Lucian Bondoc

Chiar dacă europenii au reușit în numeroase rânduri să schimbe poziția altor țări și încearcă și acum, de exemplu, să influențeze negocierile SUA - Rusia cu privire la războiul din Ucraina, este, într-adevăr, destul de clar că UE nu este văzută în prezent ca un actor geopolitic major de către celelalte blocuri mari. foto: Profimedia

O primă mare problemă ține de ocolirea totală sau aproape totală a chestiunii calității (inclusiv moralității) foarte multor activități și mecanisme ale sectorului public românesc actual și a faptului că aceasta (calitatea) nu depinde nici pe departe proporțional nici de fondurile alocate, nici de numărul angajaților / funcționarilor publici.

Pe fondul risipei și gestiunii slabe de mai sus, faptul că cele două partide au făcut rotație de prim-miniștri la guvernare după 1,5 ani, a accentuat ideea că o bună parte din nivelurile lor de conducere au devenit la fel de „anti-reformă” foto: Alberto Mihai / Shutterstock Editorial / Profimedia

Este clar că scena geopolitică globală este în plină mișcare în privințe relevante pentru România. Rusia presează pentru o sferă de influență cât mai aproape de cea a fostei URSS. China continuă să așeze piese pe mai multe continente și să încerce să spargă cercul constrângător din Marea Chinei de Sud.

Ca ortodox care consideră credința și valorile ei ca fiind importante nu doar pentru viața spirituală privată a foarte multor oameni, ci și pentru soliditatea și dezvoltarea României în următoarele decenii, cred, însă, că o discuție cu privire la punctul în care ne aflăm este necesară. foto: Lucian Alecu / Shutterstock Editorial / Profimedia

O primă învățătură de minte pentru noi românii ar fi aceea că declarațiile de patriotism nu înseamnă absolut nimic în sine și că nu ar trebui evaluat niciun român, inclusiv vreun candidat la vreo funcție publică, după cât spune că iubește România, poporul sau pe Dumnezeu. Foto Inquam Photos /Octav Ganea

Pe lângă evocarea impozitării salariilor din sectorul public mai mari decât al Președintelui României, unii politicieni par să vizeze deja mai mult sectorul privat. Ideea subînțeleasă ar fi aceea să nu sufere doar unele segmente din sectorul public, ci să contribuie și zona privată.

Practic, România suferă de faptul că nu există intern vreun „crez” comun de țară asumat cu adevărat, deși acesta este esențial pentru buna construire a viitorului. După 32 de ani de poziționare a țării mai mult ca pieton dezorientat sau ca un călător la „ia-mă, nene”, numeroși români au ajuns să nu mai creadă în nimic. (Foto: Frederic Cirou / Photo Alto / Profimedia)