Lucian Bondoc

Dacă convingi segmente mari din societate (direct sau prin părinții lor) că e bine să mănânci două shaorme pe zi, să consumi multe dulciuri sau sucuri, să iei regulat scutiri la sport, să stai ore întregi zilnic la televizor sau pe social media, să crezi că alcoolul, tutunul sau drogurile sunt cool, că examenele sunt rele, ca pedepsele sunt mai mereu traume, că un pâlc de copaci sau vreo insectă sunt de principiu mai importante decât o autostradă, o fabrică sau vreo altă investiție mare, că e normal să avem mult mai mulți urși decât tot restul UE la un loc, că e mai probabil să fie adevărat ce spune o țară străină despre ce e bine pentru tine decât o autoritate publică proprie, că aliații oficiali sunt mult mai probabil să-ți vrea răul decât țări care te-au invadat de mai multe ori în ultima sută de ani, că tribalizarea societății pe tot felul de criterii aiurite e bună, că emoția e mai prețioasă decât rațiunea în societate, că dacă tu vrei pace, dar nu te pregătești militar, aceasta este și probabil să se realizeze, că iarba de peste gard și capra vecinului merită multă atenție etc. - efectul va fi similar ... - foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu

Chiar dacă europenii au reușit în numeroase rânduri să schimbe poziția altor țări și încearcă și acum, de exemplu, să influențeze negocierile SUA - Rusia cu privire la războiul din Ucraina, este, într-adevăr, destul de clar că UE nu este văzută în prezent ca un actor geopolitic major de către celelalte blocuri mari. foto: Profimedia

O primă mare problemă ține de ocolirea totală sau aproape totală a chestiunii calității (inclusiv moralității) foarte multor activități și mecanisme ale sectorului public românesc actual și a faptului că aceasta (calitatea) nu depinde nici pe departe proporțional nici de fondurile alocate, nici de numărul angajaților / funcționarilor publici.

Pe fondul risipei și gestiunii slabe de mai sus, faptul că cele două partide au făcut rotație de prim-miniștri la guvernare după 1,5 ani, a accentuat ideea că o bună parte din nivelurile lor de conducere au devenit la fel de „anti-reformă” foto: Alberto Mihai / Shutterstock Editorial / Profimedia

Este clar că scena geopolitică globală este în plină mișcare în privințe relevante pentru România. Rusia presează pentru o sferă de influență cât mai aproape de cea a fostei URSS. China continuă să așeze piese pe mai multe continente și să încerce să spargă cercul constrângător din Marea Chinei de Sud.

Ca ortodox care consideră credința și valorile ei ca fiind importante nu doar pentru viața spirituală privată a foarte multor oameni, ci și pentru soliditatea și dezvoltarea României în următoarele decenii, cred, însă, că o discuție cu privire la punctul în care ne aflăm este necesară. foto: Lucian Alecu / Shutterstock Editorial / Profimedia

O primă învățătură de minte pentru noi românii ar fi aceea că declarațiile de patriotism nu înseamnă absolut nimic în sine și că nu ar trebui evaluat niciun român, inclusiv vreun candidat la vreo funcție publică, după cât spune că iubește România, poporul sau pe Dumnezeu. Foto Inquam Photos /Octav Ganea

Pe lângă evocarea impozitării salariilor din sectorul public mai mari decât al Președintelui României, unii politicieni par să vizeze deja mai mult sectorul privat. Ideea subînțeleasă ar fi aceea să nu sufere doar unele segmente din sectorul public, ci să contribuie și zona privată.

Practic, România suferă de faptul că nu există intern vreun „crez” comun de țară asumat cu adevărat, deși acesta este esențial pentru buna construire a viitorului. După 32 de ani de poziționare a țării mai mult ca pieton dezorientat sau ca un călător la „ia-mă, nene”, numeroși români au ajuns să nu mai creadă în nimic. (Foto: Frederic Cirou / Photo Alto / Profimedia)