Livia Butac

De fapt violenţa în cuplu are multe faţete, şi cred că ar fi necesar ca toată lumea să le poată recunoaşte pentru a nu le încuraja şi pentru a susţine persoanele care sunt victime. foto Profimedia

Unii pur şi simplu consideră că asta este o fatalitate şi îşi reduc şi pretenţiile de la viaţă, şi aportul, dar şi gradul de bunăstare psihică, pentru că – în mintea lor – ei şi-au „pus cruce” vieţii: Foto: Profimedia

Cred ca fiecare dintre dvs. cunoaşte sau a cunoscut persoane care sunt abuzate: de multe ori este vorba de abuz petrecut în cuplul conjugal, alteori de abuz al părinţilor faţa de copiii adulţi, abuz între rude sau chiar prieteni. Tote cazurile enumerate se refera la abuz între persoane adulte, şi în aceasta postare nu mă voi referi la abuzul părinţilor sau altor persoane asupra copiilor minori, pentru că în acest caz situaţia este diferită şi cere intervenţia legală pentru protecţia minorului. foto: Olena Vasylieva / Alamy / Profimedia

Şi totuşi … uneori, în cabinet sau printre studenţi aud şi fraze de tipul: „nu, nu pot să merg în cutare loc, plouă afară”, „nu sunt în stare de nimic, am dormit prost peste noapte”, „vaaai, dar nu vreau să mă mult de 3 ori de la un hotel la altul în vacanţă, e prea obositor”, „nu pot participa la ceva la ora asta, e ora la care mănȃnc”, „nu pot să mă mișc, mă doare rău spatele/am o întindere musculară”, „nu am fost la examen pentru că eram un pic răcit/ă”. foto:Profimedia

Zilele acestea mi-am amintit de o expresie a unei prietene: „sezonul de părinţi pe garduri”. Se referea la gardurile şcolilor sau chiar ale facultăţilor, în aşteptarea copiilor care susţineau diferite examene. foto Iakov Filimonov / Alamy / Profimedia

Vulnerabilitate crescută pentru depresie şi anxietate datorită incapacităţii de auto-reglare emoţională sau de căutare a sprijinului emoţional de la alte persoane. foto Profimedia

Uneori aceste reacţii fizice sunt legate de un eveniment real care le justifică – atunci avem de-a face cu frica, teama sau îngrijorarea, sentimente fireşti. Alteori însă angoasa este legată de producţii ale minţii noastre, de imagini uneori inconştiente, sau de încadrarea greşită de către creier a unor semnale provenite de la organele de simţ. Rezultatul este frica de ceva inexistent în realitate, dar puternic prezent în psihic, frică de diferite intensităţi, uneori chiar paroxistice, ce este încadrată sub numele general de anxietate, sau sub nume mai specifice: atacuri de panică sau fobii. foto: Valerii Honcharuk / Alamy / Profimedia

Mai întȃi mă adresez părinţilor: am întȃlnit destule situaţii în care părinţii au sugerat (sau mai rău, au dictat) o cale pentru proaspeţii absolvenţi de liceu. Desigur că părinţii doresc binele copiilor, dar uneori acest bine poate să se dovedească un cadou otrăvit. foto profimedia

Pe de altă parte, de multe ori, persoana, obiectul sau situaţia care au creat furie nu sunt la îndemȃnă pentru descărcarea acesteia, ceea ce conduce frecvent la un mecanism de apărare numit deplasare, în care furia care nu poate fi conținută este direcţionată spre ceva/cineva care este la îndemȃnă (şi eventual nu se poate apăra). foto Profimedia

Răspunsul meu clasic către studenţii cu astfel de teme este: „vezi că într-un an va veni un operator la tine şi te va întreba: domnu’ inginer, pe ce buton apăs ca să reglez optim parametrii ăștia?” sursa foto: IA