Alina Karina Nițu

Nu sunt unul dintre creștinii practicanți. Nu țin posturile, mă rog rareori, merg la biserică și mai rar și nu obișnuiesc să rostesc aiurea „Doamne ajută!”, aruncat mult prea des și gol, cumva tranzacțional, ca și cum Dumnezeu nu e în tot și în toate, nu ne vede când călcăm strâmb și ne iartă orice am face.

O țară imbecilizată de incultură, mutilată de botox, de tatuaje și de manele, de petarde de tot soiul, de social media, într-o lume imbecilizată, parțial, de aceleași tare. Foto: Virgil Simonescu / Inquam Photos

De la „A fost sau n-a fost?” al lui Corneliu Porumboiu, până la „Anul Nou care n-a fost” s-au scurs aproape douăzeci de ani și amândouă filmele mi-au trezit sentimente asemănătoare, potrivit grilei și cheii mele de receptare care s-a potrivit fiecăruia. Au acea dimensiune ficțională vibrant tragicomică pe care o caută orice privitor capabil să facă distincția între un film artistic și unul documentar. Foto Inquam Photos/ Octav Ganea