Livia Butac

Ceea ce este evident este că adoptarea opiniei celuilalt este evidentă, acceptată şi nu implică vreun fel de presiune de tip coercitiv. Pȃnă aici lucrurile sunt clare iar persuasiunea pare să fie o metodă de influenţare corectă, pe care o credem bazată pe argumente stric cognitive. Cu alte cuvinte celălalt ne prezintă un tablou corect şi complet al situaţiei şi ne dă posibilitatea de a face o alegere mai bună, mai logică, pe baza a ceea ce o altă persoana a observat şi noi nu. foto Profimedia

Autoritate sau frică? Cum ești influențat fără să-ți dai seama. foto Profimedia

Am mai vorbit de multe ori despre relaţiile fuzionale şi pagubele aduse despre acest tip de relaţii. Dar în toate cazurile anterioare am abordat aceste legături din prisma nevoilor şi anxietăților celor care „ţin cu dinţii” de o relaţie fuzională (de tip părinte-copil adult, soţ-soţie sau chiar prieten-prieten). foto: Profimedia

Acest tip de reacţie s-a dezvoltat în perioada de început a umanităţii, cea în care supravieţuirea individului era legată de supravieţuirea tribului, şi unde era nevoie ca grupul social să fie valorizat în totalitate, indiferent de calitatea individuală a membrilor acestora. În plus, individul avea nevoie să se conformeze regulilor tribului, deoarece altfel ar fi fost exclus şi aceasta ar fi dus la dispariţie. foto: Imagine cu caracter ilustrativ/ Profimedia

În această vacanţă de iarnă m-am confruntat cu un număr de ghinioane: am plecat pe alt continent doar pentru a afla că valiza mea a rămas, împreună cu alte 200 000, în aeroportul din Amsterdam (datorită unei probleme software) şi m-a ajuns din urmă abia după o săptamȃnă, timp în care eu am traversat două zone climatice diferite, iar la întoarcere, după multiple anulări de zboruri, am ajuns acasă cu aproape 5 zile mai tȃrziu (tot fără valiză, care a fost transportată separat de compania aeriană). Foto: Getty Images

A vedea partea bună a lucrurilor ne ajută să rezistăm stresului. Dar ce se întâmplă când ignorăm complet partea rea? foto: Profimedia

De fapt întrebarea mea se duce dincolo de această perioadă de sărbători, şi ia în considerare orice tip de zile libere sau chiar momente libere în cadrul unei zile. Reuşim oare, cȃnd avem ceva timp la dispoziţie, să ne relaxăm? foto: Profimedia

Şi totuşi, în condiţiile în care societatea promovează interacţiunile şi stigmatizează singurătatea, de ce ar putea o persoană alege solitudinea? foto Profimedia

O alternativă este participarea la diferite cursuri/cluburi sau activităţi: că e vorba de a face un sport de echipă sau a merge la cursuri de tai-chi, gimnastică aerobică, pilates. foto: Profimedia

Singurătatea situațională este specifică celor care ajung să schimbe oraşul sau ţara fiind împinși de nevoile job-ului, mamelor care rămȃn acasă pentru îngrijirea copilului, celor care lucrează de la domiciliu. Acest tip de singurătate este de multe ori greu de combătut pentru că poate implica diferenţe culturale sau lipsa de timp pentru conexiuni umane.