Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Dumnezeu ne iartă de cele mai multe ori. Cu sau fără cruci...

Invierea Domnului

Nu sunt unul dintre creștinii practicanți. Nu țin posturile, mă rog rareori, merg la biserică și mai rar și nu obișnuiesc să rostesc aiurea „Doamne ajută!”, aruncat mult prea des și gol, cumva tranzacțional, ca și cum Dumnezeu nu e în tot și în toate, nu ne vede când călcăm strâmb și ne iartă orice am face. 

Dar ne iartă de cele mai multe ori, cu sau fără cruci, fără post, fără să-l invocăm la tot pasul. Iubesc însă creștinismul, deopotrivă ortodox și catolic, anii în care sărbătorim Paștele împreună și îmi amintesc de Învierile din copilăria mea, într-un sat în care ortodocșii erau prea puțini, iar consătenii de confesiune catolică mă impresionau cu procesiunile maiestuoase, în jurul bisericii lor asemenea somptuoase.

Îmi amintesc nopțile de Înviere trăite în preajma bisericuței noastre învecinate cu cimitirul care mi se părea cel mai frumos loc din lume când se umplea de lumină și răsuna de glasuri întru slava Învierii Domnului. 

Sunt însă ortodoxă și dacă am de crâcnit în legătură cu unii dintre propovăduitorii religiei, nu înseamnă că îi iubesc mai puțin pe Isus ori pe Dumnezeu. Iubesc Buna-Vestire, Crăciunul, dar Învierea rămâne bucuria și lumina sufletului meu. Merg la slujbă, încerc să nu plec îndată ce am luat lumina și simt de fiecare dată cum mă pătrund de iubire.

Neîmplinind rosturile cuvenite și postulate sentențios de cei ce se cred drept-credincioși, ar trebui să mă aștept la râuri de pucioasă și totuși simt mereu, așa, nevrednică precum sunt, îmbrățișarea lui Dumnezeu și lumina pe care mi-o picură în suflet. Dacă aș spune că îl iubesc pe Isus, știu că ar suna ca o litanie exaltată, străină ritului ortodox. Dar îl iubesc și o spun. Și îl simt și când mi-e bine și când mi-e rău.

Am trăit târziu revelația Dumnezeirii și știu că legătura asta va deveni tot mai puternică, pe măsură ce mă voi apropia de pragul spre dincolo. Până atunci, mă simt bine așa, fără să fiu un chimval răsunător, căci am iubirea și nu o țin doar pentru mine. Hristos a Înviat!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Adevărat a înviat! Felicitări pentru articolul - mărturisire de credință.
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult
Text: Alina Karina Nițu/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon