Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Matematica binelui pentru o familie de agricultori români care a înțeles din timp valoarea pământului: „De fiecare dată când unul dintre noi vede legume la magazin cu eticheta Ferma Mirică, face poze și le pune pe grupul de familie”

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

De la 1 hectar al familiei în 1990, la 100 de hectare lucrate în prezent, din care se scot 5000 de tone de legume pe an.

De la munca manuală din 1990, la mecanizarea și automatizarea de azi.

De la doi agricultori care-și prășeau pământul în 1990, la una dintre cele mai impresionante ferme de familie din prezent.

De la vânzarea legumelor „la poartă”, la distribuția în magazinele Lidl din România.

Cu toate schimbările uriașe din ultimii 35 de ani, ceva a rămas constat în Ferma Mirică: spiritul de familie.

„Dacă e un cuvânt care ne ține împreună, acesta este încrederea. Avem încredere în membrii familiei noastre și în angajații care au crescut odată cu noi. Am evoluat noi, au evoluat și ei”, îmi spune Cosmin Mirică, unul dintre antreprenorii noului val din agricultura românească, a cărui poveste vă invit să o descoperiți mai jos.

Matematica binelui la Piața Lidl: ecuația unui ecosistem sănătos din care câștigă și agricultorii, și consumatorii

Dl. Mirică are 32 de ani și conduce una dintre cele mai impresionante ferme de familie din România, Ferma Mirică, din comuna Lungulețu, Dâmbovița.

Legumele cultivate aici (cartofi, ceapă, sfeclă roșie și ridichi negre) ajung în magazinele Lidl România. Dl. Mirică este unul dintre producătorii români care alimentează Piața Lidl, zona de legume și fructe proaspete a cunoscutului lanț de retail. „Întotdeauna am știut cum să producem, dar n-am știut cum să vindem”, își amintește fermierul. Pe vremuri, Ferma ajungea să vândă chiar sub prețul de producție sau, în unii ani, să dea toate legumele recoltate drept hrană pentru animale. Parteneriatul cu Lidl a schimbat însă lucrurile: magazinul răspunde nevoii cumpărătorilor de a avea la raft produse românești, proaspete, cultivate local, iar Ferma Mirică nu mai are grija pieței de desfacere.

„A contat mult pentru noi că avem colaborarea cu Lidl. Dar ca să ducem marfa în magazine a trebuit să îndeplinim o mulțime de standarde. Opt luni a durat certificarea, am vrut să ne autorizăm și producția, și depozitarea, și ambalarea, astfel încât produsul care ajunge la consumator să fie conform, sigur și sănătos. Am vrut să fim la cheie”. Îl întreb dacă toți cultivatorii din zonă respectă standardele. „Din păcate, sunt multe persoane fizice care aplică după ureche tratamentele fitosanitare și abuzează de pesticide”, răspunde. Dar agricultorii care vor „să intre” în lanțul de distribuție al marilor retaileri au mare grijă să respecte toate standardele de siguranță alimentară.

Schimbăm unghiul și privim parteneriatul din partea cealaltă. Cei de la Lidl îmi spun că au o strategie de a-i ajuta pe producătorii locali să ajungă mai ușor la cumpărători.

O parte din datele brute pentru perioada 1 martie 2022 – 28 februarie 2023 sună așa:

  • 94.690 de tone de fructe și legume achiziționate de la furnizori locali;
  • Peste 64% fructe și legume românești la raft, în sezon, pentru ca peste 450 de furnizori locali să își dezvolte afacerea aici, în România;
  • Valoarea mărfii achiziționate de la furnizorii români într-un an a crescut cu 33%;
  • Peste 3.600 de produse românești la raft, provenite de la furnizori locali, pe întreg sortimentul = peste 50% din totalul de articole de la raft;
  • 2447 de produse sunt certificate Bio, FSC, Rainforest, MSC, UTZ.

(Sursa: Raport de sustenabilitate Lidl, an financiar 2022)

Dincolo de cifre se află o matematică a binelui care creează cercuri virtuoase: de la producător la consumator, toată lumea are de câștigat. Producătorul nu-și mai aruncă marfa pe care nu are cum să o vândă, consumatorul final primește legume și fructe proaspete, cultivate local, iar magazinul creează un ecosistem sănătos și sustenabil.

„După cursuri, seara fugeam la fermă… În fiecare seară”

„Microbul ăsta se ia”, îmi zice dl. Mirică, povestindu-mi despre începuturile fermei și de ce s-a apucat el de muncit pământul.

Tatăl ar fi vrut ca băiatul să facă o muncă mai de domni, mai ușoară, însă n-a avut cu cine discuta. Cosmin s-a dus într-adevăr la facultate la București. A plecat dimineața iar seara a venit acasă. „Am dat la Agronomie, am intrat, știți, eu sunt de meserie inginer agronom. N-am stat nici măcar o noapte la cămin. După cursuri, seara fugeam la fermă… În fiecare seară”.

Cosmin Mirică

Adevărul e că avea și la ce fugi, căci Ferma Mirică începea să prindă contur.

De la primul tractor cumpărat în 1991 de la Tractorul Brașov, la mașinile agricole moderne luate din bani europeni

2012 este anul în care Cosmin Mirică „se instalează” ca tânăr fermier, grație unui proiect european de 25.000 de euro care stimula întoarcerea tinerilor către munca pământului.

Părinții săi primiseră după Revoluție 1 hectar de pământ, pe care s-au apucat să cultive ce puneau toți oamenii în sat, cartofi și varză. Cu banii obținuți, în timp, soții Mirică au cumpărat sau au închiriat terenurile lucrate sau nelucrate din jur. Ferma s-a extins de la an la an.

Așadar, „copilăria mi-am petrecut-o muncind pământul”, îmi spune. Îl întreb dacă a fost la prășit când era mic, îi amintesc că varza și cartoful se prășesc ușor, nu sunt ca porumbul, unde e muncă migăloasă. Zâmbește, mărturisindu-mi că agricultura nu se mai face ca pe vremea mea, acum totul e mecanizat și foarte puține operațiuni se mai fac manual.

Într-adevăr, părinții dlui Mirică au fost printre primii din sat care și-au luat tractor, în 1991, de la Tractorul Brașov. „Îl mai avem și acum, îl folosim la lucrări ușoare”.

Al doilea echipament agricol a fost cumpărat de abia în 2005, din Olanda. „Am fost într-un fel trend-setteri. Am început să închiriem teren și să-l lucrăm mecanizat. Persoana care ne-a vândut mașina din Olanda ne-a învățat și cum să cultivăm în biloane, ceea ce a schimbat total modul în care făceam lucrările agricole. Astăzi practic nu mai lucrăm manual pe câmp și nici în depozite, poate doar pe partea de sortare”, îmi explică dl. Mirică.

Între timp, grație fondurilor europene (accesate de nu mai puțin de 5 ori, începând cu 2013), ferma Mirică a ajuns la un număr impresionant de mașini agricole, tractoare, mașini de semănat, instalații de irigat, camioane de transport.

Ferma Mirică

Ultimul proiect european accesat va extinde capacitatea de depozitare a Fermei de la 3000 de tone la 4500 de tone și va adăuga și o primă „componentă de procesare primară” a cartofilor. Adică instalația care va fi achiziționată va face „decojire, feliere, vidare” iar cartofii vor fi livrați în stare proaspătă în Horeca. Livrarea va fi în maximum 24 de ore, iar termenul de valabilitate al pungii de cartofi va fi de 3-5 zile, își face calculele antreprenorul.

Lanțul scurt: „Azi recoltăm, mâine livrăm, poimâine sunt la raft în magazin”

Îmi amintesc, în timpul discuției, de gustul copilăriei de la țară - cartofi noi, rotunzi și cu coaja fragedă, prăjiți în baie de untură, cu brânză rasă, ouă ochiuri și salată de roșii. Pe partea de cartofi, dl. Mirică spune că are soluția: „Azi recoltăm, mâine livrăm, poimâine sunt la raft în magazin”. Așa arată lanțul scurt al aprovizionării, iar faptul că ferma are mașini de „sortat, calibrat, spălat, polișat și uscat”, precum și mașini frigorifice de transport, ajută la respectarea termenelor.

„Dacă cineva v-ar da o sumă obscenă de bani, ați vinde ferma?”

Marea bucurie a dlui Mirică este, în continuare, să meargă pe teren, să vadă plantele cum cresc. Recent, și-a convins sora și cumnatul, corporatiști de București, să se întoarcă „la țară” și să pună umărul la dezvoltarea Fermei.

Îmi povestește că familia are un grup de WhatsApp și că, ori de câte ori unul dintre ei găsește pe raft legume cu eticheta Ferma Mirică, face o poză și o trimite celorlalți pe grup. „E o bucurie imensă” să vadă toți cum arată concret roadele muncii lor.

Dacă cineva ar veni acum și v-ar da o sumă obscen de mare pentru a vă cumpăra ferma, ce ați face? îl încerc pe interlocutorul meu. Îmi răspunde fără să ezite: „Cu siguranță nu!” Mă arăt neîncrezător: „Domne, e vorba de o sumă foarte mare…”

„Nu că n-am ști ce să facem cu banii sau că nu am putea face ceva într-un alt domeniu de activitate, dar ne place foarte mult să vedem cum crește sămânța aia mică”.

Cam așa arată #MatematicaBinelui. 

Articol scris în parteneriat cu Lidl România

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult