Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Suverana Simona

Simona Suverana - Getty

(Foto:: Guliver/Getty Images)

Nu-mi amintesc când mi s-a pus ultima dată pata neagră a furiei nestăvilite: dacă aș fi fost în tribuna de la Montreal, muream de gât cu jivinele care slobozeau repetat behăitul de șapte litere cu PSD în coadă. Voci gâjâite, de alcoliști români, au împuțit aerul finalei Rogers Cup.

Simona a reacționat în fața acestei situații mai mult decât penibile, care o putea destabiliza pe ea, nu pe Sloane Stephens, necunoscătoare de limbă română. În meci, a făcut semn cu racheta, disprețuitor și calm spre locul de unde veneau zbieretele: „Încetați!...”, iar discursul victoriei l-a încheiat dezaprobând politicos și ferm, în românește, astfel de manifestări într-un loc unde nu vorbește decât sportul. 

Spuneam după Roland Garros că, din mare jucătoare, Simona Halep devine o legendă a tenisului. Pe care oamenii o vor ține minte cât se vor mai lovi mingi cu racheta.

Numai legendele vii au această suverană stăpânire de sine care le ajută să depășească cele mai crâncene momente.

Simona s-a enervat de câteva ori, o dată a și dat cu racheta de pământ, dar suprafața ei interioară a rămas liniștită ca un lac japonez. Altfel nu ar fi rezistat formidabilelor reveniri ale lui Stephens.

După acest meci mare, se poate spune că Simona a asimilat un lucru foarte important: să câștige cu greșeli. În primul set a avut 4-1 și americanca a venit la 4-3. L-a chemat pe Darren. Nici nu apucase australianul să deschidă gura, că Simona i-a și zis: „E un dezastru, fac prea multe greșeli!”. Reapărea astfel vechea ei obsesie, „în primul rând să nu greșesc”.

Nici vorbă, i-a replicat Darren, joci foarte bine, poți să-mi spui cât e scorul? Tu ai 4-3 cu break. Nu mai număra greșelile, continuă să joci așa, să ai inițiativa.

La 6-6 în tie-break, cea care a cedat presiunii a fost Sloane. Ea, vedeta torpiloare, posesoare a celui mai accelerat și precis forehand din lume, a început să ridice baloane la țăcăneală!

Simo n-a stat o clipă pe gânduri, a intrat în teren, a lovit mingea în urcare, decisiv, și a câștigat setul!

Din liniștitul ei lac interior a scos la lumină niște bijuterii până acum nemaivăzute la Simona Halep. A pus trei scurte consecutive, ultima de undeva din spatele liniei de fund – și le-a pus bine, în momente critice! V-ați fi gândit vreodată? 

 Și a mai făcut și un volé clasic, cu reverul, impecabil.

Suverana Simona a creat o secvență tactică memorabilă. Brusc, a început să trimită primul serviciu moale, cu minge „moartă” – Sloane, obișnuită să dea și mai tare în serviciu tare, a greșit de câteva ori, descumpănită!...

Între aceste două luptătoare din vârful ierarhiei mondiale, au fost niște schimburi de 15-20 de lovituri tari și precise, frizând perfecțiunea.

Părea că vor continua așa o eternitate...

„Sloane, de fiecare dată mă obligi să joc din ce în ce mai bine”.

 Așa e, Simona Halep-Sloane Stephens va umple tribunele, pe tot globul, mulți ani de-acum înainte.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Alex Livadaru

2026 poate oferi și oportunitatea unor programe de relansare economică sau mai bine spus unor măsuri care să-i încurajeze pe antreprenori să reia energic investițiile și angajările. Altfel, ne uităm la niște date care arată aparent ok pe hârtie, dar asistăm, în fapt, la închideri de întreprinderi și disponibilizări, scăderea investițiilor private și a consumului, toate pe fondul unei inflații încă foarte ridicate- o spirală care erodează nivelul de trai la nivel național și șubrezește inițiativa privată de orice fel.

Citește mai mult

strada intunecata - ploaie

M-am oprit în seara asta la semafor la Rogoredo, în drum spre casă. Sunt vreo 5 grade la Milano și plouă mărunt, e genul ăla de frig care nu te lovește, ci se așază pe tine. Lângă mine a oprit un băiat pe bicicletă, zgribulit, îmbrăcat subțire, care a început să-și sufle în mâini. M-am gândit că merge la muncă, n-avea mai mult de 18 ani. foto: Profimedia

Citește mai mult