Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Dumnezeu ne iartă de cele mai multe ori. Cu sau fără cruci...

Invierea Domnului

Nu sunt unul dintre creștinii practicanți. Nu țin posturile, mă rog rareori, merg la biserică și mai rar și nu obișnuiesc să rostesc aiurea „Doamne ajută!”, aruncat mult prea des și gol, cumva tranzacțional, ca și cum Dumnezeu nu e în tot și în toate, nu ne vede când călcăm strâmb și ne iartă orice am face. 

Dar ne iartă de cele mai multe ori, cu sau fără cruci, fără post, fără să-l invocăm la tot pasul. Iubesc însă creștinismul, deopotrivă ortodox și catolic, anii în care sărbătorim Paștele împreună și îmi amintesc de Învierile din copilăria mea, într-un sat în care ortodocșii erau prea puțini, iar consătenii de confesiune catolică mă impresionau cu procesiunile maiestuoase, în jurul bisericii lor asemenea somptuoase.

Îmi amintesc nopțile de Înviere trăite în preajma bisericuței noastre învecinate cu cimitirul care mi se părea cel mai frumos loc din lume când se umplea de lumină și răsuna de glasuri întru slava Învierii Domnului. 

Sunt însă ortodoxă și dacă am de crâcnit în legătură cu unii dintre propovăduitorii religiei, nu înseamnă că îi iubesc mai puțin pe Isus ori pe Dumnezeu. Iubesc Buna-Vestire, Crăciunul, dar Învierea rămâne bucuria și lumina sufletului meu. Merg la slujbă, încerc să nu plec îndată ce am luat lumina și simt de fiecare dată cum mă pătrund de iubire.

Neîmplinind rosturile cuvenite și postulate sentențios de cei ce se cred drept-credincioși, ar trebui să mă aștept la râuri de pucioasă și totuși simt mereu, așa, nevrednică precum sunt, îmbrățișarea lui Dumnezeu și lumina pe care mi-o picură în suflet. Dacă aș spune că îl iubesc pe Isus, știu că ar suna ca o litanie exaltată, străină ritului ortodox. Dar îl iubesc și o spun. Și îl simt și când mi-e bine și când mi-e rău.

Am trăit târziu revelația Dumnezeirii și știu că legătura asta va deveni tot mai puternică, pe măsură ce mă voi apropia de pragul spre dincolo. Până atunci, mă simt bine așa, fără să fiu un chimval răsunător, căci am iubirea și nu o țin doar pentru mine. Hristos a Înviat!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Adevărat a înviat! Felicitări pentru articolul - mărturisire de credință.
    • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult
Text: Alina Karina Nițu/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon