Un orășean în sălbăticie | M-am simțit cu adevărat acceptat pe Valea Iadului doar atunci când nu m-au mai lătrat câinii
Cu pași mici, neverosimili pentru un animal atât de mare, a trecut pe lângă bolul cu mâncare și a venit la mine. Și-a lipit capul blănos de coapsa mea și pur și simplu s-a ridicat în două labe, într-o îmbrățișare aproape umană.
Citește mai mult