Livia Butac

Urmează părintele care a avut rezultate proaste în şcoală şi le pune pe seama faptului că alţii din clasă au fost favorizaţi. Un astfel de părinte va transmite copilului un mesaj de tipul „nu are nici un sens să faci vreun efort, oricum cineva care este fie copilul cuiva fie duce un cadou profesorului va lua premiu, iar tu vei fi mereu defavorizat”.

De fapt atunci cȃnd se naşte, puiul de om este extrem de „simplu” din punct de vedere cognitiv: fătul vede doar pete de culoare şi este „dotat” cu un număr de reflexe, printre care acela al suptului sau acela de a strânge palma când este apăsat centrul acesteia. Existenţa reflexelor este testată de pediatri şi luată în considerare la caracterizarea gradului de dezvoltare al fătului la naştere. Foto: Johann Helgason / Alamy / Profimedia

Timpul pentru sine poate fi acela în care, după ce ai terminat de făcut curățenie în casă îți iei un moment pentru a te bucura de cât de bine arată spațiul tău, de armonia culorilor sau de modul în care o rază de soare se filtrează prin perdea, de faptul că plantele dintr-un ghiveci au înflorit, de culorile unui tablou sau de un colțișor frumos decorat. Foto: Rawpixel / Alamy / Alamy / Profimedia

Dacă vorbim de dificultăţi emoţionale, cu atȃt mai puţin cei din categoria de mai sus vor apela la suport din partea celor apropiaţi. Poate pentru că nu se simt bine dezvăluindu-şi vulnerabilităţile, poate pentru că se tem că i-ar încărca pe ceilalţi, sau poate că au fost educaţi să nu împărtăşească, motivaţiile sunt multe, dar, cȃnd suferă, aceşti oameni suferă în singurătate, iar asta este deosebit de greu. De multe ori aceştia somatizează, sau recurg, pentru descărcarea tensiunilor emoţionale la alte mecanisme, tot dezadaptive: despre aceasta am vorbit mai mult aici. Foto: Trevor Adeline / Caia Image / Profimedia

Cu siguranţă fiecare a avut momente în viaţă cȃnd s-a confruntat cu situaţii percepute ca profund incorecte, nedrepte sau care au adus în alt mod o încărcătură emoţională negativă şi care au condus la o stare de furie. În ce măsură această furie a fost sau nu îndreptăţită sau în ce măsură am putea controla dezvoltarea unor astfel de emoţii negative puternice, am discutat în alte postări; de data asta aş dori să mă focalizez strict asupra modului în care oamenii se descurcă cu această furie, odată ce ea se declanşează. Foto - CHASSENET/ BSIP/ Profimedia

Recent o tȃnără aflata spre începuturile carierei a discutat cu mine despre faptul că dăduse un interviu, i se oferise postul dar ea nu se simţise deloc confortabil nici la interviu, nici în scurta vizită pe care o făcuse în locul unde ar fi trebuit să îşi desfăşoare activitatea. Tendinţa tinerei a fost de a refuza postul, dar … familia îi repeta că este foarte important să îl accepte. Foto: Antonio Guillen Fernández / Panthermedia / Profimedia

Suntem educaţi încă de mici să respectăm regulile. Fie că este vorba de reguli practice (de la spălatul pe mȃini înainte de masă pȃnă la respectarea culorilor semaforului atunci cȃnd traversăm strada), de reguli de interacţiune umană (să spunem bună ziua cȃnd întȃlnim pe cineva, să spunem mulţumesc), de reguli morale (nu este bine să îi lovim pe ceilalţi copii) sau ulterior de reguli organizaţionale (să respectăm termenele, să facem ceea ce ne cere superiorul ierarhic, etc), regulile ne guvernează practic întreaga existenţă. Foto: Aleksey Tugolukov / Alamy / Alamy / Profimedia

Creierul uman este un instrument extrem de capabil; este cel care a asigurat nu doar supravieţuirea şi perpetuarea speciei ci şi dezvoltarea ştiinţifică, tehnică şi socială care a dus la crearea civilizaţiei actuale – procesul este departe de a se fi încheiat, dimpotrivă, dezvoltarea este exponenţială. Foto: Viktor Cap / Alamy / Alamy / Profimedia

A treia categorie este a persoanelor care sunt “hoţi de timp” Foto- Roman Kosolapov/ Alamy/ Profimedia

O a treia explicaţie ţine de piramida nevoilor, a lui Maslow. Conform acesteia, nevoile de ordin superior nu se dezvoltă decȃt atunci cȃnd cele de nivel inferior sunt satisfăcute. Pe primul nivel se află nevoile fiziologice, iar pe al doilea cele de siguranţă. De abia pe al treilea nivel regăsim nevoia de dragoste şi apartenenţă iar pe nivelul patru nevoia de stimă, recunoaştere, respect, apreciere, libertate. Foto: Profimedia