Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Dumnezeu ne iartă de cele mai multe ori. Cu sau fără cruci...

Invierea Domnului

Nu sunt unul dintre creștinii practicanți. Nu țin posturile, mă rog rareori, merg la biserică și mai rar și nu obișnuiesc să rostesc aiurea „Doamne ajută!”, aruncat mult prea des și gol, cumva tranzacțional, ca și cum Dumnezeu nu e în tot și în toate, nu ne vede când călcăm strâmb și ne iartă orice am face. 

Dar ne iartă de cele mai multe ori, cu sau fără cruci, fără post, fără să-l invocăm la tot pasul. Iubesc însă creștinismul, deopotrivă ortodox și catolic, anii în care sărbătorim Paștele împreună și îmi amintesc de Învierile din copilăria mea, într-un sat în care ortodocșii erau prea puțini, iar consătenii de confesiune catolică mă impresionau cu procesiunile maiestuoase, în jurul bisericii lor asemenea somptuoase.

Îmi amintesc nopțile de Înviere trăite în preajma bisericuței noastre învecinate cu cimitirul care mi se părea cel mai frumos loc din lume când se umplea de lumină și răsuna de glasuri întru slava Învierii Domnului. 

Sunt însă ortodoxă și dacă am de crâcnit în legătură cu unii dintre propovăduitorii religiei, nu înseamnă că îi iubesc mai puțin pe Isus ori pe Dumnezeu. Iubesc Buna-Vestire, Crăciunul, dar Învierea rămâne bucuria și lumina sufletului meu. Merg la slujbă, încerc să nu plec îndată ce am luat lumina și simt de fiecare dată cum mă pătrund de iubire.

Neîmplinind rosturile cuvenite și postulate sentențios de cei ce se cred drept-credincioși, ar trebui să mă aștept la râuri de pucioasă și totuși simt mereu, așa, nevrednică precum sunt, îmbrățișarea lui Dumnezeu și lumina pe care mi-o picură în suflet. Dacă aș spune că îl iubesc pe Isus, știu că ar suna ca o litanie exaltată, străină ritului ortodox. Dar îl iubesc și o spun. Și îl simt și când mi-e bine și când mi-e rău.

Am trăit târziu revelația Dumnezeirii și știu că legătura asta va deveni tot mai puternică, pe măsură ce mă voi apropia de pragul spre dincolo. Până atunci, mă simt bine așa, fără să fiu un chimval răsunător, căci am iubirea și nu o țin doar pentru mine. Hristos a Înviat!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Adevărat a înviat! Felicitări pentru articolul - mărturisire de credință.
    • Like 1


Îți recomandăm

Lucian Pahontu reactie / sursa foto: Inquam Photos

Reamintim că, săptămâna trecută, Recorder a publicat o investigație cu titlul „Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989”. De asemenea, la o zi distanță, Snoop a publicat un material cu titlul „Generalul Pahonțu, de neclintit. Cum a scăpat șeful SPP 18 ani fără o decizie CNSAS privind legăturile sale cu Securitatea”.

Citește mai mult

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult
Text: Alina Karina Nițu/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon