor în caucus-uri este considerată cea mai democrată formă de proces electoral, cea mai apropiată formă de exprimare a „tălpii ţării”. O altă opinie este însă aceea că, din moment ce alegerea candidatului se face în fiecare caucus prin vot cu majoritate simplă, această variantă aduce cu ea dezavantajele inevitabile ale democraţiei, care – după Thomas Jefferson – nu este decât un mod ca majoritatea de 51% să impună ceva minorităţii de 49%.
Nu toţi cei care au câştigat alegerile iowene au ajuns preşedinţi. Acesta este cazul câştigătorului din 2012 Rick Santorum, al celui din 2004 John Kerry, ca şi al lui Al Gore (2000) şi Bob Dole (1996).
Dar tot acolo George W Bush (2000) şi Barack Obama (2008) au avut succes în preliminarii şi au ajuns preşedinţi.
Nu există nicio menţiune în Constituţia Statelor Unite despre alegerile prezidenţiale preliminare. Ele au fost introduse în epoca modernă de partidele politice şi se desfăşoară cu ţelul de a acumula cât mai mulţi delegaţi. În ciclul electoral din anul 2012, la alegerile preliminare republicane (Barack Obama a candidat pentru realegere fiind candidatul unic al partidului democrat şi – deci – nu s-au ţinut preliminarii democrate), din totalul de 2.286 de delegaţi al celor cincizeci de state, candidatul câştigător a fost cel care a acumulat mai mult decât minimul de 1.144.
În esenţă, preliminariile alegerilor prezidenţiale americane sunt o formă de vot indirect, aşa cum sunt şi alegerile generale. La preliminarii, intermediarii între votul popular şi candidaţii la preşedinţie sunt delegaţii, la alegerile generale sunt electorii.
Cum se selectează delegaţii şi de către cine? Fără să existe un model unic pentru toate statele, delegaţii sunt aleşi de organizatorii din fiecare partid. În fiecare stat participant la preliminarii vor exista două seturi de delegaţi, câte unul pentru fiecare dintre cele două partide dominante.
Anul acesta, în statul Iowa, republicanii vor participa la 900 de caucus-uri, democraţii la 1.100. Pentru republicani sunt 30 de delegaţi, cei democraţi sunt 52. Participarea la caucus este, pentru ambele partide, de tip închis, adică nu sunt admişi decât membrii înregistraţi ai partidelor respective. Caucus-urile vor începe la orele 19:00 şi rezultatele se aşteaptă să fie comunicate în jur de 22:00-23:00.
Joi 28 ianuarie, republicanii au avut cea de a şaptea dezbatere televizată, organizată şi transmisă de compania FoxNews. La prima dezbatere, organizată de aceeaşi companie, au fost altercaţii între Donald Trump şi moderatoarea Megyn Kelly şi frecuşurile au continuat în săptămânile următoare. Trump a cerut excluderea doamnei Kelly din grupul de moderatori şi fiindcă a fost refuzat, miliardarul nu s-a prezentat la ultima dezbatere. El a organizat un miting tot în Des Moines, destinat strângerii de fonduri pentru veterani, care a fost şi el televizat. De fapt, mulţi analişti cred că adevăratul motiv pentru care Trump a boicotat ultima întâlnire publică cu concurenţii lui este acela că are primul loc în sondaje, ceea ce îl face automat ţinta atacurilor celorlalţi. Cu doar câteva zile înainte de primele alegeri, dezbaterea nu îl avantajează pe lider şi este un risc pentru el.
Cu două zile înainte de alegerile din statul Iowa, sondajele arată că, la democraţi, Clinton conduce cu 47% în faţa lui Sanders (43%), iar, la republicani, ordinea este: Trump 32%, Cruz 25%, Rubio 18% cu toţi ceilalţi sub 10%.
Preliminariile următoare sunt în statele New Hampshire (9 februarie), Nevada (20 februarie) şi Carolina de Sud (27 februarie), după care vin alegerile din Supramarţea (1 martie), în care în anul acesta sunt programate treisprezece state şi teritorii: Alabama, Arkansas, Colorado, Georgia, Massachussetts, Minnesota, Oklahoma, Tennessee, Texas, Vermont, Virginia, Samoa americană şi democraţii din străinătate.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.