Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Manipularea prin „suveranism" și riscurile izolaționismului. Mesajele care exploatează nemulțumirile populației, dar propun soluții simpliste care nu ar face România mai puternică

Calin Georgescu - Inquam Photos / Octav Ganea

În fiecare an, dragostea de țară a marii majorități a românilor. apare mai pregnantă în preajma Zilei Naționale a României. Așa a fost și anul acesta. „Trăiască România!” și „La mulți ani, România!” au fost pe buzele tuturor de 1 Decembrie. Totuși, pe fundalul acestui patriotism, persistă numeroase dovezi de acțiuni contrare interesului general. În plus, calitatea medie a clasei politice și a guvernanților pare să fi scăzut în ultimele cicluri electorale, deși toți candidații la diverse funcții din ultimele decenii – inclusiv la alegerile de anul acesta – s-au întrecut în a proclama iubirea pentru România, respectul față de popor și credința în Dumnezeu.

O primă învățătură de minte pentru noi românii ar fi aceea că declarațiile de patriotism nu înseamnă absolut nimic în sine și că nu ar trebui evaluat niciun român, inclusiv vreun candidat la vreo funcție publică, după cât spune că iubește România, poporul sau pe Dumnezeu. 

O a doua învățătură de minte ar fi aceea că întotdeauna se poate și mai rău și că majoritatea dintre noi ne-am mai păcălit la vot în trecut. Nu putem să presupunem că un candidat este mai bun pentru România decât altul doar pentru că nu a mai candidat sau pentru că recită mai frumos declarațiile de iubire și respect, nici să avem 100% convingerea că am identificat cel mai bun candidat dintre cei care se înscriu într-o cursă electorală.

Cum să alegem, totuși, un reprezentant pentru o funcție publică? Concluzia logică a celor de mai sus ar fi că ceea ce contează cel mai mult, de fapt, este dacă ce propune efectiv un candidat este bun pentru România și dacă ce gândește este corect pentru țară.

Desigur, contează și dacă va și face ce a spus, dar dacă însuși planul este prost pentru România – partea a doua nu ar mai conta (ba chiar am putea ajunge să ne rugăm să nu-l implementeze).

Or, aici apare o problemă foarte importantă de avut în vedere - lumea actuală fiind complexă, nu mai este ușor să apreciem rapid dacă planul unui candidat pentru o funcție publică e cu adevărat bun pentru România.

Astfel, până acum aproximativ 100 de ani, lumea era mult mai simplă și era mult mai ușor de conștientizat dacă cineva minte, fură, este un fals profet, un nepriceput etc. Adică mai toată lumea avea informație suficientă pentru a aprecia corect dacă ce spunea cineva se potrivea, de regulă, cu ce făcea. 

În prezent, însă, într-o lume în care în România sunt peste 4400 de meserii în Clasificarea Ocupațiilor (COR), peste 600 de coduri CAEN, peste 85000 de acte normative și întrepătrunderi între 5 revoluții industriale și între dinamici economice, populaționale, tehnologice, geopolitice, sociologice și de comunicare cu interferențe sau chiar origini globale – situația este foarte diferită.

Adică, dacă am trecut de la o „căruță” la o „flotă de mașini sofisticate”, aparența de corectitudine poate fi importantă, dar ceea ce știe și ce vrea să facă un „reprezentant” cu acea „flotă de mașini” poate fi mult mai relevant în practică pentru țară, inclusiv pentru evaluarea moralității acestuia.

O abordare bazată pe percepții grăbite și pe informații reduse ne poate determina să alegem aparența de corectitudine sau moralitate, însă adevărata corectitudine nu mai poate fi separată de pricepere. De exemplu, cineva poate să nu fure un șurub în mod direct, dar dacă strică „flota de mașini” sau o lovește de garduri, ar „fura” tuturor pasagerilor oportunitatea unui viitor prosper.

Aceasta nu înseamnă că aparența de corectitudine a cuiva nu rămâne importantă. Dar, când vorbim despre o țară - fiind un ansamblu foarte complex - trebuie atenție la ce idei și propuneri de modificare se vehiculează, pentru a aprecia dacă nu pot face mai mult rău decât bine.

Pentru că în campania pentru alegerile prezidențiale de anul acesta s-au vehiculat mai multe idei decât de obicei cu privire la schimbarea țării, am exemplificat câteva dintre cele despre care cred că ar putea face foarte mult rău României sau care reflectă multă manipulare:

1. Unele mesaje au susținut că dacă nu ar fi votat un anumit candidat, România ar alege războiul, pe când, dacă acesta ar fi votat, ar alege pacea.

Sunt mândru că sunt român, dar, dacă stăm să ne gândim logic, este evident că SUA nu va face război sau pace cu Rusia (și, eventual, cu China) în funcție de vreun candidat la prezidențiale din România, iar niciuna dintre aceste țări nu va aștepta după calitățile de negociator ale candidaților de la noi pentru a lua astfel de decizii.

Este însă posibil să se discute în 2025 sfere de influență modificate și - dacă România „se cere” prostește singură să intre în altă sferă decât cea occidentală - să ni se îndeplinească o astfel de dorință, pe ideea că reconfigurarea unor sfere de influență tinde, în general, să țină cont de situația „din teren”.

Legat de acest aspect, mai trebuie înțeles că România nici nu ar alege vreo „pace” ca atare doar pentru că ar cere formal pacea.

Dacă am rămâne în NATO ca membru obișnuit – ar trebui să ne pregătim militar în continuare și să participăm la exerciții și operațiuni NATO, tocmai pentru a descuraja conflicte și a contracara schimbări de sfere de influență care să ne privească, NATO fiind o alianță militară în care mai sunt zeci de alte țări, între care Germania, Franța, UK sau Italia.

Dacă vrem pace, cumva, „în absolut”, am asuma o poziție care nu ar mai fi compatibilă din punct de vedere logic cu apartenența la o alianță militară. Nu am putea astfel rămâne mult timp în NATO cu mesajul că este bine acolo pentru a fi protejați, dar nimeni să nu se aștepte la ceva de la noi, că noi suntem oameni pașnici și nu vom mișca un deget, militar, indiferent de ceea ce se întâmplă raportat la Tratatul NATO.

Renunțarea la orice posibilitate de relevanță geopolitică este fix ceea ce-i cere Vladimir Putin Ucrainei (cu 3 ani de război în spate) – respectiv, să fie neutră și necooptată de NATO sau UE. Or, ca să devenim o țară neutră în zona geografică în care ne aflăm - nu ar fi suveranitate pentru noi, ci no man’s land - o țară-balama între sfere de influență și ocolită de mulți investitori serioși. Am fi, practic, ca un copil mic care își acoperă ochii și crede că nu este văzut de nimeni.

Nu ar fi nicio negociere măreață, ci o poziționare înainte de negocierea efectivă care ne-ar putea lua mult din posibilitatea reală de a influența locul nostru final în ce se va discuta. Practic, am negocia foarte prost și prematur cu noi înșine.

Un astfel de statut ne-ar și duce gradual, din punct de vedere economic, spre nivelul Belarus și am fi victimele unei concurențe economice mult mai mari și ale unui război hibrid intensificat și mult diversificat, pentru că am ieși de sub umbrelele de protecție ale UE și NATO.

Asta în contextul în care suedezii și finlandezii tocmai s-au alăturat NATO anul trecut.

2. Pe partea economică, planul aceluiași candidat care vehiculează aducerea păcii ar fi ca România să devină măreață prin agricultură (hrană) și minerit (inclusiv aur) prin forțe proprii

Apropos de cele peste 4400 de meserii din România la care m-am referit mai sus, este clar că un astfel de plan a fost făcut de cineva care nu se pricepe deloc la politici publice sau care este de rea credință.

Seamănă mult cu planul Valev(i) (sovietic) din aprilie 1964 prin care se urmărea specializarea a 100.000 km pătrati din România (și bucăți din Bulgaria și Ucraina) pe agricultură. Gheorghe Gheorghiu Dej s-a opus atunci pentru că până și comuniștii români staliniști voiau o economie cu valoare adăugată cât mai mare pentru români.

Doar că mesajele actuale de pe internet vorbesc de un altfel de plan Valev, de două ori mai mare - pentru că acum ar trebui ca mai toți românii să trăiască din agricultură (nu doar pe aproape jumătate din teritoriul țării), mai puțin în zonele în care s-ar face minerit.

Planul Valev era depășit și în 1964. În prezent, agricultura reprezintă sub 4% din PIB-ul României, iar media UE este de aprox. 1,6% din PIB (și asta incluzând și partea de păduri și de pescuit) (ii). Este și logic să fie așa pentru că revoluțiile industriale au o valoare adăugată mai mare și au redus ponderea agriculturii în economie. Aproximativ 26% din exporturile actuale ale României țin de industria auto, de exemplu.

Când agricultura României era ramura economică principală, România era o țară foarte săracă (și așa am și redeveni foarte rapid dacă am încerca să implementăm ideea de mai sus).

Cu privire la minerit – personal sunt în favoarea folosirii rapide și cu cap a resurselor pe care le are România, dar mineritul nu ar putea compensa decât o parte limitată din nevoile economice ale țării, chiar dacă ar reveni, de mâine, la nivelul din 1989. În plus, o dezvoltare a minelor doar prin eforturi pur românești – cum se vehiculează pe internet - este pur și simplu nerealistă la vreo scară care să conteze în viitorul previzibil.

Legat de aur, conform site-ului BNR(iii), toată rezerva actuală de aur a României este de aproximativ 103.6 tone și valorează aproximativ 8,4 miliarde euro în prezent. Sunt mulți bani, dar reprezintă sub 3% din PIB-ul României din 2023.

Cel mai mare zăcământ de aur din România este estimat la aproximativ 314 tone (cam de 3 ori cât rezerva actuală a BNR), dar nu e clar dacă se poate recupera integral. Din nou – mulți bani, dar ar fi până în 10% din PIB-ul României dintr-un singur an. În plus, România s-a împrumutat peste 180 de miliarde de euro în ultimii 34 de ani(iv) și exploatarea unor astfel de zăcăminte ar dura cu totul decenii (adică, beneficiile ar veni doar gradual).

În concluzie, cu privire la acest punct, agricultura și mineritul sunt activități necesare României, dar nu pot reduce semnificativ îndatorarea (să luăm exemplul celor câteva țări africane în care acestea reprezintă activități principale ). Orice plan de țară axat pe aceste activități ar trebui respins ca iresponsabil și contrar intereselor României.

3. Unele mesaje au susținut că mișcarea numită „suveranistă” de la noi ar avea binecuvântarea lui Donald Trump, ba chiar că acesta a generat-o.

Par mesaje tipice de troli (inclusiv invocarea hazlie a unor amiciții personale cu persoane care au sediul în clădirea Trump, precum și anunțarea unor susțineri din zone marginale politic în SUA și care nici nu s-au mai concretizat, în general).

Donald Trump nu are niciun interes să fie modificări în zonă care să slăbească influența SUA în favoarea Rusiei și nu ar fi susținut nici folosirea unei companii pe care a atacat-o de numeroase ori în SUA – TikTok - pentru a sprijini unii candidați.

Dacă chiar dorea să susțină un candidat anume, era suficient să spună la un moment dat 2 secunde în fața unei camere TV că îl vede favorabil.

De asemenea, ideea cu pacea obținută cu orice preț este total opusă așteptării lui Trump ca fiecare stat membru NATO să-și crească contribuția la efortul general și la propria pregătire (presupunând că am rămâne în NATO). Donald Trump nici nu își propune să ducă SUA înapoi în timp în epoca agrară, ci pe culmile tehnologiei.

Pare mult mai logic ca mesaje de tipul de mai sus să facă parte dintr-o mișcare de manipulare sprijinită de Rusia pentru a facilita ascensiunea în România a unui candidat favorabil acesteia (cu alte vederi geopolitice decât cele de până acum) până la venirea lui Trump oficial la putere, pentru a-l pune în fața faptului împlinit și a se argumenta că el este pentru respectarea dorinței suverane a statelor etc.

Că o astfel de modificare ne-ar plasa prostește în no man’s land și ne-ar exclude, în mare parte, din joc până să înceapă negocierile - am explicat mai sus. Riscul major pentru România este subliniat și de cotidianul israelian Haaretz(v).

4. Negocierea cu demnitate cu UE, NATO și cu străinii, în general

Au fost destule situații în care și eu am simțit că România putea fi tratată mai bine pe plan internațional sau că putea negocia mai bine. Cred că se pot face mult mai multe lucruri în acest sens.

Trebuie înțeles, însă, că o bună parte din cazurile respective de până acum au ținut de faptul că au fost numiți incompetenți în tot felul de funcții. Mai trebuie înțeles aici că, din cauza complexității lumii actuale, un candidat (mai ales candidați care nu arată pe nimeni credibil în jurul lor) nu poate rezolva mai nimic singur, multe negocieri implicând eforturi din partea a zeci de instituții publice.

Alte cazuri au ținut de faptul că destui politicieni de la noi au dat vina pe Bruxelles pentru propria incompetență. Or, nu din cauza UE avem învățământul foarte slab în medie sau sănătatea slabă sau un tratament arogant din partea unor funcționari publici sau infrastructuri amânate de zeci de ani sau o evaziune pe TVA de peste 5 miliarde de euro anual.

Dacă nu rezolvăm acasă cele de mai sus, nu vom obține mare lucru în plus, indiferent de tonul folosit. Nu funcționează așa ceva nici în negocierile zilnice cu caracter privat ale cuiva.

Nu are sens nici să credem că vom fi tratați mai bine dacă vom ieși din niște organizații internaționale, decât dacă am rămâne parte din ele. Sau că vom fi priviți mai favorabil dacă rămânem membri, dar unii percepuți ca ostili la vârf.

UE are clar probleme, inclusiv de excese ideologice. Ele trebuie contracarate cu argumente, inteligență și fermitate, inclusiv prin veto, ori de câte ori e nevoie, în interesul național.

Demnitatea nu trebuie confundată cu vorbe lipsite de substanță. De asemenea, nu pot fi ignorate beneficiile considerabile ale apartenenței la Uniunea Europeană, care nu sunt doar directe, ci includ și felul în care această apartenență influențează percepția investitorilor. În plus, diferențele dintre țările din regiune, similare ca mărime sau mai mici decât noi, care nu fac parte din UE, și cele care sunt membre, sunt relevante. Faptul că românii aleg să emigreze în Vest, nu în Est, ar trebui, de asemenea, să dea de gândit.

5. Mesajele care vorbesc de implementarea unui model nou de guvernare în România: suveranism-distributism

Modelul respectiv îmi pare foarte riscant pentru România și profund contrar interesului național real. Cuvintele sună bine la prima vedere, mulți români înțelegând prin suveranism ca am deveni mai puternici doar prin acest cuvânt și că am putea și face ce vrem, fără să ținem cont de alții, iar prin distributism că vom primi ceva de la alții - români sau străini.

Dar ce ar însemna în practică? Mesajele devin mult mai vagi în această privință, înțelegându-se, însă, cel puțin următoarele:

(a) Nu s-a mai făcut niciunde în lume. Adică, am fi primii care am experimenta un așa model deosebit.

(b) Pentru că România are o legislație puternic armonizată cu cea a Uniunii Europene, un model semnificativ mai „suveranist” din punct de vedere instituțional ar presupune, în mod logic, ieșirea din UE și modificarea Constituției. Așa cum demonstrează și cazul Marii Britanii (care dispunea de mult mai multe atuuri decât noi), un astfel de demers ar fi extrem de riscant pentru România.

În orice caz, nu am putea face doar ce vrem nici după, deoarece nu am mai avea banii cu care ne-am obișnuit, dar de asta am deveni conștienți efectiv prea târziu. Cel mai cunoscut caz de „suveranism” în grad ridicat - la lucru – pentru o țară apropiată ca populație ar fi Coreea de Nord, dar aceasta își ține cetățenii în țară cu forța.

Nu trebuie uitat că, înainte de a deveni membră a Uniunii Europene, România a stagnat și a fost afectată semnificativ de corupție, inclusiv în rândul propriilor elite de facto. Abia în 2002 – la 13 ani după Revoluție – am reușit să atingem nivelul PIB-ului din 1989, în timp ce majoritatea țărilor din jur progresaseră rapid. România a început să recupereze decalajele abia după aderarea la UE, nu în afara acesteia. De altfel, cele mai multe dintre problemele obiective cu care ne confruntăm astăzi își au rădăcinile în gestionarea pur românească din primii ani de după Revoluție.

(c) Dacă rămânem în UE, acel „suveranism” nu ar reprezenta o schimbare semnificativă față de situația actuală a României. Exemplele oferite de Polonia și, parțial, de Ungaria arată ce se poate face în plus sau diferit față de ceea ce am realizat deja. Deși ar putea exista progrese pe anumite direcții, acestea nu ar fi de amploarea sugerată de unele mesaje de pe internet, care par să implice mai degrabă o ieșire din UE.

(d) Suveranism-distributismul s-ar baza economic pe un model centrat pe agricultură și minerit. Așa cum am arătat mai sus, un astfel de model nu ar putea susține nici măcar un nivel de trai comparabil cu cel actual, chiar dacă acesta are probleme. În plus, adoptarea unor politici prea diferite de cele ale Uniunii Europene ar afecta grav accesul la cele aproximativ 70 de miliarde de euro alocate României pentru următorii ani, majoritatea acestor fonduri fiind condiționate de respectarea unor reguli, inclusiv de natură democratică.

În concluzie, România și UE au probleme reale, la care trebuie să lucreze. Ideile din mesajele „suveraniste” nu doar că nu oferă vreo soluție și nici nu întăresc suveranitatea noastră, dar par făcute special pentru a destabiliza și slăbi România.

Dacă ne uităm la reacția promptă a multor investitori, la ce spun multe articole din presa internaționalăi despre subiect etc – este clară îngrijorarea și a altora, și nu pentru că am deveni noi „mai” „suveraniști”, ci, dimpotrivă, pentru că am intra singuri, la vârf, în sfera de influență estică, înainte de negocierile propriu-zise.

E util și de observat ce emisiuni TV susțin mesajele de mai sus și ce personaje apar pe acolo, pentru ca românii care chiar țin la România să-și pună mari semne de întrebare, inclusiv cu privire la ce fel de curățenie morală ar fi promovată într-adevăr, după alegeri, dacă ar câștiga astfel de idei.

În orice caz, superficialitatea cu care se propun abordări ce implică schimbări sistemice și care e evident că nu au fost gândite detaliat în spate ar trebui respinsă ca iresponsabilă sau de rea credință.

Un stat nu trebuie să excludă nicio opțiune când vine vorba de interesul general. Personal, consider că este nevoie de o întărire semnificativă a statului. Totuși, ne confruntăm prea des astăzi cu problema lui „Trăiască România,” în care informația de calitate este pusă în umbră de manipulări.

O țară nu poate deveni măreață urmând un plan profund contrar intereselor sale reale. Excesele ideologice sau culturale ale Uniunii Europene trebuie contracarate, dar nu înlocuite cu excesele venite din partea altor forțe externe care urmăresc slăbirea României.

ihttps://www.bursa.ro/planul-valev-rezumat-82559359.

ii) https://www.statista.com/chart/30483/agriculture-sector-as-share-of-gdp-in-european-countries/#:~:text=According%20to%20World%20Bank%20figures%2C%20Agriculture%2C%20forestry%20and,1.6%20percent%20of%20the%20EU%27s%20gross%20domestic%20product.

iii) https://www.bnr.ro/23871-rezervele-internationale-noiembrie-2024

iv) https://www.forbes.ro/datoria-publica-a-romaniei-a-crescut-la-544-din-pib-in-septembrie-2024-419049

v) https://www.g4media.ro/haaretz-un-presedinte-de-extrema-dreapta-in-romania-ar-fi-proxy-ul-lui-putin-al-haosului-in-nato-si-ue-acesta-este-motivul-pentru-care-moscova-este-atat-de-puternic-implicata-in-alegeri.html

vii) https://www.politico.eu/article/calin-georgescu-romania-elections-far-right-tiktok-nato-skeptic-russia-ukraine-exports/. https://www.bbc.com/news/articles/c9dlw5pq967o. https://www.aljazeera.com/news/2024/11/25/who-is-calin-georgescu-romanian-right-wing-candidate-leading-the-election. https://fox4kc.com/news/technology/ap-technology/ap-tiktok-defends-handling-of-romania-election-content-in-grilling-by-eu-lawmakers/ https://edition.cnn.com/2024/11/25/europe/romania-election-calin-georgescu-far-right-intl/. https://www.usnews.com/news/world/articles/2024-11-25/calin-georgescu-the-far-right-outsider-who-could-be-romanias-new-president. Referitor la Israel – a se vedea extrasele din Haaretz la link-ul de mai sus. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dumitru check icon
    Vă felicit pentru lecția predată prin această postare!
    • Like 0


Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult