(Foto: Guliver/Gety Images)
Simona Halep a câștigat duminică un turneu foarte dificil și a făcut-o într-un mod care i-a adus multe reverențe din partea celor care urmăresc acest fenomen, adversare și jurnaliști.
Numărul 1 mondial începe să impună respect acolo unde contează, joacă precum un număr 1 mondial, muncește precum un număr 1 mondial și se comportă precum un număr 1 mondial.
Din păcate, toate aceste performanțe nu au ecoul normal în propria ei țară. După ce a fost înjurată, insultată, bălăcărită de fiecare dată când pierdea un meci, nu de străini, ci de români, acum e trasă la rost pentru că și-a permis să aibă un mare bun-simț și să răspundă unei situații inacceptabile pe un teren de tenis.
A ales să răspundă mârlanilor prost educați care nu au înțeles, și din păcate nu cred că vor înțelege vreodată despre ce e protestul din România.
Celebra lozincă împotriva PSD își are rostul ei în societatea noastră, ca un strigăt de revoltă împotriva corupției și ca o frondă. Dar articularea ei până la refuz în medii și într-un context în care nu are nicio relevanță nu dovedește decât că o lozincă nu te face revoluționar tot așa cum abținerea de la datul cu tifla nu te face un înger.
Totul depinde de context. Ce nu au înțeles grobienii care s-au manifestat la Montreal, în stupoarea generală, este că acea lozincă a încetat să mai însemne ceva ca protest în acea arenă, și a devenit expresia slută a prostiei și ignoranței, a lipsei de educație și cultură, a incapacității de a studia adaptarea la realitatea locului și momentului. Într-un cuvânt, s-a transformat dintr-un strigăt de revoltă într-o sudalmă și o insultă la adresa unor oameni care nu meritau asta.
Una dintre cele mai importante calități ale unui om este capacitatea de a aprecia realitatea și a se comporta ca atare, în contextul potrivit. În arena tenisului nu sunt permise zgomote, urlete, scandări, și cu atât mai puțin nu sunt permise strigăte vulgare. Tenisul este un contract, un gentlemen agreement între organizatori, jucători și public, iar mai presus de orice este apreciat respectul față de jucători. Atât pentru că tensiunea unui joc este atât de mare încât orice distracție poate fi esențială, cât și pentru că schimbul între jucătoare este de fapt și un schimb între jucătoare și public. În momentul în care arunci sudălmi din înaltul tribunei rupi acest contract, rupi acest schimb natural, jucătoarea îți oferă munca și efortul ei, iar tu în schimb îi rupi echilibrul jocului prin insulte.
Nu contează la adresa cui sunt acele insulte și nu contează ce război porți tu. Mitocănia tot mitocănie este.
Din păcate, pe lângă flagelul corupției, trebuie să luptăm în România și cu flagelul inadaptării. Acești oameni care folosesc arena de tenis pentru sudălmi nu sunt de fapt cu nimic diferiți în esență de obiectul sudălmilor. Ei au aceleași valori, iar obida și revolta lor nu sunt decât un moft, o fitză. Nu-i interesează de fapt ce stă în spatele protestului din România.
Dacă ar fi înțeles asta, ar fi înțeles de asemenea de ce e atât de greșit să nu îți ții gura închisă pe acea arenă care, așa cum a spus foarte bine Simona, „este atât de deosebită".
De ce este deosebită? Pentru că ea simbolizează ce vrem să fim ca națiune. Acea arenă este metafora a ceea ce dorim să fim.
Iar aici intervin cuvintele Simonei, atât de prost înțelese. Tocmai că îi păsa de România, tocmai pentru că îi păsa de dezvoltarea poporului din rândurile căruia s-a ridicat a ales să intervină.
A intervenit pentru că i-a păsat. I-a păsat de organizatori, de oamenii care au fost deranjați de acele onomatopee și i-a păsat și de acei români care nu au înțeles ce fac. A încercat, în ultimul ceas, să îi facă să înțeleagă de ce e atât de greșită atitudinea lor.
Din păcate, așa cum era de așteptat, a primit în schimb alte insulte, alte ocări, alte priviri crucișe. Victime ale unei disonanțe cognitive de manual, mulți români s-au dezis deja de suportul ei, aruncând-o ca pe o păpușă în cealaltă tabără. Acești oameni nu au înțeles încă nimic. Ei încă se află la poalele muntelui, la baza urcușului, la elementele logicii și civilizației. Pentru ei munca e complexă pentru că, așa cum îi spunea Darren Simonei într-o pauză, nimic nu se poate fără muncă.
Simona a înțeles asta. A ajuns numărul 1 și a câștigat respectul unui sport care se deosebește de alte sporturi tocmai prin respect. Ea își respectă contractul semnat.
Iar noi, românii, avem doar două alternative: să o urmăm, să o copiem, să înțelegem esența reușitei ei, sau să ne supăram că nu s-a oprit din meci să scandeze cot la cot cu acei bădărani.
Iar alegerea e simplă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
https://www.facebook.com/munteanu.alin.5/posts/10212388366528715
Cum sa mai castige in ochii lui Banciu, biata femeie?
Desi eu sunt pe partea muePSD (injur de mica, m-au invatat mama si bunica), chestiile astea nu se fac pe un teren de tenis. Chiar nu se fac. Asa cum nu e voie sa te misti in timpul unui game, sunt chestii pe care, pur si simplu, nu le faci, ca spectator al unui meci de tenis.
Simona a fost super-sportiva; strigarile care indeamna partidul de guvernamant la sex oral s-au intamplat in timpul in care Sloane Stephens se pregatea sa serveasca. Asta nu e OK. Nu e OK deloc. Si Simona a simtit asta, si a spus-o, in dezavantajul ei - daca Sloane ar fi servit mai bine, poate s-ar fi terminat altfel.
...se mai vorbeste de acel individ de joasa speta?
...nu-l scuipa societatea ca pe o masea stricata?
...intelectuali de renume il legitimeaza comentandu-i "actul de eroism"?
...este lasat sa patrunda cu sloganul lui de mitocan acolo unde nu are ce cauta?
PS - pentru trolii de pe ambele maluri. Sunt satul de PSD inca de pe vremea cand se numea FSN. Dar nu-l vreau in locul lor pe individul ala cu numarul obscen. Nici la putere, nici pe terenul de tenis, nici in trafic - nicaieri.
România este azi o ţară abuzată, tâlhărită, violată în grup de către politicienii corupţi, incompetenţi şi hoţi la drumul mare. Sintagma "MUIE PSD" este un strigăt de ajutor, un strigăt de disperare al românilor care nu mai suportă asta, atât din ţară cât şi din străinătate, iar disperarea nu ţine cont de nimic..
Sintagma este strigătul lipsei de imaginație politică și pragmatism. Oameni în toată firea care se ascund după tertipuri de copii. Rușine!
Numai că noi acum vorbim despre cetăţenii care nu sunt implicaţi în politică, care s-au săturat să fie reprezentaţi de aceşti incompetenţi care guvernează ţara cum le dictează propriul interes, penal sau financiar.
Înjurăturile sunt specifice oamenilor simpli, iar acum oamenii simpli ne conduc ţara iar noi îi înjurăm ca să înţeleagă pe limba lor.
- consider exagerata importanta care sa acorda sportului si sportivilor. Un neurochirurg nu castiga intr-o viata cat castiga o fatuca cu IQ sub 100 precum Simona Halep. Si trebuie mult antrenament si concentrare sa operezi pe creier si mult mai mult IQ decat sa lovesti mingea. Nu inteleg cum se poate preocupa un site precum Republica in asa masura de sport
- ipocrizia mi s-a parut intotdeauna un defect major al romanilor, cata pudoare in legatura cu sloganul MUIEPSD intr-o societate campioana la diversitatea injuraturilor. Cumva stadionul a devenit un loc unde se recita poezii ?
Poate un neurochirurg e mai important pentru societate, dar nici sportivii nu sunt inutili.
Simona a nimerit într-un domeniu la care se pricepe și ajuns Numărul 1 Mondial. Poate din povestea ei învățăm și noi, cei care am nimerit în alte domenii.
2. Republica are o paletă destul de largă de articole. Le puteți ocoli pe cele care nu vă interesează.
3. Ipocrizia este, într-adevăr, un defect major al românilor, dar sloganul nu are nicio treabă cu pudoarea. Așa cum zice și autorul, folosirea într-un context care nu are nicio treabă cu politica este mitocănie. Există mai multe tipuri de stadioane, fiecare cu specificul lui.
În primul rând, să afirmi că Halep are inteligență sub-mediocră (IQ<100) înseamnă o alienare totală de starea actuală a societății. Din turnul de fildeș al intelectualului arogant nu se pot vedea adevărații imbecili submediocrii, respectivul nu are un termen de comparație corect.
Reducerea tenisului la ”lovit mingea” este altă marcă a șoarecelui de bibliotecă care n-a ținut o rachetă în mână toată viața. Pe scurt, e mult mai multă tactică decât pare.
Însă cea mai gravă ofensă mi se pare că nu face distincția între stadioanele de tenis si cele de fotbal sau rugby. Privind comparativ un meci de fotbal lângă unul de tenis se poate observa clar diferența totală a atmosferei. E atâta ”pudoare” în legătură cu înjurătura de la tenis pentru că la tenis NU SE ÎNJURĂ.
Din păcate, fiind atât de celebră, Halep a devenit și o țintă a frustrărilor anti-sport ale anumitor elemente ale intelighenției (pe care le înțeleg și le împărtășesc, însă nu mi le etalez ca pe o marcă a ”superiorității mele ” )
Cateva precizari : am fost si prin biblioteca, dar am facut si fac sport, inclusiv tenis. Cu privitul sportului nu ma omor.
Cit priveste afirmația cu majuscule, tin sa va contrazic : sint destule jucatoare si jucători care țipă, înjură, arunca cu racheta cind se enervează pe teren. L-ați văzut vreodată pe John McEnroe ? Dar pe celebrul Ilie Nastase ?
Republica are întradevăr o paletă largă de articole, ma întristează doar energia risipită in aceasta direcție. CTP are o frecventă de ~50% articole sportive, as vrea mai multă preocupare pentru articole sociale si politice din partea lui in special. Evident e doar o dorința personală
Iar bucuria si satisfactia pe care le aduc performanta si felul de a fi al Simonei cred ca fac foarte mult bine oamenilor, sufleteste si mental, deci si fizic:-)
Trec peste faptul ca o arena de tenis nu e similara unui stadion, dar cred ca cel mai important e ca ar fi frumos sa incurajam / criticam sportivii chiar si pe stadioane in mod cat mai civilizat si contructiv. Ar trebui cel putin sa ne dorim asta, sa tindem catre asta. Nu sa luam de bun tot ceea ce nu e bun...
Trist comentariul Dvs,...
Autorul articolului, spre surprinderea mea, nu face altceva decât să participe la aceeași legitimare a grobianismului oferind un soi de manual de utilizare.